Sunteți pe pagina 1din 27

Universitatea din Craiova

Facultatea de Litere/Departamentul de Comunicare, Jurnalism și Știinţe


ale Educaţiei

EDUCAȚIE TIMPURIE

Lector univ. dr. Aida Stoian


1.Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou
de studiu şi acţiune

Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare(ECCD)


 concept şi o orientare actuală
 încearcă să dea răspunsuri la neliniştile şi descoperirile
referitoare la noile generaţii. (Early Childdhood Care for
Development, ECCD)
 disciplină nouă de studiu care combină elemente din mai
multe câmpuri de cunoaștere şi acţine
stimularea
copilului sănătatea sociologie
mic
nutriţia

educaţia
EDUCAȚIE și
timpurie
ÎNGRIJIRE dezvoltarea
TIMPURIE copilului
pentru
DEZVOLTARE
dezvoltarea
comunităţii

dezvoltarea economie
femeii antropologie
psihologie
La nivel internaţional
dezvoltarea intelectuală,
emoţională şi fizică,
socializarea
achiziţiile culturale
interacţionează toate în constucţia vieţii copilului mic.
Lumea copilului mic este adevăratul capital al viitorului.
ECCD este recunoscută în toată lumea ca un element esenţial
al educaţiei permanente.
Beneficiile economice şi sociale ale ECCD acţionează asupra
individului şi a societăţii ca un întreg care depăşeşte costurile.
Educaţia timpurie
 este percepută în legătură directă cu îngrijirea;
 din punct de vedere pedagogic mai multe domenii sau componente de
aplicaţie:
 Educaţia prenatală a familiei;
 Educaţia copilului mic (0-1 AN)
 Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;
 Educaţia copilului între 1-3 aniANI
 Educaţia preşcolară sau preprimară;
 Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor;
 Educaţia comunităţii;
 Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia;
 Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie;
 Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţilor instrumentale şi intervenţia timpurie.
 Educaţia pentru comunicare şi stimularea dezvoltarii, limbaj si expresie,
 Educaţia prosociala si educaţia pentru paticipare şi construcţia indentităţii.
2. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi

Educaţia timpurie este astfel o componentă importantă a educaţiei


pentru toţi şi conţine următoarele elemente caracteristici care o
reprezintă:
 Identifică startul dezvoltării individuale;
 Construieşte premizele socializării şi participării sociale;
 Egalizează şansele la dezvoltare, participare şi integrare;
 Responsabilizează educatorii, familia, comunitatea şi socieatatea;
 Propune şi proiectează parteneriate educaţionale având în centru grija
pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil;
 Schimă modul de abordare a vârstelor mici atât în teorie cât şi în practică;
 Oferă o perspectivă pozitivă, umanistă, holistică asupra educaţiei,
vârstelor copilării mici, activităţii de joc şi învăţare;
 Schimă curriculum, îl flexibilizează pentru toţi copiii;
 Vede grădiniţa ca o instituţie a dezvoltării, eliminând viziunea
sancţionatoare şi etichetarea.
Premisa de bază de la care porneşte educaţia timpurie ca
parte a educaţiei şi îngrijirii pentru dezvoltare la vârstele
timpurii (ECCD) este că: investiţia în vârstele mici-timpurii
ale copilului promovează o dezvoltare optimală.
Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la
abilităţile copilului de a achiziţiona deprinderi şi
comportamente relevante din perspectiva individuală şi
culturală şi care îi permit copilului să:
 să funcţioneze în mod efectiv în contextul curent,
 să se adapteze cu succes când contextul se schimbă;
 să înţeleagă schimbarea.
Un alt concept antrenat în discuţie la acest moment este
sprijinul.
Copilul mic, de la 0 la 8 ani (aşa cum este definit în
documentele de lucru ale organismelor internaţionale care
promovează educaţia timpurie) are nevoie să fie sprijinit în
dezvoltarea abilităţilor sale fizice, mentale, sociale care îi
facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai
târziu.
3. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al
politicilor internaţionale
Pentru a aborda educaţia timpurie este bine să pornim
de la a înţelege diferitele perspective în care poate fi
construită.
 perspectiva nevoilor - cunoştinţe psihologice şi sociologice
asupra dezvoltării umane
 perspectiva drepturilor - vom dezvolta ideile referitoare la
politicile care însoţesc acest nou domeniu
 Perspectica drepturilor descrie în primul rând eforturile
internaţionale de a stabili direcţii strategice comune statelor în
această direcţie.
Astfel, una din temele specifice de educaţie pentru politicile
UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii
copilării:
situaţii în care copiii sunt defavorizaţi şi devin vulnerabili în
dezvoltare datorită unor medii sociale marginale şi-sau
exclusive (sărăcie, orfani, HIV SIDA, minorităţi, fete, etc)
Premisa educaţiei timpurii
Se porneşte de la ideea că orice copil merită un început
bun pentru viaţa sa. Dezvoltarea fizică, afectivă şi intelectuală
în mica copilărie constituie aspecte decisive pentru viitorul
adult.
Copilul are nevoie de un mediu sănătos, de o alimentaţie
adecvată şi de dragoste şi atenţie din partea familei sale. Sunt
condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu.
Educaţia pentru toţi începe cu mica copilărie. Chiar cu
pregătirea părinţilor de a creşte şi îngriji copilul.
Nu putem separa la copilul mic educaţia de protecţie. De
acea vorbim despre educaţia timpurie sau educaţie şi
protecţie împreună.
Argumentele pentru învăţarea timpurie a copilului
Valoarea pentru dezvoltarea personalităţii
Primul argument se referă la faptul că acest timp din viaţa unui om e
dovedit ştiinţific ca fiind extrem de important pentru dezvoltarea
ulterioară.
De la 0 la 6 ani se dezvoltă aptitudinile sale psihologice şi sociale
care vor fi un punct de plecare în viaţa de adult.
 atitudinea pozitivă faţă de sine şi faţă de lume, începe din primele momente
ale vieţii
 depinde de stimularea pe care o simte şi o acceptă copilul
 educaţia şi protecţia primei copilării favorizează dezvoltare individuală
Nevoia de metode active şi participative de educaţie
Al doilea argument se referă la metodele de învăţare şi
adapatare.
Dacă copilul este abordat de mic prin metode adecvate, el va
învăţa mai repede şi mai bine şi se vor pune mai adecat bazele
unei învăţări organizate prin şcoală.
Copilul care este stimulat să fie curios în faţa aspectelor
diferite ale vieţii, ca şi de modul în care aceasta funcţionează,
devine tot mai apt să înveţe eficient şi eficace la şcoală.
Argumente în sprijinul investiției în ECCD
A) Copiii au dreptul de a trăi și de a-și dezvolta la
maxim potențialul.
Documente internaţionale care oglindesc aceste drepturi
sunt:
 Convenția Drepturilor Copilului(1989),
 Declarația Conferinței Mondiale despre Educația pentru toți (EFA)
(1990),
 Summitul Mondial despre Copii,
 Declarația de la Salamanca (1994),
 Convenția despre Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare
impotriva Femeilor (CEDAW), si altele.
 Toții copiii, fără distinctie de sex, rasa, limba, religie sau de
orice fel, trebuie sa aibă șansa de a-și dezvolta întregul
potențial.
 Copiii, datorită vulnerabilității lor fizice si mentale, au nevoie
de îngrijire și atenție specială.
 Copiii care trăiesc în condiții foarte dificile au nevoie de
atenție specială.
 Părinții și familiile (oricum ar fi definite) - atât femeile cât și
bărbații - au responsabilitatea primară pentru creșterea,
dezvoltarea și educarea copiilor lor.
 Guvernele ar trebui să stabilească o politică de mediu care să
permită familiilor și comunităților să-și îndeplinească
responsabilitățile creșterii și protejării copiilor.
B) Valoarea atenției timpurii față de nevoile copilului se
reflectă în dezvoltare şi integrare
De la 0 la 3 ani, copiii pot fi departajaţi în două grupe
importante: de la 0 la 1 an şi de la 1 an la 3.
 Pentru copiii de la 0 la 1 an, putem preciza că se dezvoltă
stadiul protejarii de primejdiile fizice, că este importantă o
hrănire adecvată, sanatate adecvată, adulți cu care să
realizeze legături afective, adulți care pot înțelege și raspunde
la semnalele lor, dar şi lucruri la care să privească, să le
atingă, să audă, să miroasă și să guste.
Este perioada când e cel mai mult necesar să creem ocazii de
a explora lumea înconjuratoare şi stimularea adecvată a
limbajului.
 Pentru copilul dela 1 la 3 ani vom identifica aceleași ca la
stadiul anterior și în plus urmatoarele:
sprijin în achiziția unei noi șanse de a dezvolta deprinderi
motorii, de limbaj și de gândire
o sansa să-și dezvolte o oarecare independență;
ocazii să înceapă să învețe și să se îngrijească singur;
ajutor să învețe să-și controleze comportamentul;
ocazii zilnice să se joace cu o varietate de obiecte.
Dovezi din domeniile psihologiei, nutriției, sănătății,
sociologiei, psihologiei, si educației continuă sa se acumuleze,
indicând că anii timpurii sunt cruciali în formarea inteligenței,
personalității și comportamentului social.
Copiii se nasc cu abilități fizice, sociale si psihologice, care le
permit să comunice, să învețe și să se dezvolte.
Cercetarea sugerează că mare parte din dezvoltarea
inteligenței la copii apare înainte de vârsta de 7 ani.
Primul an din viață este cel mai important în termenii nutriției
copilului și creșterii fizice; copiii care șovăie în această perioadă
prezintă riscul dezvoltării cognitive (mentale) întârziate sau
slăbite.
 În timpul primilor doi ani de viață, apare creșterea majorității
celulelor creierului, însoțite de structurarea conexiunilor
neuronale din creier.
 Dezvoltarea creierului de la naștere pana la 2 ani jumătate sau trei
ani, cel puțin în termenii activității creierului, este concentrată în
principal pe expansiunea conexiunilor între celule.
 Acest proces este afectat nu numai de statusul nutrițional și de
sănătate al copilului, ci de asemenea de felul de interacțiune pe
care un copil îl dezvoltă cu oamenii și lucrurile din mediul sau.
 Dacă se dezvoltă bine creierul, potențialul de învățare este crescut
și șansele de eșec școlar sau în viață scad.
 Educația de succes a copilului în timpul anilor săi de școlarizare
și participarea acelui copil în societate ca adult depind într-o mare
măsură de fundația așezată în timpul primilor ani.
 C) Dovezile arata de asemenea ca investitia in primii ani
conduce la beneficii economice pentru societate.
Exista o literatura stiintifica ampla care leaga imbunatatarile
in scolarizare si invatare de angajarea crescuta si de
productivitatea economica.
Aceste argumente economice pentru investirea in programe
timpurii/de copilarie frageda au castigat forta in relatie cu
schimbarile recente in politicile economice, care subliniaza
politicile deschise care necesita o forta de munca flexibila si bine
educata pentru a concura la nivel global.
Profesorul Jeanne Brooks-Gunn, de la Universitatea Columbia, New
York a prezentat următoarele beneficii ale educaţiei:
 programele centrate pe calitatea educaţiei produc realizări şcolare şi
comportamente adaptate la copiii mici,
 aceste efecte sunt puternice în special la copiii care provin din medii sărace,
sau ai căror părinţi au o educaţie limitată,
 beneficiile acestor programe continuă în şcoala elementară şi mai departe în
clasele gimnaziale şi liceale, chiar dacă se manifestă mai puţin decât la
începutul şcolii elementare,
 programele care continuă în învăţământul primar, şi care oferă intervenţie
timpurie intensivă, au cele mai susţinute efecte pe termen lung,
 in legătura directă cu alte tipuri de servicii pentru familie, serviciile de
educaţie timpurie pot aduce rezultate adiţionale ca: mai puţină sărăcie
famiililor, deprinderi parentale mai bune, programe de munca adaptate
pentru mame,
 o mai bună coeziune în familii şi în comunitate
(apud UNICEF, Innocenti Report card 8, 2008, p11)
In rezumat, programele de copilarie timpurie pot aduce
mari beneficii copiilor, nu numai individual si imediat, ci
de asemenea social si economic de a lungul unei vieti in
termenii abilitatii copilului de a contribui la familie,
comunitate, si natiune.
 D) Copiii sunt viitorul;ei perpetueaza valorile culturale

Prin copii, umanitatea isi transmite valorile. Aceasta


transmitere incepe cu copiii mici. Pentru a pastra valorile morale
si sociale, sau pentru a le schimba in bine-trebuie sa incepem cu
copiii
 E) Programele de copilărie timpurie promovează echitatea
Asigurând un ‘’început cinstit’’ copiilor, este posibil sa modifici
inechitățile socio-economice și legate de gen care provoacă probleme.
Condițiile nesănătoase și stressul asociate cu săracia sunt însoțite de
inechități în dezvoltarea timpurie și în învățare.
Aceste inechități ajută sau mențin sau amplifică inechitățile sociale
și economice existente. Într-un ciclu vicios, copiii din familiile cu
resurse puține adesea cedează repede si progresiv înaintea colegilor lor
mai avantajați în dezvoltarea lor mentală și în pregătirea lor pentru
școală și viață.
 F) ECCD este un vehicul pentru participarea socială
Copiii asigura un punct de plecare pentru actiunile sociale si
politice care pot ajuta in a construi consensul si organizarea pentru
binele comun.
Politicienii, in special la nivele locale, incep sa aprecieze faptul
ca acestia (copiii) pot asigura un punct de plecare pentru actiuni
politice si sociale, construirea consensului si a solidaritatii in
comunitatile in care traiesc copii.
O investitie in programele de copilarie timpurie poate fi o
investitie in crearea unor cetateni mai educati.
Intr-adevar, forma si continutul majoritatii educatiei
prescolare(invatarea activa, interactiune de grup, etc.)se ofera
singura sa produca acele trasaturi considerate esentiale pentru
democratie-mai mult decat forma si continutul majoritatii scolarizarii
primare asa cum este aceasta constituita in prezent.
 G) Adaugand o componenta ECCD poate face alte programe
mai eficiente
Succesul unei varietăți de programe sociale (de exemplu,
programe de supraviețuire accentuând sănătatea și nutriția,
sau educația din școala primară, sau programele de dezvoltare
a femeilor) pot fi ameliorate prin încorporarea unui element de
atenție fata de dezvoltarea în copilăria timpurie.
În rezumat, luate împreună, argumentele în sprijinul ECCD
asigură un suport obligatoriu pentru a face o investiție masivă
în programe de a îmbunătăți grija pentru a ameliora dezvoltarea
în primii ani. Unele dintre aceste argumente în sprijinul
investiției în programele ECCD vor fi mai relevante pentru o
situație față de alta, dar toate sunt potențial importante în orice
tipar/model.
Bibliografie:
Evans, J,L, Meyers, R,G, Ilfeld, E, Early Childhood
Counts, A Programing Guide on Early Childhood Care for
Development, World Bank Institute, Washington,DC, 2000
(p.1-35)
14. Evans, J, Helth Care: The Care Required to Survive and
Thrive, In Coordonators Notebook Nr.13, cc113ahi.pdf
15. Myers. R.G..Investing in Early Childrood Development
Programs in Latin America: Toward Definition of an
Investment Strategiy.ac.1iecdl.pdf, 1992,
Vrasmaş, Ecaterina, Educaţia copilului preşcolar, Editura
ProHumanitate, Bucureşti, 1999