IMPORTANȚA EXERCIȚIILOR FIZICE ADAPTATE

ÎN TRATAREA OBEZITĂȚII

Coordonator științific, Masteranzi,

Prof. Dr. Conf. Popescu Veronica Gavril Alexandru
Plugaru Tudor
Ștefăniu Andrei
Iași
2021
 Cuprins
Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării
I.1. Delimitări conceptuale
I.2. Incidența obezității
I.3. Cauzele apariției obezității
I.4. Tipuri de obezitate
I.5. Afecțiuni asociate obezității
Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în proiect
Partea III. Discuții și întrebări
Concluzii
Bibliografie
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării

I.1. Delimitări conceptuale

Obezitatea:
• tulburare a funcției de nutriție, generată de un dezechilibru între
aportul caloric şi pierderile energetice ale organismului.
• aportul caloric se realizează prin ingerarea alimentelor;
• cheltuielile energetice se produc ca urmare a activității organelor interne şi
a contracțiilor musculare ce pun în acțiune aparatul locomotor.

• tulburare cronică a stării de nutriție caracterizată prin creșterea

greutății corporale pe seama țesutului adipos, aceasta rezultând prin
creșterea numărului de adipocite, dar și a volumului lor, ce determină
creșterea greutății corporale.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării

I.2. Incidența obezității

• la ora aceasta, 20-25% până la 50% din populație este

supraponderală sau obeză.

• devine cauza principală de mortalitate prin patologiile cardiovasculare

pe care le determină;

• numărul copiilor supraponderali crește anual cu 400.000;

• cifră care se adaugă celor 14 milioane de persoane supraponderale deja existente
în Uniunea Europeană;
• la nivel internațional, în anul 2013, 42 de milioane de copii sub vârsta de 5 ani erau
supraponderali sau obezi.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării
I.2. Incidența obezității

• în cazul populației europene adulte, rata de obezitate variază între

10% și 25% la bărbați și până la 38% în cazul femeilor.

• în America, obezitatea infantilă atinge cote alarmante – 9 milioane

copii:
• aceasta având la bază modificarea comportamentului alimentar către produsele de
tip fast-food cu multe calorii asociate cu băuturi dulci, alături de înlocuirea mișcării
cu jocurile pe computer.

• pe plan local, în județul Iași, prevalența supraponderalității și

obezității la copiii de 7-11 ani este de 24,5%.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării
I.3. Cauzele apariției obezității
1. Cauze declanșatoare;
2. Cauze favorizante.

3. Cauzele declanșatoare ale obezității sunt:

• Aportul alimentar crescut: începe după vârsta de 25-30 de ani, după
realizarea individului atât pe plan profesional, familial și social;

• Suprasolicitările pshio-emoționale: caracteristic debutului perioade adulte;

• Sedentarismul: reducerea treptată sau bruscă a activităților fizice sau

sportive duce la instalarea obezității, mai ales dacă obiceiurile alimentare
anterioare se păstrează.

• Sistemul endocrin: prin glandele sale anabolizante implicate în sistemul

de reglare metabolică a organismului.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării
1. Cauzele declanșatoare ale obezității sunt:

• Fumatul: Persoanele consumatoare de ţigări au tendinţa de a se îngrăşa după ce

renunţă la acest obicei, fiind înregistrată o creştere ponderală de 2,5-3,5 kg.
 Această creştere ponderală se poate datora faptului că nicotina produce o accelerare a
metabolismului, dar în acelaşi timp, fumatul afectează şi papilele gustative (gustul) şi, ca o consecinţă,
la întreruperea fumatului persoanele consumă mai multe alimente, deoarece par mai gustoase.

• Graviditatea: După o sarcină, greutatea unei femei poate creşte cu 1,8-2,5 kg faţă
de greutatea anterioară sarcinii.
 Această creştere poate fi punctul de plecare pentru instalarea supraponderabilităţii sau
obezităţii.

• Vârsta: Pe măsura îmbătrânirii masa musculară tinde să scadă, iar ţesutul adipos
să fie mai bogat;
 Scăderea masei musculare duce la scăderea ratei metabolice a organismului şi ca
urmare metabolismul scade în intensitate pe măsură ce înaintăm în vârstă.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării

Cauzele declanșatoare ale obezității sunt:

• Aportul energetic comparativ cu cheltuielile energetice:

• Când organismul primeşte cantităţi mai mari de energie sub forma alimentelor decât cantitatea
totală de energie cheltuită, greutatea corporală creşte.

• Factori genetici:
• Aceste gene pot determina o alimentare anormală în câteva moduri diferite, cum ar fi o anomalie
genetică a centrului foamei care fixează nivelul depozitelor nutritive prea sus sau prea jos sau
factori psihici ereditari anormali care stimuleaz apetitul sau care fac ca alimentarea să fie un
mecanism de „eliberare”.

• Supraalimentaţia în copilărie:
• Rata gormării de noi celule adipoase este extrem de mare în primii câţiva ani de viaţă, şi cu cât
este mai mare rata depunerii de grăsime, cu atât devine mai mare numărul de celule adipoase.
La copii obezi numărul de celule adipoase este deseori de 3 ori mai mare decât la copiii normali
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării

2. Cauzele favorizante ale obezității sunt:

• Predispoziţia constituţională:
• apare factorul ereditar, şi anume: dacă unul din părinţi este obez, există aproximativ 50% şanse ca şi
copilul să fie obez, iar dacă ambii părinţi sunt obezi, probabilitatea este de 80%.
• frecvenţa obezităţii este mai ridicată la sexul feminin, mai ales în fazele critice ale activităţii genitale
(pubertate, sarcină, menopauză, etc.) când au loc modificări neuro-endocrine, psihice, sociale şi
alimentare.

• Supraalimentaţia are un caracter general la cei mai mulţi obezi, se referă la:
• conţinutul glucidic al raţiei (abuzul de zahăr, dulciuri, făinoase, pâine etc.)
• numărul meselor: s-a demonstrat că masa unică (luată în general seara) favorizează constituţia
obezităţii.

• Hipertonia sistemelor anabolizante:

• Sistemele anabolizante includ glandele endocrine cu rol anabolizant: în primul rând pancreasul cu
hormonul său, insulina; apoi corticosuprarenala cu cortizonul; hipofiza cu hormonul somatotrop.
• Condiţiile în care se produc dereglările al căror efect este obezitatea se pot descifra din schema de
reglare a homeostazei glicemice, modificările glicemiei fiind de fapt factorul determinant al dereglării
sistemului.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării
I.4. Tipuri de obezitate

Obezitatea poate fi împărțită în obezitate comună și obezitate secundară.

 Obezitatea comună poate fi familială sau nefamilială.
 Obezitatea secundară poate fi cauzată de boli endocrine, hipotalamice,
genetice, de stocaj sau boli de depunere particular de țesut adipos.

 Un interes deosebit se acordă încadrării obezității în bolile genetice.

 obezitatea cu co-cauza genetică dovedită sunt cuprinse în 3 mari grupe: obezitatea din
sindroamele pleiotropice (obezitate “simptom” sau “simptomatică”), obezitatea monogenică și
obezitatea poligenică.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării

I.5. Afecțiuni asociate obezității

• Din punct de vedere clinic, în obezitate, la început este prezent doar excesul
ponderal ca atare, pus în evidență de aspectul somatic, evidențierea pliului
cutanat și a greutății corporale.
• În timp, din cauza încărcării hemodinamice și respiratorii, apare dispneea de efort, palpitațiile,
edeme maleolare și dureri articulare, în zonele suprasolicitate (glezne, genunchi, zona
lombară).
• În timp, trece pe primul plan simptomatologia diferitelor complicații, și anume:

a) Complicații cardio-vasculare:
 Hipertensiunea arterială : este prezentă în 50-90% din cazuri.
• Creșterea tensiunii arteriale se datoreaza atât creșterii rezistenței periferice, cât și a faptului că volumul de
oxigen, care la persoanele obeze nu crește proporțional cu volumul de țesut adipos, nu ajunge sa irige optim
patul vascular mărit.
• Se ajunge astfel la o hipertensiune arterială cu caracter compensator, ca o reacție de adaptare.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării
a) Complicații cardio-vasculare

 Insuficiența cardiacă :
• inima persoanelor care suferă de obezitate lucrează cu dificultate deoarece se creează o
disproporție între posibilitatea de adaptare a miocardului și masa ponderală considerabilă, care
necesită a fi irigată.
• Țesutul adipos care este în surplus cere o cantitate de sânge trimisă de la inimă pentru
oxigenare în plus.

Arteroscleroza:
• se dezvoltă la persoanele obeze cu aproximativ 10 ani mai devreme decât la persoanele care au o greutate
normală.
• În producerea arterosclerozei apar implicați doi factori: o tulburare în metabolismul lipidelor cu producere excesivă
de colesterol care pătrunde prin peretele vascular și alterarea peretelui vascular care permite patrunderea
colesteroului.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării
b. Complicații respiratorii

 Apneea în somn:
• Această afecțiune crește riscul instalării insuficienței cardiace și este în strânsă legătură cu
circumferința gâtului și cu gradul obezității - cu cât greutatea corpului este mai mare, cu atât
riscul apneei în somn este mai ridicat.

 Dispneea de efort:
• se produce din cauza diminuării capacității vitale a aparatului respirator.
• La aceasta contribuie faptul că diafragmul este împins în sus de către grăsimea abdominală și
din această cauză mișcările acestui mușchi sunt limitate.

c. Complicații metabolice:
• apare în primul rând diabetul zaharat, fiind cunoscut faptul că obezitatea este o cauză
fundamentală a diabetului ce apare la vârsta maturității.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării

d. Complicații ale aparatului locomotor:

 Reumatismul cronic degenerative – este cel mai frecvent întalnit la persoanele care
suferă de obezitate. Durerile de la nivelul articulațiilor sunt întalnite la peste 70% din
cazuri.

 Alte manifestări degenerative osoase și articulare pot fi spondilozele, spondilartrozele,

picior plat, genu valgul, etc.

e. Complicații hepatice și biliare - pot fi prezente hepatita cronică și litiaza biliară.

f. Complicații la nivelul sistemului nervos central:

 apar în timpul obezității constitutive având ca simptome nervoase: vertij, cefalee,
slăbiciune generală, uneori ca expresie a dezvoltării aterosclerozei.
 De asemenea, pot aparea și unele tulburări psihice cum ar fi: anxietatea, fobii, obsesii,
etc.
 Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării

g. Complicații ginecologice și obstreticale - amenoreea apare la 30-40% dintre

femeile obeze.

Pe lângă toate aceste complicații, obezitatea ridică probleme și asupra:

 Longevității vieții;
 Crește riscul pentru cancerul de sân;
 Mărește riscul unei anestezii sau unui tratament chirurgical;
 Scade agilitatea fizică și crește riscul de accidentare.
Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în lucrare

Programul de exerciții fizice adaptate în tratarea obezității:

 a fost împărțit în 2 mari etape.
 prin acest program am încercat să îndeplinim obiectivele enumerate mai jos,
realizând astfel o recuperare a subiectului cât mai eficace.

Etapa I: lipolitică – Scăderea greutății corporale sau de topire a grăsimilor

 Scopul mijloacelor kinetoterapeutice: activarea consumului de energie a
subiectului obez.
• Se va urmări pentru început reacția organismului la efort, mărind intensitatea și volumul
efortului în limitele strict individuale pe baza creșterii capacității fizice a individului.
 Mijloacele principale din această etapă:
 Exercițiile fizice adaptate cu efort lipolitic.
 Conţinutul lipolitic al exerciţiilor - antrenarea unui consum energetic crescut, mărind durata şi
intensitatea reacţiilor de oxidare la nivelul celulelor şi ţesuturilor, consum realizat pe baza
rezervelor adipoase din vecinătatea şi din interiorul grupelor musculare solicitate.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

 Ca obiective propuse în această etapă urmărim:

O.1. Îmbunătățirea/creșterea capacității de efort a organismului;

O.2. Tonifierea generală a organismului și în mod deosebit a musculaturii
abdominale;
O.3. Îmbunătăţirea respiraţiei şi mărirea ventilaţiei pulmonare;
O.4. Prevenirea instalării altor afecţiuni generate de obezitate;
O.5. Îmbunătăţirea respiraţiei şi mărirea ventilaţiei pulmonare
O.6. Învățarea importanței unei alimentații sănătoase și totodată crearea unui
deficit caloric corespunzător, care să asigure o scădere treptată a greutății.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

Etapa a II-a – Tonifierea și menținerea unei greutăți corporale optime

 Scopul acestei etape este în special de dezvoltare morfofuncțională a

musculaturii trunchiului (spate, abdomen, torace) și a membrelor superioare și
inferioare.

 Se vor executa:
 Exerciții cu amplitudine și rezistență mărită progresiv, exerciții analitice din poziții cu suprafață
mare de sprijin, exerciții efectuate în ritm lent etc.
 În această etapă un loc important îl vor ocupa exerciţiile cu rezistenţă manuală sau mecanică
(exerciţii izometrice) şi exerciţiile cu obiecte portabile.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

Etapa a II-a – Tonifierea și menținerea unei greutăți corporale optime

 Ca obiective propuse în această etapă urmărim:

O.1. Continuarea exercițiilor fizice și creșterea intensității acestora;
O.2. Prevenirea/ Înlăturarea afecțiunilor asociate generate de obezitate;
O.3. Îmbunătăţirea respiraţiei şi mărirea ventilaţiei pulmonare;
O.4. Menținerea unei alimentații sănătoase și adoptarea unui stil de viață
sănătos.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

Stabilirea materialelor utilizate și a protocolului de exerciții

 Materiale utilizate:
• Bastoane;
• Stepper;
• Benzi elestice;
• Gantere ușoare;
• Scară coordonare;
• Bicicleta staționară.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

 Protocolul exercițiilor fizice adaptate în tratarea obezității:

Programul va începe cu:

• încălzirea selectivă a aparatului locomotor, exerciții pentru cap, brațe, trunchi,
picioare - prin care se va pregăti organismul pentru efort și care va dura între
5-10 minute;
• iar mai apoi subiectul va contiunua încălzirea timp de 5-7 minute la bicicleta
staționară.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare
 Protocolul exercițiilor fizice adaptate în tratarea obezității:

Exercițiul 1
Poziția inițială: Stând depărtat, cu 2 gantere de 1kg în ambele mâini, la nivelul
umerilor;
Acțiune: Extensia brațelor deasupra capului, (figura 1);
Dozare: 15-20 repetări x 3 serii, 1 minut pauză.

Figura 1. Extensia brațelor deasupra capului

 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare
Exercițiul 2
Poziție inițială: Ortostatism, membrele inferioare la nivelul umerilor, brațele
flectate la la 90° banda elastică apucată la un nivel de minimă tensiune;
Acțiune: Abducția la orizontală a brațelor.
Dozare: 7-10 repetări x 3 serii, 1 minut pauză.

Exercițiul 3
Poziție inițială: Stând cu o minge medicinală în ambele mâini;
Acțiune: Imitarea unor pocedee din diferite ramuri sportive: aruncarea la coș,
pasarea mingii;
Dozare: 10-15 de repetări x 4 serii, 2-3 minute pauză.

Exercițiul 4
Poziția inițială: Stând în fața unui perete cu sprijin pe palme (coatele extinse);
Acțiune: Flotari la perete;
Dozare: 10-15 repetări x 4 serii, 1-2 minute pauză.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare
Exercițiul 5
Poziția inițială: Stând depărtat;
Acțiune: Pășiri alternative folosind scărița de coordonare;
Dozare: se va face într-un rimt alert de 10-15 ori, cu 30 secunde pauză. Se
repetă exercițiul de 2 ori.

Exercițiul 6
Poziția inițială: Stând depărtat;
Acțiune: Urcări și coborâri alternative pe stepper;
Dozare: 4 x 30 secunde, 1 minut pauză între serii.

Exercițiul 7
Poziția inițială: stând depărtat, cu spatele la perete, cu o minge Bobath așezată
la nivelul spatelui;
Acțiune: genuflexiuni;
Dozare: 10-15 repetări x 3 serii, 1 minut pauză;
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

Exercițiul 8
Poziție inițială: Decubit dorsal, cu membrele inferioare flecatate la 90°
poziționate pe o minge Bobath;
Acțiune: Extensia membrelor inferioare, cu rezistență din partea
kinetoterapeutului, cu revenire la poziția inițială.
Dozare: 10-15 repetări x 3 serii, 2-3 minute pauză.

Exercițiul 9
Poziția inițială: Patrupedie;
Acțiune: Extensia membrului inferior cu flexia membrului superior opus;
Dozare: 10 repetări x 3 serii, 1 minut pauză.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare
Exercițiul 10
Poziția inițială: Patrupedie (stând pe palme și pe genunchi);
Acțiune: Cifozări ale coloanei vertebrale cu revenire la poziția inițială (pisica
înfuriată);
Dozare: 10-15 repetări x 4 serii, 1 minut – 1 minut si jumatate pauză între serii.

Exercițiul 11
Poziția inițială: Patrupedie;
Acțiune: Ducerea șezutei pe călcâie – poziția Mahomedană; urmărind o bună
decoaptare a coloanei vertebrale.
Dozare: 7-10 repetări x 3 serii, menținere 15-20 secunde.

Figura 2. Ducerea șezutei pe călcâie

 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare
Exerciții fizice de tonifiere a musculaturii abdominale:

Exercițiul 1
Poziția inițială: Din decubit dorsal, cu mâinile la ceafă și membrele inferioare
flectate și tălpile lipite de sol;
Acțiune: Flexia trunchiului pe bazin până la desprinderea vârfului scapulei de
pe sol.
Dozare: 10-15 repetări x 4 serii, 1 minut pauză.

Exercițiul 2
Poziția inițială: Din decubit dorsal, cu mâinile sub șezută, membrele inferioare
flectate din articulația coxo-femurală, genunchii extinși/flectați în funcție de
posibilitățile pacientului.
Acțiune: Se execută flexia coapsei pe bazin;
Dozare: 7-10 repetări x 3 serii, 1 minut pauză.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

Exercițiul 3
Poziția inițială: decubit dorsal cu tălpile pe sol;
Acțiune: forfecări ale membrelor inferioare;
Dozare: 15-20 secunde x 2 serii, 1.5 minute pauză.

Exercițiul 4
Poziția inițială: decubit dorsal cu tălpile pe sol și mâinile la ceafă;
Acțiune: Flexia și extensia a membrelor inferioare - bicicleta (fără a atinge solul
cu membrele inferioare);
Dozare: 15-30 secunde x 2 serii, 1.5 minute pauză.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare
Exerciții fizice respiratorii

Exercițiul 1
Poziția inițială: Stând depărtat;
Acțiune: T1-2, Inspir profund pe nas, concomitent cu ducerea membrelor superioare
în abducție;
T3-4, Apropierea membrelor inferioare și ghemuirea bruscă cu flectarea
trunchiului și adducția membrelor superioare concomitent cu o expirație forțată. Se
repetă T3-8.
Dozare: 4 x 8 t.
 
Exercițiul 2
Poziția inițială: Din decubit dorsal;
Acțiune: T1-4, Membrele inferioare flectate cu tălpile sprijinite pe sol, o mână este
fixată pe torace și cealaltă pe abdomen; se inspiră lent cu bombarea abdomenului;
T5-8, Se expiră lent cu aplatizarea abdomenului.
Dozare: 8 x 12 t.
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

Exercițiul 3
Poziția inițială: Decubit dorsal cu un săculeț de nisip pe abdomen;
Acțiune: Se execută exerciții libere de respirație abdominală cu rezistență.
Variantă: Kinetoterapeutul opune rezistență manuală pe abdomen și torace.
Dozare: 30-60 secunde x 3 serii, 1 minut pauză.

Figura 3. Exerciții libere de respirație cu rezistență

 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare
Stretching

Exercițiul 1
Poziția inițială: Stând, cu membrele inferioare depărtate la nivelul umerilor,
genunchii extinși;
Acțiune: Flexia trunchiului, concomitent cu încercarea de a atinge solul cu
degetele și menținerea poziției 20 de secunde.
Dozare: 15-20 secunde x 3 serii, 1.5 minute pauză.

Figura 4. Stretching
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare

Exercițiul 2
Poziția inițială: Șezând cu membrele inferioare la nivelul umerilor, genunchii
flectați, sprijin pe palme;
Acțiune: Depărtarea bazinilui de brațe, lent și menținerea poziției 20 de
secunde.
Dozare: 15-20 secunde x 3 serii, 1.5 minute pauză

Figura 5. Stretching
 Partea II. Prezentarea aspectelor practice folosite în
lucrare
Exercițiul 3
Poziția inițială: Șezând, cu membrele inferioare extinse;
Acțiune: Prinderea cu mâinile a vârfurilor degetelor membrelor inferioare și
menținerea flexiei trunchiului pe bazin 20 de secunde.
Dozare: 15-20 secunde x 3 serii, 1.5 minute pauză.

Figura 6. Stretching
 Partea III. Discuții și întrebări

Discuția numărul 1:
• Care sunt cauzele apariției obezității?

Discuția numărul 2:
• Ce complicații pot surveni din cauza obezității?

Discuția numărul 3:
• Cum/în ce măsură poate afecta obezitatea performanțele sportivului?
 
Discuția numărul 4:
• Ce sportivi au o predispoziție la a dezvolta supraponderalitate/abezitate?
 Concluzii

 Obezitatea:

 impact negativ asupra sănătății noastre prin faptul că aceasta, în timp, dezvoltă o
serie de patologii cu un impact major asupra vieții pacientului.

 Aceasta se poate preveni din timp printr-o educație pentru sănătate ce presupune
alegerea alimentelor potrivite pentru consumul de zi cu zi și cele care se pot
consuma mult mai rar și intr-o oarecare măsură.

 În aproape aceeași măsură este importantă și practicarea exercițiilor fizice încă de

la o vârstă fragedă, unde copiii trebuie îndumați sa practice un sport care să le
creeze plăcere și care să îi încurajeze să facă mișcare pe tot parcursul vieții.

 Alimentația și practicarea exercițiilor fizice trebuie să reprezinte pentru om un stil

de viață de care trebuie să țină indiferent de vârstă, de statut social sau de alți
factori.
 Bibliografie

 Repere științifice:
• International Obesity Task Force.
• Luca A.C., Subotnicu M. (2014) – Obesity – Strategies For The Prevention,
U.M.F. Iași, Volumul XVI, Nr.3.
• Nelson, (1996). Textbook of Pediatrics, 15th edition, W.B. Saunders Co.
• Popa, I. (2009). Obezitatea la copil și adolescent, Revista Medicală Română,
vol. VI, Nr. 3, Timișoara.
• Tatiana, B. (2006). Kinetoterapia – O alternativă în combaterea obezității,
EduSoft, Bacău.

 Repere electronice:
• https://adevarul.ro/news/societate/statistici-unul-patru-copii-opt-ani-
sufera-obezitate-1_5ab37922df52022f75e24750/index.html
• https://www.scribd.com/document/392405255/Obezitate