Kinetoterapia

in cifo-lordoza
Student: Bivol Andreea Cristina
BFKT, Anul 3, Grupa IA
 Cifoza
 Reprezintă o deviaţie a
coloanei vertebrale în plan
sagital, cu concavitatea
posterioară.

 În mod normal există o cifoză

toracală fiziologică, cu o
valoare medie de 30˚.
 Există două tipuri de cifoză, care se pot întalni atât la copii, cât
şi la adolescenţi: 

- cifoza posturală, determinată de postura inadecvată şi se poate corecta

prin modificarea modului de viaţă a pacientului.
- cifoza structurală, determinată de o modificare a anatomiei - aceasta nu
poate fi influenţată doar de catre pacient, necesitând un tratament ortopedic
sau
chirurgical.

Anumiţi  pacienţi se nasc cu un alt tip de cifoză, cifoza congenitală. Aceasta

este cauzată de lipsa sau formarea incompletă a unor porţiuni ale coloanei. În
timpul perioadei de creştere, pacientul poate să dezvolte o cifoză progresivă.
Dacă cifoza devine severă poate să influenţeze structurile nervoase şi să
cauzeze durere.
 Lordoza

 Reprezintă o curbură cu
concavitatea anterioară în
planul sagital al coloanei
vertebrale, în special la nivelul
lombar.
 Lordoza determină de obicei durerea lombară sau
lombalgia. Muşchii abdominali şi regiunea lombară au printre
altele şi rolul de a stabiliza trunchiului. În lordoză, muşchii
abdominali sunt intinşi şi slăbiţi. 

 De cele mai multe ori însă,

lordoza nu este însoţită de
nici un simptom. Cel mai
usor de remarcat semn al
acestei afecţiuni este
proeminenţa bazinului înspre
posterior datorită arcuirii
excesive a regiunii lombare. 
 Evaluarea cifozei şi a lordozei

 Pentru examinarea somatoscopica a deviaţiilor în plan 

sagital vom privi coloana vertebrală din profil. Examenul se poate
face cu ajutorul firului cu plumb sau aşezând subiectul cu spatele
la perete, astfel încât proeminenţele mari (proeminenţa occipitală,
regiunea dorsală, regiunea fesieră şi călcâiele) să fie tangente la
linia verticală a peretelui. Se masoară cu o riglă distanţa dintre
linia verticala şi coloană, în regiunea cervicală şi lombară, acolo
unde este curbura cel mai accentuată.
 Metoda firului de plumb

Se fixează firul cu plumb la nivelul occiputului, trecând

tangent la curbura dorsală, şi se ajunge la nivelul călcâielor. Se
măsoară distanţa de la vertebra cervicala C7 la fir (3 cm) şi
distanţa de la vertebrele lombare L1 - L2 la fir (3-4 cm).
 Cifo-lordoza
 Reprezintă o deviaţie complexă a coloanei vertebrale, în plan
sagital, care constă în accentuarea curburilor fiziologice ale
coloanei (cea cifotică dorsală, şi cea lordotică lombară).
 ■ Printre principalele cauze ale apariţiei atitudinii
cifo-lordotice:

- poziţii statice prelungite în bancă, la şcoală

- tulburări de creştere şi dezvoltare
- obezitate
- tulburarea funcţiei de atitudine corectă a corpului în
poziţie ortostatică
- lipsa practicării regulate a sportului care întăreşte musculatura
spatelui sau neglijarea kinetoterapiei în cazul în care boala s-a
instalat, contribuie la accentuarea deformărilor coloanei.
 Kinetoterapia în cifo-lordoză
 În tratamentul kinetic al cifo-lordozei, mişarea indicată este
extensia la nivel toracal şi flexia la nivel lombar. Mişcarea
contraindicată este flexia la nivel toracal şi extensia la nivel
lombar.
 Principalele obiective:
- Corectarea posturilor vicioase
- Combaterea dezechilibrelor musco-ligamentare;
- Conştientizarea poziţiilor corecte a coloanei vertebrale, a
umerilor şi a bazinului, prin adoptarea unor posturi corective
- Dezvoltarea grupelor musculare necesare menţinerii atitudinii
corecte
Exerciţii:
- Mers normal cu corectarea ţinutei
- Mers cu un baston deasupra capului sau la nivelul omoplaţilor
- Alergare pe vârfuri cu ridicarea alternativă a genunchilor la piept,
trunchiul uşor înclinat înapoi
- Atârnat cu spatele la spalier, picioarele întinse, cu tălpile pe sol:
ridicarea alternativă a unui picior întins spre inainte.
- Şezând pe bancă: ridicarea si aducerea alternativă a unui genunchi
la piept cu ambele mâini
- Pe genunchi: înclinarea uşoarăa trunchiului şi a coapselor înapoi,
evitând lordozarea
- Şezând cu spatele sprijinit pe spalier, genunchii îndoiţi, tălpile pe
sol, mâinile apucă spalierul cu braţele întinse sus: împingerea
pieptului înainte cu arcuire.
- Şezând, în poziţie mahomedană, cu faţa la spalier, trunchiul
înclinat înainte, braţele în prelungirea trunchiului, mâinile pe spalier
uşor depărtate, presarea pieptului înainte cu menţinerea poziţiei 4-6
secunde
- Pe genunchi, sprijin pe palme cu degetele orientate în interior,
îndoirea braţelor cu împingerea coatelor înainte, capul în extensie.
- Mers în echilibru pe bancă, cu un săculeţ cu nisip pe cap, si
corectarea atitudinii.
- Pe genunchi, sprijin pe palme, coatele îndoite, trunchiul sub
orizontală, târâre înainte.
- Din poziţia pe genunchi şi sprijin pe palme, se execută îndoirea
coatelor cu ridicarea alternativă a unui picior întins înapoi, si
revenire.
- Pe genunchi, cu sprijin pe palme, ducerea alternativă a câte unui
genunchi la piept, simultan cu aplecarea capului