Sunteți pe pagina 1din 9

Mori de vant si mori de apa in Romania

Apreutesei Alexandru
Rolul morilor de vant
Moara de vânt este o instalație ce permite transformarea energiei eoliene în
energie mecanică de rotație. În acest scop, vântul pune în mișcare elicea morii.
Moara de vânt se folosește pentru măcinarea cerealelor sau, în special în Țările
de Jos, pentru desecarea terenurilor mlăștinoase prin pomparea apei din lacurile
dintre dune, aflate sub nivelul mării și transformarea terenurilor în poldere.[1]
De exemplu, între 1608 și 1612 Beemster Polder, care se află cu 3m sub nivelul
mării, a fost drenat folosindu-se 26 de mori de vânt, fiecare având o putere de
cca 60 kW.
Rolul morilor de apa
Cea mai utilizata instalatie hidraulica, care este si astazi folosita este moara de
apa. Ea are nevoie de o apa curgatoare. Piesa principala care determina
functionarea oricarei mori o reprezinta roata cu palete asejata in calea
curentului de apa pentru a fi impinsa de acesta.Astfel se obtine miscarea de
rotatie a axului rotii.
Părți componente

O moară de vânt are mai multe părți componente. La o


moară de vânt pentru măcinarea grânelor, acestea sunt:

Acoperișul-acesta apăra interiorul morii de intemperii;


Evantaiul-vântul făcea ca palele lui să se rotească până
ajungeau în bătaia lui directă;
Palele-pânzele întinse peste cadrul de lemn al palelor
captează vântul și le rotesc;
Pâlnia pentru grâne-grânele, aruncate de un om, cădeau
prin aceasta și cădeau printre pietrele de moară;
Cardanul-folosea rotirea palelor pentru a mișca pietrele
de moară;
Pietrele de moară-două pietre masive se roteau, strivind
grânele aflate sub ele și transformându-le în făină.
Zona geografica a morilor de vant
În Dobrogea sau ”țara vânturilor” cum i se mai spune,
moriștile au apărut ca ciupercile după ploaie, încă din
anul 1585. Cercetătorul etnograf Hedwig Rușdea scria că
în anul 1901 existau în Dobrogea 639 de mori de vânt.
Cele mai multe construcții de acest gen au fost în
județul Tulcea, unde, pe vremuri, erau înregistrate 437
de mori.
Practic, nordul Dobrogei a fost zona cu cea mai mare
densitate a morilor de vânt, iar acestea au funcționat
pentru un timp îndelungat. Fiind o regiune cu prea
puține ape curgătoare, dar în care vântul nu se oprește
niciodată, în Dobrogea au apărut sute de astfel de
instalații, cu ajutorul cărora localnicii își măcinau
cerealele.
Zona geografica a morilor de apa
Unul dintre locurile fascinante din
România este complexul mulinologic
din Banat, judeţul Caraş-Severin.
Este vorba despre cele 22 de mori de
apă de pe Valea Rudăriei, care încă mai
funcţionează. Astfel, turiştii care ajung
în comuna Eftimie Murgu pot vedea
cum sunt măcinate grânele ca pe
vremea dacilor şi pot primi la plecare
şi făină măcinată de la săteni. Prin
urmare, morile de apă cu ciutură de la
Rudăria sfidează nu doar timpul, ci
chiar şi tehnologia modernă.
Ansamblul de mori din Eftimie Murgu

Ansamblul de mori din Eftimie Murgu (sau Complexul


molinologic de la Rudăria) este un ansamblu de
monumente istorice aflat pe teritoriul satului Eftimie
Murgu, comuna Eftimie Murgu, fosta localitate Rudăria,
așezată pe malul pârâului Rudăria, un afluent al Nerei.
Este cel mai mare complex molinologic din sud-estul
Europei.
Istoric
Pe Valea Rudăriei, în anul 1722 au existat opt mori, iar din 1874 până în 1910 au existat 51 de mori. Inundațiile din
acea primăvară au luat 28 dintre ele. Localnicii le-au refăcut pe unele, iar pe altele le-au abandonat. Toate morile
au fost protejate de câte o stâncă masivă și sunt funcționale. La una, pentru a redirecționa apa, oamenii au săpat
cu dalta și ciocanul un tunel prin munte, înalt de doi metri, lat de un metru și jumătate și lung de aproape 30 de
metri. La început, roțile morilor au fost din lemn, apoi, în anii 1980, din metal. Practic, acestea sunt acționate de
forța apei. Lagărul care susține mișcarea de rotație este din cremene albă. În 24 de ore, o moară a măcinat o
cantitate de 130 de kilograme de făină.

După revoluția din 1989 morile de la Rudăria au fost lăsate în paragină. Acum mai sunt doar 22, dintre care 13 în
comună și nouă, în apropiere. Ele au fost introduse în patrimoniul național și se află sub atenta supraveghere a
Muzeului „Astra" din Sibiu. Specialiștii de la Sibiu au reușit printr-o finanțare europeană să recondiționeze morile în
perioada septembrie 2000 – februarie 2001, acestea constituind cel mai mare complex molinologic din sud-estul
Europei.Finanțarea proiectului a fost asigurată prin EUROART – fondul cultural european pentru România finanțat de
Uniunea Europeană.
Descriere
Ansamblul este alcătuit din 22 de mori de apă cu roată orizontală, construcții din lemn de dimensiuni reduse,
utilizate pentru necesitățile de măcinare de cereale ale comunității.[3]

Și astăzi rândașii (de la rând) folosesc și întrețin în sistem asociativ morile de apă. O moară aparținea mai multor
familii, care aveau pe rând dreptul să o folosească. O zi pe lună moara era oprită pentru întreținere, operațiune la
care toți rândașii erau obligați să ia parte. În condițiile actuale comunitatea locală nu mai are nevoie de întreaga
putere de măcinare a morilor și se încearcă adaptarea obiceiului descris pentru a folosi mai puține mori odată
(folosirea morilor prin rotație).[4]

Morile au la bază o arhitectură vernaculară tradițională asemănătoare sistemului Kaplan, cu roată orizontală și ax
vertical. Pentru că râul nu are debitul foarte mare localnicii au construit mici baraje pentru a asigura fluxul de apă
necesar funcționării morilor.[4]