CELULA

Celula

 Definiție: celula reprezintă unitatea structurală, funcțională și genetică a tuturor

organismelor vii, fiind capabilă de autoreglare, autoconservare și autoreproducere.
-1665: Robert Hooke – a utilizat pentru prima dată termenul de
celulă (lat. cella – cămăruță) - în urma unor observații la microscop
pe o secțiune prin scoarța arborelui de plută - observă niște
cămăruțe (pori) separate prin pereți rigizi
 CITOLOGIE - știința care se ocupă cu studiul morfologic, anatomic și fiziologic
al celulelor
 Caracteristici ale celulelor

1. Dimensiunile celulelor:
- în general sunt microscopice (microni); foarte puţine pot fi văzute cu ochiul liber (ovul, celule din
fructe de citrice)
2. FORMA CELULELOR: initial toate celulele au formă ovoidală, sferică; apoi forma variază, fiind
adaptată funcţiei pe care o îndeplineşte celula, putând fi: cubice, cilindrice, prismatice, stelate etc.
 celulele vaselor conducătoare din plante au formă tubulară (cilindrică)
 celulele nervoase cu numeroase prelungiri fine
 globulele roşii au forma unor discuri biconcave
 STRUCTURA CELULELOR
Deși variate, aproape toate celulele au elemente comune:
 Membrană – o barieră care le înconjoară, le protejează, realizează schimburile cu mediul extern
 Citoplasmă (mediul intracelular):
 sediul procesele celulare
 conține organite celulare cu structuri și funcții specifice
 Material genetic sub forma acizilor nucleici, care controlează activitățile celulei:
 ADN (acid dezoxiribonucleic) – stochează informaţia pentru:
 propria sa replicaţie
 ordinea de înlănţuire a aminoacizilor în proteine
 ARN (acid ribonucleic) – intervine în procesul de sinteză a proteinelor

TIPURI FUNDAMENTALE DE CELULE

Cel mai important criteriu în clasificarea celulelor este modul de organizare a materialului
genetic: CELULE PROCARIOTE și EUCARIOTE.
 TIPURI DE CELULE: PROCARIOTE și EUCARIOTE

1. Celula EUCARIOTĂ – la majoritatea organismelor:

protiste, fungi, plante și animale
- are dimensiuni mai mari, unele chiar macroscopice
- are NUCLEU propriu-zis și este compartimentată
- Prezintă: perete celular, membrană celulară, citoplasma:
nestructurată (hialoplasma) și structurată (organite citoplasmatice:
ribozomi, mitocondrii, centrozom, citoschelet, dictiozomi (aparat
Golgi), lizozomi, REN și RER, vacuole, plastide.

2. Celula PROCARIOTĂ - bacterii, cianobacterii:

- mai mică (de 10 ori) decât cea eucariotă;
- structură simplă – fără nucleu, material
genetic organizat în NUCLEOID
- componente obligatorii: perete celular, membrană
celulară, citoplasmă (vâscoasă, fără curenți
citoplasmatici), ribozomi, mezozom, incluziuni ergastice
- componente accesorii: capsulă, flageli, cili etc.
 STRUCTURA, ULTRASTRUCTURA ȘI ROLUL COMPONENTELOR CELULARE
I. ÎNVELIȘURI CELULARE:
a. Membrana celulară
 un strat subţire ce separă conţinutul celular de mediul înconjurător
 structura: de natură lipido-proteică, fiind formată dintr-un strat bimolecular
lipidic, în care sunt inclavate molecule de proteine.
MODELUL MOZAICULUI FLUID: explică structura membranei prin faptul că:
 membrana celulară este fluidă
 lipidele şi proteinele membranei sunt în permanentă mişcare: proteinele se deplasează de-a lungul lipidelor
schimbându-şi locul şi formând desene sau mozaicuri.
B. PERETELE CELULAR
 este o structură nevie
 conține polizaharide cu structură fibrilară: celuloză la plante, mureină la bacterii
și chitină la fungi;
 conferă rigiditate și menține forma celulei
 Rol: de apărare, asigură schimbul de apă și substanțe dintre celule și mediul înconjurător.
 CITOPLASMA: ORGANITE CITOPLASMATICE COMUNE

II. Citoplasma – reprezintă mediul intracelular, situat între membrana celulară și nucleu, se prezintă sub formă de:
 Citoplasmă fundamentală – hialoplasma – constituie mediul intern al celulei în
care se desfășoară principalele procese metabolice;
 Citoplasmă structurată – reprezentată de organite celulare comune și specifice
1. RETICUL ENDOPLASMATIC (RE): un sistem de canalicule ce face legătura dintre
membrană și nucleu, asigurând transportul de substanțe în toată citoplasma;
există două forme:
a. REN (neted) – rol în sinteza lipidelor și în metabolismul glicogenului;
b. REG (granular-rugos) asociat cu ribozomii, cu rol în sinteza proteinelor.
2. RIBOZOMII (GRANULELE LUI PALADE):
 dimensiuni submicroscopice; sunt lipsiți de membrană; pot fi liberi în citoplasmă
sau sunt atașați de REN;
- sunt alcătuiți din ARN și proteine
 Rol: în biosinteza proteinelor: la nivelul lor se asamblează aminoacizii, pe baza
informației genetice din ARNm
3. Aparatul Golgi (totalitatea dictiozomilor):
 localizat în apropierea nucleului
 dictiozomii sunt formați din discuri sau cisterne suprapuse și micro-/ macrovezicule de
secreție
 Rol: în secreția celulară; mai dezvoltat în celulele secretoare.
 4. Mitocondriile – uzinele energetice ale celulei:
 Structură: membrană dublă, cea internă este cutată formând criste /
tubuli, pe care se găsesc enzime oxidoreducătoare; matrice - matrix
(conține ADN, ARN, mitocondriile fiind capabile de autodiviziune);
 Rol: în respirația celulară prin care se eliberează energie (stocată în ATP);
 sunt numeroase în celulele cu activitate intensă (celule hepatice, celule
musculare striate etc.)
5. LIZOZOMII:
 organite de formă sferică sau ovoidală, care au o membrană simplă și o
matrice lizozomală în care se găsesc peste 40 enzime hidrolitice (digestive)
 Se găsesc în număr mare în leucocite și celulele îmbătrânite
 Rol: - în digestia intracelulară (prin fagocitoză)
- în distrugerea corpurilor străine sau a structurilor îmbătrânite celulare.
6. CENTROZOMUL (CENTRUL CELULAR): evidențiat la animale alge, ciuperci;
 se află în apropierea nucleului
 format din doi corpusculi cilindrici (centrioli) înconjurați
de o zonă citoplasmatică densă
 rol în diviziunea celulară prin formarea fusului de diviziune
 lipsește în celulele care nu se divid (ex. neuron)
 Organite celulare specifice: celulei vegetale

1. PLASTIDELE – organite specifice celulei vegetale; dpdv funcțional, pot fi:

A. Fotosintetizatoare:
 Cloroplaste (conțin pigmenți verzi, clorofilieni):
 Feoplaste (conțin pigmenți bruni, la algele brune)
 Rodoplaste (conțin pigmenți roșii, la algele roșii).
 Structură: au membrană dublă, cea internă formează lamele stromatice (tilacoide ); în lungul lor se dispun discurile
grana ce conțin pigmenți asimilatori; stroma (substanța fundamentală ce conține ribozomi, granule de amidon,
incluziuni lipidice, ADN, ARN, deci sunt organite autodivizibile.
Rol: în fotosinteză: sinteza substanțelor organice din substanțe anorganice în prezența energiei luminoase captate cu
ajutorul pigmenților clorofilieni.

B. Nefotosintetizatoare:
 Leucoplaste (plastide incolore – nu au pigmenți): rol în depozitarea substanțelor de rezervă:
- amidon – amiloplaste (tuberculi de cartof)
- uleiuri – oleoplaste (floarea soarelui)
- proteine – proteoplaste (în semințele plantelor; la fasole).
 Cromoplaste – conțin pigmenți roșii-portocalii; dau culoare petalelor, unor frunze, fructe sau unor rădăcini (la morcov)
2. VACUOLE - structuri permanente în celula vegetală (mici și numeroase în celulele tinere, iar în
cele adulte rămâne o singură vacuolă mare)
 conțin suc vacuolar (ameste de apă cu săruri minerale, glucide și enzime)
 depozitează substanțe de rezervă;
 pot conține antociani (substanțe ce determină culoarea organelor plantelor)
DE REȚINUT!
Componente specifice celulei vegetale: Peretele celular, plastidele și vacuolele.
Organite specifice celulei animale: Lizozomii; miofibrile, neurofibrile, corpulsculi Nissl
Organitele celulare delimitate de:
 membrană dublă: nucleul, mitocondria, cloroplastul
 membrană simplă: reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi, lizozomii
 nu au membrană: ribozomii, centrozomul, flagelii, cilii, microtubulii.
Organite celulare autodivizibile - nucleul, mitocondria, cloroplastul; conțin ADN, deci au
capacitate de autoreproducere.
Componente protoplasmatice (partea vie a celulei): membrana celulară, citoplasma, nucleul,
reticulul endoplasmatic, ribozomii, dictiozomii, mitocondriile, plastidele, centrul celular, cilii,
flagelii, corpusculii Nissl, neurofibrile, miofibrile.
Componente neprotoplasmatice (partea nevie): formaţiuni celulare nevii, caracteristice, mai ales,
celulelor vegetale: peretele celular, vacuomul celular (totalitatea vacuolelor dintr-o celulă vegetală
matură) şi incluziunile ergastice (produse anorganice sau organice, rezultate în urma procesului de
metabolism).
Organite celulare specifice unor celule animale:
a. Miofibrilele (specifice celulei musculare) conțin proteine contractile (actină și
miozină) cu rol în realizarea contracției musculare.
Corpusculii Nissl (corpi tigroizi) sunt specifici neuronului; au rol în sinteza
proteinelor neuronale.
Neurofibrilele – sunt specifice neuronului; au rol în susținerea neuronului și de a
facilita transmiterea impulsului nervos.

III. NUCLEUL (grec. karion – nucleu) – coordonează toate activitățile celulei

 conține informația genetică și are rol în transmiterea acesteia
 după numărul de nuclei, celulele pot fi: anucleate: hematiile adulte;
mononucleate: majoritatea; binucleate: celulele hepatice; polinucleate
(fibrele musculare striate)
Structură:
- membrană nucleară dublă, cu pori;
- carioplasmă formată din cariolimfă (partea lichidă) și cromatină
(conține ADN, ARN, proteine, ioni de Ca2+ și Mg2+ ; la începutul diviziunii
celulare diferențiază cromozomii);
- 1-3 nucleoli (alcătuiți din ARN și proteine; rol în diviziunea celulară).