PROTEZA PARȚIALĂ SCHELETATĂ

CURS NR. 9 + 10
 Topirea aliajului

 Topirea este rezultatul unui proces fizico-

chimic prin care aliajul trece din starea
solidă în starea lichidă.
 Acest proces are loc sub acţiunea directă a
energiei calorice.
 Aliajele sunt împărţite în două grupe, din
punct de vedere al compoziţiei chimice:
grupa aliajelor nobile şi grupa aliajelor
neferoase de tip crom-cobalt.
 Topirea aliajului

 Pentru o proteză scheletată sunt necesare

circa 25 g de aliaj de aur platinat, dar
pentru a se topi sunt depuse 50 de g.
 Pentru proteza scheletată confecţionată din
aliaj de crom-cobalt sunt necesare 15-20 g,
pentru a se topi sunt necesare 35-40 g.
 Topirea aliajului

 Sunt întrebuinţate două tipuri de energie calorică:

flacăra produsă de combustia gazelor şi căldura
produsă de curentul electric.
 Aliajelor nobile sunt topite în condiţii optime cu
ajutorul căldurii produse de flacăra ce rezultă din
combustia hidrogenului în prezenţa oxigenului.
 Aliajele inoxidabile sunt topite în condiţii bune cu
ajutorul căldurii produse de flacăra ce rezultă din
combustia acetilenei în prezenţa oxigenului.
 Topirea aliajului
Reguli pentru topirea unui aliaj:
 sursa de căldură să fie suficient de puternică pentru a
produce topirea întregii cantităţi în timp optim – dacă nu, se
oxidează o parte din aliaj
 suprafaţa aliajului topit, să se protejeze de acţiunea
oxigenului şi azotului din aer – se utilizează protecție cu
gaze inerte sau dezoxidant, boraxul (produsul Degussa
Veriflux)
 supraâncălzirea este interzisă
 flacăra să fie menţinută la o distanţă constantă, între zona
intens activă şi aliajul din creuzet să existe o distanţă de 4
cm
 centrifugarea să fie efectuată în momentul când aliajul este
suficient topit
 Turnarea aliajului topit

 Turnarea presupune pătrunderea forțată a aliajului

în tipar prin intermediul forței de împingere dată de
centrifugare sau prin presiune de vapori și aer
comprimat sau cu ajutorul forței de aspirație prin
folosirea vacuumului.
 Aliajul pentru protezele scheletate este topit în
creuzete refractare, proiectarea în tipar este obţinută
prin centrifugare cu ajutorul următoarelor aparate:
centrifuga orizontală mecanică (aliajul se topeşte în
pâlnia tiparului), centrifuga semiautomată Schlöder,
centrifuga automată (castomatul).
Turnarea aliajului topit
Castomatul
 Turnarea aliajului topit
Centrifugă semiautomată
 Turnarea aliajului topit

Dezavantajele turnării prin forţa centrifugă:

 solidificarea neuniformă a aliajului în tipar –
elementele cu greutate specifică mare se aşează
spre exterior, iar cele cu greutate specifică mică la
interior = „segregarea aliajelor”
 posibilitatea antrenării unor particule din masa de
ambalat datorită forţei şi vitezei pe care o are
aliajului la pătrundere, imprimată de: forţa
centrifugă, de fluiditate şi de curgerea turbionară
 Dezambalarea

 Are scopul de a degaja proteza din masa de

ambalat.
 Tehnica de lucru: după turnarea aliajului,
chiuveta se lasă la aer 40-50 minute pentru
a se răci lent, parţial, după care este
scufundată în apă. Sub influenţa acesteia
masa de ambalat se dezagregă, evidenţiind
turnătura.
Defectele posibile ale piesei turnate

 Plusurile: sferice, lame sau conuri aciforme.

 Forma sferică (de perlă) a plusurilor – cauze:
- suprafaţa machetei nu a fost degresată
- pasta de ambalat a conţinut multe incluzii de aer
- ambalarea s-a efectuat fără să se vibreze
conformatorul cu macheta
- în prepararea pastei s-a introdus o cantitate mai
mare de lichid, sau mai mică, decât este
recomandat în prospect
Defectele posibile ale piesei turnate

 Forma de lamă sau conuri aciforme - cauze:

- ambalajul a fost încălzit brusc
- când nu sunt realizate canale pentru
evacuarea gazelor
- au fost înrebuinţate mase de ambalat
depozitate o lungă perioadă de timp în apropierea
unor surse de mişcări vibratorii, ceea ce a
determinat separarea particulelor substanţelor din
compoziţie după greutatea specifică
Defectele posibile ale piesei turnate

 Plusurile sunt îndepărtate prin şlefuire.

 Dacă sunt situate pe elementele subţiri
(pinteni ocluzali, braţe retentive sau
opozante) operaţia este mai dificilă.
Defectele posibile ale piesei turnate

 Lipsurile afectează volumul şi forma turnăturii mai

dezavantajos decât plusurile, deoarece sunt defecte
care fac ca piesa turnată să nu mai poată fi recuperată.
 Cauze:
- reţeaua canalelor de turnare a fost incorect
concepută şi realizată
- macheta modelată cu dimensiuni reduse în sensul
grosimii
- fluiditatea aliajului care este specifică pentru fiecare
tip de aliaj, dar este determinată de temperatura de
încălzire
Defectele posibile ale piesei turnate

- aliajul încălzit insuficient este vâscos,

curge lent şi nu pătrunde în cavităţi cu
dimensiuni reduse
- tiparul încălzit insuficient
- obstruări ale canalelor de pătrundere a
aliajului sau ale cavităţii tiparului
- obstruarea canalului principal
Defectele posibile ale piesei turnate

 Defecte de omogenizare macroscopică.

 Porii reprezină microcavităţi, de formă sferică,
umplute sau nu cu gaze, dispuse în interiorul
masei metalice sau la suprafaţa lucrării protetice.
 Cauze:
- absenţa, dimensiunea insuficientă sau situarea
incorectă în interiorul ambalajului a rezervorului de
aliaj topit
- forţa de împingere a aliajului fluid insuficientă ca
putere şi ca timp
Defectele posibile ale piesei turnate

 Cauze:
- macheta nu a fost centrată corespunzător în
chiuvetă pentru ambalare, ceea ce face ca bila de
contracţie să nu fie aşezată cu exactitate în centrul
tiparului, ci excentric, unde pierderea de căldură
este mai mare, aliajul din ea se solidifică înaintea
aliajului din proteză
- în timpul solidificării, diferitele cristale care apar
prezintă o dispoziţie dezordonată
- oxizii
 Prelucrarea scheletului metalic

 Constă în: sablare, secţionarea tijelor, netezire-

planare şi lustruire.
 Sablarea. Scheletul metalic este supus acţiunii
corozive a jetului de granule abrazive de bioxid de
siliciu sau oxid de aluminiu, antrenat de aerul
comprimat.
 Granulele proiectate pe suprafaţa piesei
îndepărtează mecanic resturile de masă de ambalat
şi pelicula formată de oxizii metalici.
 Prelucrarea scheletului metalic

 Sablarea durează în medie 5-10 minute pentru o

proteză scheletată.
 Avantaje:
- prelucrarea suprafeţelor este superioară faţă de
prelucrarea cu ajutorul instrumentarului abraziv
clasic
- aduce mari economii de timp, fiind o metodă de
prelucrare mecanică şi cu mare randament
Sablatorul
Scheletul metalic sablat cu tijele de
turnare
 Prelucrarea scheletului metalic

 Secţionarea tijelor de turnare

 Tijele de turnare rezultă din umplerea canalelor
secundare de turnare a aliajului topit și sunt în
număr de 4-6 şi groase în medie de 2-4 mm.
 Sunt secţionate cu discuri de carborundum cu
diametrul de 31-37 mm şi grosimea de 0,8-1,3 mm
fixate la mandrine, pietre sau freze speciale
extradure, acţionate la motorul orizontal.
 Prelucrarea scheletului metalic
 Prelucrarea pentru planare şi netezire .
 Suprafaţa orală a protezei scheletate este prelucrată
cu ajutorul instrumentelor abrazive ca să dobândească
aspectul caracteristic al suprafeţelor plane şi netede.
 Sunt folosite intrumente abrazive reprezentate de:
discuri de carborundum, pietre abrazive, freze dure.
 Sunt prelucrate în special zonele unde au fost
secţionate tijele şi zonele unde sunt plusuri.
 Nu se prelucrează suprafaţa dentară a elementelor de
stabilizare şi cea mucozală a conectorilor principali
pentru a nu se micşora precizia de adaptare pe câmpul
protetic.
 Prelucrarea scheletului metalic

 Prelucrarea pentru lustruire este obţinută cu

ajutorul băii galvanice şi a instrumentelor abrazive.
 Piesa protetică după prelucrarea pentru planare şi
netezire este din nou sablată, să se îndepărteze
oxizii.
 Şeile metalice care vor fi acoperite de masa acrilică
nu sunt lustruite.
 Prelucrarea scheletului metalic
 Lustruirea mecanică.
 Suprafeţele externe ale conectorilor principali, benzile
dentare, croşetele, sunt lustruite cu gume de formă
cilindrică şi rotundă.
 Prelucrarea este continuată cu filţuri rotunde şi
conice.
 Urmează lustruirea cu perii scurte şi înguste, acţiunea
lor poate fi extinsă şi în zonele mucozale şi dentare
ale scheletului.
 Luciul maxim este obţinut cu puful de bumbac.
 Ca material abraziv se întrebuinţează paste de oxid
de crom.
 Proba scheletului metalic pe
modelul de lucru
 Scheletul este aşezat după axul de inserţie pe model.
 Este controlată precizia adaptării în special la nivelul
braţelor croşetelor.
 Pintenii ocluzali şi incizali, se aşează cu exactitate în
lăcaşurile lor, braţele croşetelor (retentiv şi opozant) se
aplică intim pe feţele laterale ale dinţilor stâlpi.
 Sunt urmărite toate părţile componente ale scheletului,
rapoartele pe care le prezintă cu suprafaţa modelului la
nivelul dinţilor restanţi, al parodonţiului marginal şi al
suprafeţei mucoasei în general.
Proba scheletului metalic pe modelul de lucru
 MACHETA COMPONENTEI ACRILICE

 Macheta componentei acrilice este reprezentată de

macheta şeilor şi de macheta segmentelor de
arcadă artificială.
 Modelele sunt fixate în ocluzor sau articulator,
pentru a se păstra rapoartele intermaxilare
determinate şi înregistrate cu ajutorul şabloanelor
de ocluzie.
 MACHETA COMPONENTEI ACRILICE
Tehnica de lucru
 modelul de lucru este izolat în apă
 ceara roz este picurată la nivelul şeilor peste
componenta metalică.
 șeile terminale sunt încorporate în ceară, deoarece
suprafaţa mucozală va fi realizată din acrilat
 la nivelul pragurilor existente, situate la locul de unire
dintre conectorul principal şi şei, macheta este
modelată mai groasă
 un rulou de ceară roz se aplică pe mijlocul şeilor, de
care este bine lipit cu ceară fierbinte.
 ruloul reprezintă suportul pe care se montează dinţii
 MACHETA COMPONENTEI ACRILICE
Tehnica de lucru

 dinţii artificiali sunt aleşi pentru a se efectua

montarea
 dinţii sunt aleşi în funcţie de: culoare, formă,
dimensiune şi relieful ocluzal
 montarea dinţilor se face prin plastifierea ruloului
de ceară
 montarea dinţilor artificiali este corelată şi cu
următoarele elemente ale câmpului protetic: poziţia
dinţilor vecini restanţi, dimensiunea spaţiului
edentat, rapoartele cu dinţii antagonişti
 MACHETA COMPONENTEI ACRILICE
Tehnica de lucru

 versantele vestibulare ale şeilor sunt modelate în

funcţie de zona topografică în care se află situată
edentaţia
 versantul oral, va avea modelate şanţurile
interdentare şi festonul gingival
 macheta este modelată uşor rotunjit la nivelul
marginilor
 macheta este finisată şi lustruită cu ajutorul jetului
de aer cald
 Proba machetei

 În edentaţiile de clasa I, a-II-a, a-III-a

Kennedy nu este necesară această fază
clinică.
 Este indicată, fiind foarte necesară, în
edentaţiile frontale pentru controlul
modelului cum s-a reuşit să se restaureze
fizionomia
Macheta pentru probă
 REALIZAREA COMPONENTEI ACRILICE

 Componenta acrilică este obţinută prin

polimerizarea masei acrlice în tipar.
 Pregătirea pentru ambalare constă în:
- lipirea machetei la nivelul marginilor de
suprafaţa modelului cu ceară fierbinte
- se controlează și sunt efectuate unele retuşuri
- se finisează final
- modelul se îndepărtează din braţul ocluzorului
şi se probează la dimensiunile chiuvetei
 REALIZAREA COMPONENTEI ACRILICE
Tehnica de ambalare. Ambalarea indirectă.
 modelul cu scheletul sunt introduse în pasta de
ghips. Sunt acoperite de pasta de ghips părţile
exterioare ale modelului
 sub extremitatea distală a şeii metalice se aşează o
rondelă de acrilat polimerizat, pentru a o menţine la
o anumită distanţă de suprafaţa modelului în timpul
presării acrilatului
 suprafaţa ghipsului după priză, să nu prezinte forme
retentive, pentru ca la deschiderea chiuvetei să nu
se fractureze porţiunile din tipar
 prima parte este izolată în apă 10-15 minute
 inelul celei de a doua părţi a conformatorului este
asamblat, după care se toarnă pasta de ghips
pentru completarea tiparului
 după 60 minute de la începutul operaţiei de
asamblare, conţinutul este separat în cele două
părţi
 ceara machetei este îndepărtată prin spălare cu un
jet de apă fierbinte
 izolarea tiparului cu soluţii alginice depuse în 2-3
straturi, prin pensulare
 pasta de acrilat roz este preparată în
cantitatea necesară
 pasta de acrilat în faza plastică este
introdusă şi presată în tipar
 chiuveta strânsă în inel este introdusă în
vasul cu apă pentru polimerizare
 PRELUCRAREA FINALĂ

 Prelucrarea este efectuată numai la nivelul componentei

acrilice şi constă în: îndepărtarea plusurilor de acrilat,
netezire şi lustruire.
 Se acţionează cu pietre şi freze de mărimi diferite pentru
îndepărtarea eventualelor plusuri de acrilat.
 Se lustruieşte componenta acrilică pe feţele exterioare
ale şeilor, fiind utilizat ca material abraziv pasta de
feldspat sau de piatră ponce depusă pe filţul conic, după
care se supune acţiunii periei şi pufului de bumbac.
 Piesa protetică este spălată şi se păstrează într-un vas
cu apă.
https://youtu.be/MhrcwjpW5Xs
OPTIMIZAREA ȘI REOPTIMIZAREA
PROTEZEI MOBILIZABILE
SCHELETATE
 Optimizarea componentei metalice

1. Corectarea croșetelor turnate cu retenție excesivă

 Fricțiunea pe care o exercită croșetul pe dintele
stâlp poate fi relevată prin marcaje lăsate de
substanțe indicatoare.
 Dispariția indicatorului colorat de pe zona de
frecare sau de contact intim al croșetului pe
dintele stâlp arată un exces de retenție, care se
îndepărtează prin frezaj.
 Procedura se efectuează din aproape în aproape,
cu freze active, bine centrate, cu viteză mică de
șlefuire.
 2. Corectarea croșetelor turnate cu retenție redusă

 Retenția redusă se evidențiază prin inserția,

desprinderea voluntară lejeră sau involuntară a
protezei pe câmp.
 Cauze:
- plasarea vârfului croșetului într-o zonă cu
retenție insuficientă
- realizarea unor brațe prea subțiri și flexibile ale
croșetului
- lipsa de contact a porțiunii terminale a vârfului
croșetului cu dintele stâlp
- prelucrare excesivă sau concepție deficitară
 2. Corectarea croșetelor turnate cu retenție redusă

 Corectura este de conjunctură.

 Se poate încerca repoziționarea brațului activ al
croșetului cu un clește Aderer.
 Manopera este riscantă, deoarece se poate rupe
croșetul.
 Cel mai ușor se pot crampona croșetele divizate în
”T” și cel mai greu cele circulare.
 3. Reparația unui croșet turnat fracturat

 Brațul retentiv al croșetelor este cel mai frecvent

fracturat.
 Reparația se poate face în două moduri:
- înlocuirea cu un croșet din sârmă de Wiplă
- realizarea prin turnare a unui croșet nou și
lipirea sau sudarea acestuia la scheletul
existent
 4. Reparația unui pinten ocluzal fracturat

 Se recreează un lăcăș corespunzător la nivelul

dintelui stâlp.
 Se amprentează.
 Se adaptează corect proteza pe modelul de lucru.
 Se reface pintenul fracturat prin lipire cu lot sau
prin sudură.
 Când și celelalte componente ale croșetului sunt
deteriorate se preferă confecționarea prin
topire/turnare a unui croșet nou și solidarizarea lui
prin lipire sau sudură de scheletul metalic.
 5. Optimizarea conectorilor principali

 Zonele cele mai susceptibile la fractură ale

conectorilor principali sunt reprezentate de
joncțiunile dintre aceștia și celelalte componente ale
scheletului metalic.
 Reparația se referă la solidarizarea prin
lipire/sudare directă a componentelor fracturate sau
prin îndepărtarea în totalitate a fragmentelor de
fractură și confecționarea unui nou conector care
va fi ulterior solidarizat prin lipire/sudură la celelalte
componente.
 6. Optimizarea conectorilor secundari

 Fracturarea/deteriorarea conectorilor secundari este

mai frecventă decât a celor principali.
 Zone vulnerabile: joncțiunile cu elementele
componente ale croșetului sau cu conectorul
principal.
 Reparația se face prin lipire/sudură directă a
componentelor fracturate sau prin reconfigurare în
laborator și solidarizare la scheletul metalic.
 Optimizările componentei polimerice

 Se referă la:
- reparația șeilor fisurate sau fracturate
- căptușirea șeilor care și-au pierdut adaptarea pe
câmpul protetic
- reparația dinților artificiali
- reabilitarea placajului unui dinte
 Optimizarea după pierderea unui
dinte stâlp

 Se secționează zonele vestibulare ale croșetului

turnat.
 Amprenta zonei unde dintele stâlp lipsește.
 Realizarea modelului de lucru.
 Confecționarea unui sistem de retenție în rășina
acrilică a șeii.
 Realizarea croșetului adecvat din sârmă.
 Inserția croșetului în acrilat și adiționarea unui dinte
artificial.
 Fixarea cu acrilat.
BAFTĂ ÎN SESIUNE!