Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Realizat de:
Agache Daniela, Rusea Cosmina,
Ursan Emanuel și Simion Larisa
Cuprins
Docimologia – definiție
Evaluarea: Ce este? Calități. Funcții. Cum reacționează elevii?
Forme de evaluare:
1) Inițială
2) Sumativă
3) Formativă
Concluzii
Bibliografie
Definiție
- Facilitează comunicarea directă dintre elev - Este o metodă prin excelență cronofagă,
și profesor, permițându-i primului să își nepermițând încheierea procesului
dezvolte propriile capacități comunicative. evaluativ într-un interval acceptabil.
- Nu necesită o pregătire anterioară
îndelungată
Verificarea scrisă
Avantaje
Dezavantaje
- Permite evaluarea unui colectiv într-un - Din cauza puternicului caracter
interval relativ scurt. standardizat notele nu reflectă
- Urmărește un barem predeterminat, întotdeauna realitatea
notarea fiind mult facilitată.
Probe practice
Avantaje
Dezavantaje
- Dezvoltă anumite arii intelectuale - Necesită o etapă teoretică relativ lungă
(artistice sau știițifice în funcție de (de la câteva ore și explicații, până la
activitate) și permite specializarea câteva luni)
subiectului învățător (ex: practica
arheologică)
Care dintre aceste forme de evaluare credeți că sunt mai
optime? Motivați-vă răspunsurile!
Evaluarea inițială
se realizează atunci când un profesor preia pentru prima dată un
colectiv de elevi (la începutul unei perioade de instruire: semestru,
an şcolar, ciclu de învăţământ sau la începutul unui program de
instruire), cu scopul de stabili nivelul de pregătire al elevilor.
este necesară în proiectarea activităţii viitoare şi pentru
stabilirea modalităţilor de intervenţie care se impun.
se utilizează testul de evaluare iniţială, probe scrise şi verificări orale.
Evaluarea sumativă
Evaluarea sumativă sau cumulativă se realizează la finalul unui ansamblu de activități de
învățare corespunzatoare dobândirii rezultatelor în cadrul unei teme, activități sau capitol.
Acest tip de evaluare furnizează informații despre nivelul atins de cunoștințele elevilor. Cele mai
întâlnite forme ale acestui tip sunt tezele, testele și examenele
Evaluarea sumativă se concentrează mai ales asupra elementelor de permanență ale aplicării
unor cunoştințe de bază, ale demonstrării unor abilități importante dobândite de elevi într-o
perioadă mai lungă de instruire.
Evaluarea formativă
Evaluarea didactică modernă este o evaluare formativă care valorizează şi sprijină invăţarea şi
progresul învăţării prin reglarea imediată şi interactivă, realizată de profesor prin evidenţierea
aspectelor pozitive ale intregului proces de învăţare şi prin sprijinirea învăţării formative.
Evaluarea formativă este o evaluare internă, realizată chiar de către cei care predau şi care
gestionează procesul curricular. Fiind centrată pe proces, evaluarea formativă este dinamică şi
flexibilă şi asigură reglarea din mers activităţii educaţionale. Evaluarea are funcţie formativă
atunci când face posibilă reglarea interactivă continuă şi sistematică a învăţării si a predării,
permiţând elevului să îşi autoanalizeze şi automonitorizeze învăţarea, raportându-se la
obiectivele urmărite şi, de asemenea, să proiecteze activitatea de învăţare viitoare, în timp ce
profesorului îi permite să îşi modeleze şi adapteze predarea prin reglări didactice imediate şi
interactive.
Evaluarea formativă se realizează în funcţie de caracteristicile contextului educaţional şi poate
include următoarele tipuri de reglări:
- reglări efectuate de profesor (asociate cu termenul de evaluare);
- reglări efectuate de perechi de elevi (asociate cu sintagmele „interevaluare” şi „evaluare
mutuală”);
- reglări efectuate de elevul însuşi (asociate cu termenul „autoevaluare”).
Situaţiile de evaluare formativă sunt de o mare diversitate generată de o serie de factori, cum ar
fi: specificul disciplinei de studiu, natura conţinutului ştiinţific, obiectivele operaţionale,
criteriile de evaluare, particularităţile clasei de elevi, timpul disponibil. Dacă despre proiectul de
lecţie afirmăm că este un model orientativ, implicit şi pentru evaluarea formativă prefigurată
pentru o lecţie se pot gândi doar modele de acţiune flexibile, orientative şi nu modele riguroase,
inflexibile.
Concluzie
În concluzie cele trei forme de evaluare inițială, sumativă și formativă
sunt indispensabile profesorului în determinarea și susținerea
potențialului de învățare a elevului.
Bibliografie
Constantin Cocoș, Psihologie Științe educative-Pedagogie, Editura
POLIROM, Iași, 1996.
Coordonator Conf.Univ.Dr.Marin Manolescu,Lucrare de Diplomă,
Evaluarea Inițială-Evaluarea Formativă-Evaluarea Sumativă-Strategii
Complemtare, București, 2006.
https://www.brown.edu/academics/education-alliance/teaching-diverse-learn
ers/initial-assessment-1
Popkova, Ekaterina; „Continuous Cumulative Assessment in Higher
Education: Coming to Grips with Test Enhanced Learning”, Revisiting the
Assessment of Second Language Abilities: From Theory to Practice, 2018, p.
331-349.