Relieful petrografic

Relieful nisipos

 Nisipul este o rocă detritică, necimentată, marea

mobilitate și permeabilitate fiind proprietățile ei
specifice. Nisipurile predominant cuarțifere au o
mare mobilitate, pe când cele care conțin minerale
diverse, pot forma un fel de liant. În ultimul caz, ele
pot fi modelate de alunecări superficiale. Dacă
nisipul nu conține liant el este afectat de vânt. Apele
din precipitațiile atmosferice se infiltrează repede în
masa nisipurilor, pătrunzând până la stratele de roci
impermeabile. De aceea modelarea reliefului se face
într-o măsură mică prin intermediul apelor
curgătoare.
 Pe nisip se dezvoltă un relief, în general instabil, cu
linii șterse sau estompate, forme plate, cu pante
mult reduse. Unde există nisipuri pure și
permeabile, apar văi seci, care numai în cazul
căderii de precipitații atmosferice foarte bogate,
prezintă apa în albiile lor. Dacă fundul văilor atinge,
datorită adâncirii râurilor o rocă impermeabilă
atunci reținerea apei în albii este de durată sau
chiar permanentă. În profil transversal văile sunt
foarte lărgite, versanții lini având poalele înecate cu
material nisipos alunecat din părțile superioare.
Profilele longitudinale ale văilor nu prezintă rupturi
de pantă decât în cazul când se intersectează și alte
roci mai rezistente (ex.: gresii).
 Relieful dezvoltat pe loess
 Loessul constituie o rocă detritică, alcătuită din
particule foarte fine, cu dimensiuni de ordinul
zecimilor și sutimilor de milimetru, prezentându-
se în stare uscată sub aspectul unei roci
prăfoase, ușor cimentată, cu structură afânată.
 Datorită culorii sale brun-roscată-galbuie,
loessul a primit denumirea și de pământ galben.
 Mineralogic este alcătuit din cuarț, argilă, calcar.
În masa lui se afla goluri verticale denumite
cornevine, considerate urme ale rădăcinilor
plantelor ierboase .
 Relieful dezvoltat pe loess prezintă forme destul
de variate, dar de dimensiuni reduse și puțin
rezistente în timp. Apele curgătoare se adâncesc
repede, săpând văi strâmte și adânci de tipul
cheilor, ai căror versanți se prăbușesc și se surpă
vertical. Asemenea văi se întâlnesc frecvent în
China, iar la noi în Dobrogea. Desprinderea
verticală sub formă de felii a loess-ului este o
caracteristică distinctă pentru morfologie, ca de
altfel și prăbușirea în trepte. Aceste prăbușiri
apar nu numai în cadrul versanților văii, ci și în
cadrul interfluviilor și pe fruntea câmpurilor,
acolo unde se deschid râpe. Sufoziunea și tasarea
sunt cauze principale ale producerii treptelor de
prăbușire.
 Relieful carstic
Apariția și dezvoltarea carstului sunt condiționate de trei procese principale:
coroziunea apare ca proces principal, datorându-se apei ;eroziunea, prin scurgerea
laminară sau turbulentă și alterarea biochimică ce degajă acizi (azotic, sulfuric,
fulvic).
În ceea ce privește condițiile de carstificare, ele sunt de mai multe categorii:
1) Condiții litologo-structurale care includ: existența unor roci carstificabile (calcar,

cretă, sare); solubilitatea rocii; puritatea, grosimea și gradul de tectonizare al

rocilor; structura; prezența sau absența unor formațiuni detritice acoperitoare.
2) Condiții hidrologice se refera la sursele care pot furniza apa, CO2 și diferiți acizi

(atmosfera, procesele biochimice,). Apele ținuturilor reci conțin mult CO2, fiind de
4 ori mai agresive decât cele din zona temperată. Totuși în zonele: temperată,
mediteraneeană, precum și cele subtropicală și tropicală umede, carstul se dezvoltă
intens. Aici litiera prin descompunere generează diferiți acizi care accelerează
efectul coroziv.
3) Condițiile morfologice facilitează sau diminuează intensitatea carstificarii prin:

declivitatea pantelor, densitatea fragmentării, energia reliefului, expoziția

versanților.
4) Condițiile climatice, fitogeografice și omul constituie alte grupe de factori care

influențează carstificarea.