Dinamica fluidelor

Studiaza miscarea fluidelor si interactiunile dintre fluide si corpurile

solide cu care vin in contact.

La curgerea fluidelor reale prin conducte sau este corpuri solide, o parte
din energia mecanica a fluidului este disipata ireversibil sub forma de energie
termica ca urmare a proprietatilor acestor fluide de a fi vascoase si datorita
efectelor exercitate de frontierele solide asupra miscarii fluidelor, energie care
trebuie compensata din exterior pentru a mentine curgerea.

Pentru a studia dinamica fluidelor este necesara cunoasterea distributiei

vitezelor, presiunii si temperaturii in masa de fluid in curgere, parametri
dependenti de mai multi factori cum ar fi: natura si proprietatile fluidului studiat;
debitul de fluid; forma, dimensiunile si caracteristicile spatiului prin care are loc
curgerea; campul de forte in care are loc miscarea,etc.
Elemente caracteristice miscarii fluidelor

Pentru studiul miscarii fluidelor este necesara cunoasterea unor elemente de

baza caracteristice dupa cum urmeaza:
-Ttraiectoria particulei - reprezinta curba descrisa de o particula de fluid in
timpul curgerii
-Linia de curent - este curba tangenta, in fiecare punct al ei, la vectorul viteza
din acel punct; liniile de curent nu se intersecteaza intre ele (in caz contrar in
acel punct ar exista 2 viteze ceea ce nu este posibil) si umplu tot spatiul ocupat
de fluid in miscare (in caz contrar nu ar fi un mediu continuu).
-Tubul de curent - este suprafata tubulara formata de liniile de curent care se
sprijina pe o curba inchisa. Ex: suprafata interioara a unei conducte circulare
prin care curge un fluid. Daca sectiunea tubului de curent se
reduce la o marime elementara dA, se obtine
un tub elementar de curent; fluidul care se
misca in interiorul tubului elementar de
curent se numeste fir de curent si reprezinta
materializarea unei linii de curent.
-Sectiunea curentului - este suprafata normala pe toate liniile de curent care o
strabat
-Debitul momentan sau instantaneu - reprezinta limita raportului dintre volumul,
(masa) de fluid V (m) si durata t in care acest volum (masa) trece prin
sectiunea curentului, cand t tinde spre zero:
V dV
Qv  lim  ;
t 0 t dt
m dm
Qm  lim  ,
t  0 t dt
-unde: Qv - debitul volumic,in m3/s;
Qm – debitul masic, in kg/s.
Intre cele doua debite exista relatia:
Qm =  Q v  
unde ρ este densitetea fluidului,in kg/m3.
-Debitul volumic mediu Qv – este debitul definit prin relatia:
V 1
Qv  
t t V  dV   vi dA,
A

unde vi = vitezele locale in diferitele puncte ale sectiunii curentului, A- aria sectiunii
transversale a curentului de fluid, in m2.
-Viteza medie liniara w – este definita prin relatia:
Q 1
w  v   vi dA.
A AA

Viteza medie reprezinta viteza cu care ar trebui sa se deplaseze particula

de fluid din sectiunea de curent considerata astfel incat sa se obtina acelasi debit
al tubului de curent in unitatea de timp.
-Viteza medie de masa Gm - reprezinta debitul masic raportat la unitatea de arie a
sectiunii de curgere:
Q Qv
Gm  m    w
A A

Clasificarea miscarii fluidelor

Miscari stationare si miscari nestationare
Miscarile stationare (permanente) ale fluidelor, sunt determinate de parametrii
locali invariabili in timp ca directie si marime:
v x v y v z p
 0;  0;  0; 0 etc.
t t t t
Cu mentinerea constanta a variabilelor x, y, si z.
 Curgerea este nestationara (nepermanenta) atunci cand nu se indeplinesc
conditiile curgerii stationare.

Miscari uniforme si neuniforme

In cazul miscarilor uniforme - liniile de curent sunt rectilinii si paralele, viteza are
aceeasi valoarea in lungul liniei de curent la un moment dat si presiunea variaza
intr-o sectiune transversala (normala pe liniile de curent) dupa legea staticii
fluidelor.
Miscarea este neuniforma cand nu sunt indeplinite conditiile specificate la
curgerea uniforma. 

Miscari tridimensionale, bidimensionale si unidimensionale

Parametrii ce caracterizeaza miscarea (viteza locala, presiunea, temperatura, etc.)
sunt functie de 3,2 sau o singura coordonata spatiala, cazuri in care miscarea poate
fi tridimensionala (spatiala) sau bidimensionala (plana) sau unidimensionala
(unidirectionala) (liniara). 

Miscarea sub presiune si miscarea cu suprafata libera

Curgerea este denumita sub presiune atunci cand fluidul umple intreg spatiul
disponibil curgerii (fluidul uda intreg perimetrul interior al sectiunii de curgere).
Intrucat gazele sunt fluide expandabile, ocupand tot spatiul disponibil, curgerea lor
are loc intotdeauna sub presiune.
 Cand lichidul umple numai partial spatiul disponibil curgerii formand o
suprafata libera in contact cu atmosfera sau cu un alt gaz, curgerea este
denumita cu suprafata libera.

Miscari laminare si miscari turbulente

Curgerea laminara a fluidelor se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati:
-traiectoriile particulelor de fluid sunt curbe continue, miscarea are o structura
regulata, filiforma sau lamelara, iar in cursul miscarii particulele de fluid isi
pastreaza individualitatea.

Curgerea fluidelor este turbulenta atunci cand peste directia principala de

miscare se suprapune o miscare fluctuanta (pulsatorie sau oscilatorie)
dezordonanta a particulelor de fluid ceea ce conduce la amestecari laterale ale
straturilor adiacente de fluid.
Distributia vitezelor si presiunilor este influentata (cu exceptia
regimului turbulent neted) de rugozitatea (gradul de asperitate) suprafetelor
solide cu care fluidul in miscare turbulenta este in contact. Starea de
rugozitate a peretilor se defineste complet prin: inaltimea asperitatilor, εa ,
forma si distributia lor (distanta medie care separa 2 asperitati vecine). In
problemele de curgere a fluidelor, uzual starea de rugozitate se defineste prin
inaltimea asperitatilor εa sau prin raportul dintre inaltimea acestora si diametrul
interior al conductei, D denumit si rugozitate relativa (εa/D).
 Deosebirea dintre curgerea in regim laminar si curgerea in regim
turbulent a fost evidentiata pt. prima data de catre Reynolds, care a constatat ca
in anumite conditii de viteza ale unui lichid, printr-un tub de o geometrie data ,
miscarea fluidului are o structura filiforma sau lamelara (in linii sau tuburi de
curent). La cresterea vitezei de curgere, de la o anumita valoarea a acesteia,
denumita viteza critica, miscarea particulelor de fluid devine haotica , respectiv
peste miscarea principala a fluidului (in directia curgerii) se suprapune o miscare
de pulsatie (de amestec) paralela sau normala pe directia de curgere.
In primul caz denumit curgere laminara, datorita vitezei mici a fluidului,
vascozitatea poate amortiza perturbatiile in curgere, pe cand in al doilea regim
de curgere denumit curgere turbulenta vascozitatea fluidului nu mai este
capabila sa inlature aceste perturbatii (generate de rugozitatea peretilor, de
contactul a doua straturi de fluid care se misca cu viteze diferite, de schimbari de
sectiune, etc).
Pentru a stabili un criteriu de trecere de la un regim la alt regim de
curgere s-au efectuat experimente cu diverse lichide prin conducte de diverse
diametre. Astfel s-a stabilit ca regimul de curgere este determinat de viteza w a
fluidului, vascozitatea sa cinematica  si diametrul interior al conductei D. Acesti
parametrii se pot corela intr-o singura expresie fara dimensiune numita numarul
(criteriul) lui Reynolds Re dat de relatia:
D  w D w  D  Gm unde Gm=ρ.w este viteza medie de
Re    ,
   masa a fluidului, in kg/m2s.
 In calculele practice se considera ca miscarea fluidelor in conducte are
loc in regim laminar pana la valori ale lui Reynolds Re  2300. Cu unele precautii,
regimul laminar se poate pastra pana la valori ale lui Re = 10 000 si chiar mai
mult.
Regimul turbulent poate incepe de la valori Re = 3000 si chiar mai putin,
dar turbulenta pe deplin dezvoltata la curgerea prin conducte corespunde
valorilor lui Re >10000. Astfel, trecerea de la regimul laminar de curgere la cel
turbulent are loc pe un interval denumit regim intermediar Re = [2300, 10 000].

Pentru sectiuni de curgere de o alta forma decat cea circulara in

expresia lui Reynolds, in locul diametrului interior D se foloseste diametrul
echivalent DE al conductei sau raza hidraulica Rh , definite de relatia de mai jos:

DE = 4Rh=4S/Pu

unde: S - aria sectiunii transversale conductei, in m2;

Pu- perimetrul sectiunii, in m.