Tulburări ale proceselor afective

Diana Antoci
dr., conf.univ.
Catedra PEP, UST
Subiecte:
 Depresia și mania – poli opuşi ai spectrului afectiv
 Tulburări afective cantitative
 Hipertimia pozitivă
 Hipertimia negativă
 Anestezia psihică
 Tulburări afective calitative - Paratimiile
 Tulburări ale dinamicii relaţiilor afective
 Distimie
Depresia si mania – poli opuşi ai
spectrului afectiv
 Mania şi depresia sunt polii opuşi ai spectrului afectiv.
 Starea afectivă de regulă în:
 SINDROMUL MANIACAL este euforică,
 DEPRESIE este tristă, pesimistă.
 Ambele sindroame afectează activitatea subiectului.
 Uneori acelaşi pacient prezintă succesiv episoade
maniacale şi depresive între care sunt perioade de
normalitate. În aceste situaţii vorbim despre tulburare
afectivă bipolară.
Depresia
 se caracterizează prin dispoziţie afectivă tristă şi pesimism. Dispoziţia
afectivă nu se îmbunătăţeşte în situaţii în care sentimentele obişnuite
de tristeţe s-ar alina (companie plăcută, aflarea unor veşti bune).
 se asociază cu anxietatea, neliniştea, iritabilitatea.
 Procesul afectat masiv de depresie este gândirea.
 Bolnavul are idei depresive care se referă la prezent, trecut sau viitor:
 vede partea neplăcută a fiecărui eveniment prezent, crede că are permanent
eşecuri, ceilalţi îl privesc ca pe un ratat; nu are încredere în sine, în
capacitatea sa de a avea succes;
 când se gîndeşte la trecut, îşi aminteşte numai întîmplările triste, eşecurile,
neplăcerile; se simte vinovat şi se autoacuză pentru motive minore;
 atunci când se gîndeşte la viitor se aşteaptă numai la lucruri rele, eşecuri,
pierderi materiale, nenorociri pentru el şi familia sa; consideră că viaţa nu
mai are nici o valoare şi moartea ar fi o eliberare. Aceste idei sumbre pot
progresa spre idei şi planuri de suicid.
 Gîndirea este lentă. Lentoarea gîndirii se reflectă şi în vorbire; el răspunde
cu întîrziere la întrebări.
Tulburările depresive de intensitate medie
sau severă
 pot fi însoţite de unele simptome „biologice”:
 lipsa apetitului şi scăderea în greutate (deşi unii bolnavi
dimpotrivă, mănâncă mai mult ca de obicei şi cîştigă în
greutate);
 perturbarea somnului, care cel mai des se manifestă prin
trezirea cu două sau trei ore mai înainte de ora obişnuită;
bolnavul rămîne în pat, se simte obosit, neliniştit, agitat, are
gînduri neplăcute (unii bolnavi dorm mai mult ca de obicei,
dar şi ei se trezesc obosiţi).
 pierderea libidoului;
 lentoarea psihomotorie este frecventă; cantitatea de energie
este redusă, bolnavul oboseşte uşor chiar după un efort mic.
Aspectul exterior şi comportamentul
 Îmbrăcămintea este neîngrijită, umerii sunt aplecaţi, capul
înclinat înainte, gesturile reduse.
 Subiectul merge şi realizează acţiunile cu încetineală; de
multe ori nu reuşeşte să termine activitatea începută, nu îşi
îndeplineşte obligaţiile, chiar dacă anterior bolii era o
persoană conştiincioasă.
 Bolnavul evită contactele sociale. El nu mai arată interes
faţă de activităţi care anterior l-ar fi bucurat şi nu mai
simte nici un chef de a trăi.
 Mania
 este un sindrom caracterizat prin stare afectivă euforică,
dar care, datorită labilităţii afective a pacientului, poate să
se transforme în iritabilitate, mânie.
 Fiind în stare euforică pacientul pare bine dispus, vesel
(„veselie contagioasă”), optimist.
 Gîndirea este accelerată. Aceste persoane vorbesc repede
şi sunt greu de urmărit. Iau decizii pripite (de exemplu, îşi
dau demisia fără motive serioase).
 Unii au idei delirante de grandoare, se consideră persoane
foarte importante.
Simptome biologice.
 Apetitul este accentuat. Somnul este redus; bolnavul se
scoală devreme şi se simte plin de energie. Dorinţele
sexuale sunt intense şi comportamentul poate fi
dezinhibat.
Aspectul exterior şi comportamentul.
 Îmbrăcămintea reflectă adesea dispoziţia afectivă veselă
prin culorile sale vii şi tendinţa de a se „decora”
extravagant.
 Pacienţii sunt deosebit de activi, dar nu finalizează
activităţile începute. Ei au tendinţa de a cheltui mult.
 În cele mai multe cazuri conştiinţa bolii este absentă.
Hipomania
 este un grad mai uşor de manie, în care dispoziţia este
uşor euforică, subiectul are multă energie şi este foarte
activ, se simte deosebit de bine, este mai sociabil şi mai
comunicativ ca de obicei, dar eficienţa activităţii nu este
grav afectată.
 Tulburări afective cantitative
Hipertimia pozitivă
 se caracterizează prin euforie (trăiri plăcute, vesele, bucurie,
rîs, optimism, fugă de idei, logoree).
 Bolnavul este încrezător, comunicativ, are o stare de
plenitudine generală, sănătate, putere, face glume contagioase.
 Are o mimică expansivă, bogată, gesturi largi.
 Are o tendinţă de supraapreciere cu exacerbarea tendinţelor şi
trebuinţelor (în special sexuale).
 Este tentat a începe multe lucruri şi nu termină nici unul
(polipragmazie).
 Scade necesarul de somn (nu insomnii).
 Apare în episoadele maniacale şi în intoxicaţii uşoare, după
succese de mică amplitudine.
 Moria Extazul
veselie nejustificată
asociată cu o stare
psihică precară, simţul stare de beatitudine,
critic este abolit. contemplare pasivă a
viziunilor onirice, mistice
Bolnavul face glume
grosiere, avansuri
sexuale.
Apare în epilepsie şi în
Apare în tumorile de lob schizofrenie
frontal.
 Hipertimia negativă
 este caracteristică pentru depresie cu prăbuşire dispoziţiei
bazale spre polul negativ, tristeţe profundă, pesimism
exagerat, participare afectivă intensă, pe fonul sentimentul
durerii morale, a inutilităţii, devalorizării.
 Specific este ideaţia lentă, cu conţinut trist (bradipsihie).
 Pot apărea tulburări senzoriale: halucinaţii negative. Atenţia
este scăzută, memoria prăbuşită, verbalizarea lentă.
 Bolnavul demonstrează inhibiţie motorie marcată sau nelinişte
anxioasă. Acuză că în tot ce simte, întrezăreşte nenorocirea,
prevestirea de rău. Mimică hipomobilă cu comisuri bucale
coborîte. Corpul încovoiat, braţele pe lîngă corp.
 Forma culminantă poate antrena raptus suicidal (riscul mare
de suicid este în perioada de iniţiere sau terminală).
 Anestezie psihică dureroasă
 Bolnavul nu se poate:
 bucura,
 întrista, înduioşa,
 simţi intens afecţiunea pentru persoanele apropiate,
 pierde capacitatea de rezonanţă afectivă.

 Depresia şi anestezia psihică dureroasă culminează prin

exacerbări critice – raptus melancolic (afecţiune rapidă,
bruscă, cu durată scurtă şi foarte intensă, cu risc suicidal
foarte mare).
 Disforia este o tulburare afectivă mixtă, cu dispoziţie
depresivă (mai mult anxioasă), care apare şi la alcoolicii
cronici.
 Tulburări afective calitative -
Paratimiile
 Paratimiile sunt reacţii aberante, inadecvate contextului şi
întregii motivaţii care le declanşează.
 Specific pentru acest tip de dereglări este:
 afectivitatea paradoxală ( răspuns foarte mare la un stimul
foarte mic);
 ambivalenţa afectivă , adică trăiri afective opuse faţă de aceeaşi
persoană (dragoste-ură, plăcere-neplăcere, atracţie-respingere);
 inversiunea afectivă urmate de crize nemotivate, tendinţe
histrionice care se declanşează şi se întrerup brusc.
 Schizofrenia – patologia de elecţie în care se întîlnesc
Tulburări dinamicii relaţiilor afective
 Melancolia - este trăirea în care prevalează tristeţea,
deprimarea. Atenţia este fixată doar pe evenimente
negative, prezentul, trecutul şi viitorul sunt percepute în
nuanţe sumbre.
 Labilitatea afectiva, care este frecvent întîlnită la pacienţii
în vîrstă, la cei cu arterioscleroză, la alcoolici după faza
de euforie.
 Rigiditatea afectivă cu trăiri de împietrire, imposibil să i
se citească pe chip ceva.
 Anxietatea şi teamă difuză fără obiect, care este mai mult
potenţială decît prezentă.
 Toate acestea se asociază cu o stare de nelinişte psihomotorie,
senzaţie de disconfort interior, sentimentul că nu poate să se
odihnească, să stea locului, să ducă la bun sfîrşit un lucru.
 Se observă starea de „nestare“ a pacientului, care produce
inconştient, involuntar, o oarecare descărcare.
 La bărbaţi apar manifestări cardio-vasculare, dureri, palpitaţii
(mimează tulburările de ritm cardiac), parestezii ale membrelor
superioare; durerea este de obicei migratorie.
 La femei, apare senzaţia de nod în gît; nu se pot alimenta, nu se
pot hidrata, pot apărea manifestări gastro-intestinale: greaţă,
senzaţie de vomă, tranzit intestinal accentuat (diaree), precum
şi parestezii, cefalee migratorie cu diverse caracteristici,
transpiraţie, fatigabilitate (apare în timpul zilei, după două-trei
ore de activitate), micţiuni frecvente (în anxietatea paroxistică).
Hipotimia
 Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive)
 Diminuare a tonusului afectiv. Este caracteristica, dupa
unii autori, stărilor schizofrenice; opus hipertimiei, in care
intervine exaltarea afectiva, euforia sau depresia profunda.
 Tulburarea afectivă bipolară
(psihoză maniaco-depresivă)
 se caracterizează prin episoade repetate de manie şi
depresie.
 Între episoade vindecarea de obicei este completă.
 Episoadele maniacale încep de obicei brusc şi durează în
medie 4 luni.
 Depresia tinde să dureze mai mult, în medie 6 luni
(Gelder, Gath, Mayou; ICD-10).
Distimia
Sânte de Sanctis pune primul problema "instabilităţii psihice"
considerând-o ca fi­ind expresia unor manifestări distimice ale
copiilor şi adolescenţilor. Pentru autorul ci­tat, stările distimice
se caracterizează prin două categorii de semne clinice şi
anume:
 semne negative: absenţa ideilor directive în conduită, lentoare,
apatie, absenţa fineţii sentimentale;
 semne pozitive: impulsivitate, agitaţie psihomotorie, mişcări
corei forme, nelinişte generală, excitabilitate, mergând până la
logoree, refuzul de a munci, crize de plâns şi de râs, tulburări de
somn, erotism, tendinţă la fugă şi vagabondai, idei depresive şi
tentative de suicid.
Distimia
Sânte de Sanctis'denumeşte aceste stări "distimii" şi le
clasifică în-următoarele două grupe:
1) Stările constituţionale în care intră următoarele:
 psihozele maniaco-depresive,
 stările maniacale şi depresive intermitente,
 excito-depresia cronică.
2) Stările distimice simptomatice secundare în care intră:
stările post-sifilis ereditar, eredo-alcoolismul, stările post-
encefalitice şi post-traumatice.
 Copilul şi adolescentul instabil au un profil psihologic
particular caracterizat prin următoarele (H. Abramson):
 tendinţa de a se impune şi de a comanda cu încăpăţânare,
 sugestibi1itate şi nepăsare,
 capricii şi încăpăţânare,
 impulsuri cu mânie şi indolenţă,
 vivacitate de iniţiativă şi lentoare de execuţie.
 La baza stării de instabilitate se află un fond de afectivitate
ambivalenţă şi ne­liniştită, la care se asociază o componentă
motorie mai mult sau mai puţin accen­tuată. Instabilitatea
mintală şi emoţională este inseparabilă de instabilitatea
motorie. Să insistăm un moment asupra stărilor de instabilitate.
Sarcini:
 Elaborați harta conceptuală tulburărilor afective.
 Prezentați exemple pentru fiecare tip de tulburare.
 Caracterizați manifestările și cauzele apariției sindromului
maniacal depresiv, sindromul maniacal bipolar.