CURS 5

Răspunderea penală a
minorului. MĂSURILE
EDUCATIVE

1. CONDIȚIILE RĂSPUNDERII PENALE A MINORULUI

2. MĂSURILE ADMINISTRATIVE DE PROTECȚIE
3. MĂSURILE EDUCATIVE
4. DISPOZIȚII PRIVIND ALTE INSTITUȚII APLICABILE
MINORULUI CARE RĂSPUNDE PENAL
Temeiul răspunderii penale a
minorilor
• Codul penal 2009 - art. 113-127 C.p.
• Declarația cu privire la Drepturile Copilului – ONU 1959
• Convenția cu privire la drepturile copilului AG ONU, 1989 –
L.18/1990
• Regulile de la Beijing – AG ONU, 1985 – Regulile standard pentru
administrarea justiției pentru minori
• Regulile de la Tokyo – AG ONU, 1990 – Reguli minimale pentru
elaborarea unor măsuri neprivative de libertate
• Principiile de la Ryadh – ONU 1990 – pentru prevenirea
delincvenței juvenile
• Regulile ONU pentru apărarea minorilor privați de libertate – 1990
• Convenția Europeană cu privire la exercitarea drepturilor
copilului - 1996
CONDIȚIILE RĂSPUNDERII PENALE A
MINORULUI – ART. 113 C.P.
a)Capacitatea penală (vârsta ⍆ discernământ)
 Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal – prezumție absolută a
lipsei discernământului.
 Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că
a săvârşit fapta cu discernământ – prezumție relativă a lipsei discernământului.
 Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii – prezumție
relativă a prezenței discernământului.
b)Săvârșirea unei infracțiuni – art. 15 C.p.
c)Să nu existe o cauză generală care să înlăture răspunderea penală (amnistia,
prescripția, lipsa sau retragerea plângerii prealabile, împăcarea sau acordul de
mediere) sau vreo cauză de impunitate (ca în cazul majorilor cu unele particularizări).
OBS:
În ipoteza minorului sub 16 ani care comite o faptă tipică, dar fără discernământ, este
incidentă cauza de neimputabilitate a minorității – art. 27 C.p.
În ipoteza minorului între 16-18 ani care acționează fără discernământ este incidentă
cauza de neimputabilitate a iresponsabilității – art. 28 C.p.
INTERESUL SUPERIOR AL
COPILULUI
Art. 3 din Convenția ONU privind drepturile copilului: ”în toate acțiunile
referitoare la copii întreprinse de instituții publice sau private, de
asistență socială sau instanțe, autorități administrative sau legislative,
interesul superior al copilului va trebui luat în considerare în primul
rând”.
Valențe ale interesului superior al copilului:
a) Drept substanțial – dr. copilului de a-i fi evaluate și luate în considerare
interesele cu prioritate;
b) Principiu interpretativ - dacă o dispoziție legală este susceptibilă de mai
multe interpretări, trebuie preferată interpretarea care servește cel mai
bine interesului superior al copilului;
c)Regulă de procedură: procesul decizional judiciar trebuie să includă o
evaluare a impactului posibil al deciziei asupra minorului, iar evaluarea
presupune respectarea unor garanții procedurale – judecătorul
acționează ca un parens patriae;
Interesul superior al copilului trebuie să constituie fundamentul deciziei
judiciare în materie penală.
INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI – ART. 2 -
LEGEA NR. 272/2004
(1)Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor
copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează
cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2)Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală,
la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.
(3)Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce
revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta
le-a fost plasat în mod legal.
(4)Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care
privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum
şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. (...)
(6)În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele (CRITERII):
a)nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi
apartenenţă la o familie;
b)opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;
c)istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau
orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot
interveni în viitor;
d)capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea
copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e)menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de
ataşament.
 MĂSURILE ADMINISTRATIVE DE
PROTECȚIE – L.272/2004
• Se aplică în situația minorilor fără capacitate
penală care comit fapte tipice
• Sunt (art. 59 al. 1 lit. a și c):
 Plasamentul
 Supravegherea specializată
• Se dispun de Comisia pentru protecția copilului
(când există acordul părinților) sau de instanță
(când nu există acordul părinților)
• Plasamentul se realizează la familie, familie
extinsă, familie substitutivă sau serviciu de tip
rezidențial specializat
 PROTECŢIA COPILULUI CARE A SĂVÂRŞIT
O FAPTĂ PENALĂ ŞI NU RĂSPUNDE
PENAL

Legea nr. 272/2004 - Art. 84

(1)Pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, la
propunerea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei unitate
administrativ-teritorială se află copilul, se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit.
a) şi c).
(2)În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit. a) şi c), comisia pentru protecţia
copilului, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori,
după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de
(CRITERII):
a)condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei;
b)gradul de pericol social al faptei;
c)mediul în care a crescut şi a trăit copilul;
d)riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;
e)orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului.

(...)
SISTEMUL SANCȚIONATOR APLICABIL
MINORULUI CARE RĂSPUNDE PENAL
• Sistem unitar, axat doar pe măsuri educative
• Trendul european al justiției restaurative, focusat pe
reintegrarea socială eficientă a infractorului
• Evoluție istorică:
 VCP – sistem dual – compus din pedepse și măsuri educative
 Decr. 218/1977 – doar măsuri educative; care a abrogat tacit
prevederile VCP în materie de minori care permiteau aplicarea
de pedepse
 Legea 104/1992 – a abrogat Decretul 218/1977
 Legea nr. 149/1996 – modifică libertatea supravegheată a
minorului; introduce prevederi noi privind suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere sau sub control
aplicabile minorului.
MĂSURILE EDUCATIVE – aspecte generale
• sunt sancţiuni penale restrictive de drepturi şi libertăţi;
• au un pronunţat caracter educativ;
• se aplică minorilor care răspund penal;
• nu constituie antecedente penale;
• nu se confundă cu măsurile administrative de protecţie care se aplică minorilor care nu
răspund penal;
• tipuri:
a) neprivative de libertate:
 stagiul de formare civică – 4 luni;
 supravegherea - 2-6 luni;
 consemnarea la sfârşit de săptămână – 4-12 săptămâni;
 asistarea zilnică – 3-6 luni;
a) privative de libertate:
 internarea într-un centru educativ – 1-3 ani;
 internarea într-un centru de detenţie – 2-5 ani/ 5-15 ani;
• instanţa aplică în primul rând măsuri educative neprivative de libertate (regula); cele
privative se pot aplica direct doar în cazurile prevăzute de lege (excepţia) –art. 114 alin. 2
C.p.
• Determinarea măsurii educative – criterii generale prev. de art. 74 C.p.
• Referatul de evaluare (art. 116 C.p.) se întocmește de Serviciul de probațiune pt
determinarea măsurii și alegerea programelor de reintegrare socială, precum și pe
parcursul executării măsurii educative sau a obligațiilor impuse de instanță. În cazuri de
excepție se întocmește de centrul educativ sau de detenție.
 Sistemul sancționator
aplicabil minorului este bazat
exclusiv pe măsuri educative.
CP 1967 prevedea un sistem dual, axat în principal pe măsuri
educative și în subsidiar pe pedepse.
Serviciile de probațiune funcționează în baza L. nr. 252/2013
și au rol în monitorizarea executării măsurilor educative
aplicate de către instanță. Activitatea specifică se realizează
de către consilierii de probațiune
 A. Măsurile educative neprivative de
libertate
• Stagiul de formare civică – cel mult 4 luni –obligaţia minorului de a participa la un
program pentru a-l ajuta să înţeleagă consecinţele legale şi sociale la care se expune
în cazul săvârşirii de infracţiuni şi pentru a-l responsabiliza cu privire la
comportamentul său viitor. – art. 117 C.p.
• Supravegherea – 2-6 luni – controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul
programului său zilnic, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a asigura
participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării
unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta
procesul de îndreptare a acestuia. – art. 118 C.p.
• Consemnarea la sfârşit de săptămână – 4-12 săptămâni –obligaţia minorului de a nu
părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi duminică, în afară de cazul în care, în această
perioadă, are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite
activităţi impuse de instantă, sub supravegherea serviciului de probaţiune. – art. 119
C.p.
• Asistarea zilnică – 3-6 luni –obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de
serviciul de probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor,
precum şi interdicţiile impuse minorului, sub supravegherea serviciului de
probaţiune. – art. 120 C.p.
A1. Măsurile educative neprivative de libertate
• pe durata executării măsurilor educative neprivative de
libertate se pot dispune de către instanță obligaţii – 6-
(caracter facultativ) – art. 121 C.p.:
a) Să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare
profesională;
b) Să nu depăşească, fără acordul serviciului de probaţiune,
limita teritorială stabilită de instanţă;
c) Să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări
sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de
instantă;
d) Să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu
membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea
infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanță;
e) Să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de
acesta;
f) Să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire
medicală;
A2. Măsurile educative neprivative de
libertate
• instanţa poate spori, diminua sau dispune încetarea executării
obligaţiilor – principiul intervenției graduale – art. 123 C.p.
• MEN pot fi prelungite sau înlocuite dacă minorul nu respectă cu
rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau a
obligaţiilor impuse sau dacă minorul aflat în executarea unei
măsuri educative neprivative de libertate săvârşeşte o nouă
infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă
săvârşită anterior – gradual!!!
• Se pot adăuga cu această ocazie și alte obligații
• După prelungirea sau înlocuirea inițială a MEN cu alta, dacă
minorul nu se conformează, se înlocuiește cu MEP - internarea
într-un centru educativ
• Dacă inițial fusese luată MEN cea mai severă pe durata maximă,
se va înlocui cu MEP – internarea într-un centru educativ sau, în
cazul în care a comis infracțiuni sau este judecat…, cu oricare
MEP
B. Măsuri educative privative de
libertate
• au caracter excepţional;
• se pot aplica prima ratio (caracter facultativ):
 dacă a mai săvârşit o infracţiune pentru care i s-a aplicat o măsură
educativă (indiferent de tip) ce a fost executată ori a cărei executare a
început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;
 dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este
închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă;
• se pot aplica seconda ratio (caracter facultativ) în caz de înlocuire a unei
măsuri educative neprivative de libertate, în condiţiile art. 123 C. pen.;
• se execută în centre specializate;
• se poate schimba regimul de executare (facultativ) dacă:
 în cursul executării persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani şi are
un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul
de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate (art. 126
C.pen.) sau
 dacă a împlinit 18 ani la data pronunțării hotărârii (art. 134 C.pen.)
1.Internarea într-un centru educativ
• Durata: 1-3 ani;
• Constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea
minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare
profesională potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare
socială;
• poate fi prelungită până la maximul prevăzut de lege, sau poate fi înlocuită cu
internarea într-un centru detenție dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o
nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită
anterior; (art. 124 alin. 3)
• poate fi înlocuită cu asistarea zilnică nu mai mult de 6 luni, dacă a executat 1⁄2 din
măsura internării, a făcut progrese evidente şi nu a împlinit 18 ani; se impun
obligații. (art. 124 alin. 4 lit. a)
• se poate dispune liberarea dacă a executat 1⁄2 din măsura internării, a făcut
progrese evidente şi a împlinit 18 ani; în perioada liberării se impun obligaţii; (art.
124 alin. 4 lit. b)
• înlocuirea şi liberarea pot fi revocate pentru: a)neîndeplinirea obligaţiilor,
b)neexecutarea asistării zilnice; c)săvârşirea unei noi infracţiuni;
• în cazul revocării înlocuirii pentru comiterea unei noi infracţiuni, se poate
prelungi durata sau se dispune internarea într-un centru de detenţie.
 2.Internarea într-un centru de detenţie
• Durata: 2-5 ani sau 5-15 ani (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă);
• Constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor,
cu regim de pazaă şi supraveghere, unde va urma programe intensive de
reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare
profesională potrivit aptitudinilor sale;
• poate fi prelungită până la maximul prevăzut de lege, dacă în perioada internării
minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune
concurentă săvârşită anterior; nu mai poate fi înlocuită deoarece nu există o MEP
mai gravă.
• poate fi înlocuită cu asistarea zilnică nu mai mult de 6 luni, dacă a executat 1⁄2 din
măsura internării, a făcut progrese evidente şi nu a împlinit 18 ani; se impun
obligații.
• se poate dispune liberarea dacă a executat 1⁄2 din măsura internării, a făcut
progrese evidente şi a împlinit 18 ani; în perioada liberării se impun obligaţii;
• înlocuirea şi liberarea pot fi revocate pentru: a) neîndeplinirea obligaţiilor, b)
neexecutarea asistării zilnice; c) săvârşirea unei noi infracţiuni;
• în cazul revocării înlocuirii pentru comiterea unei noi infracţiuni, se poate dispune
prelungirea duratei internării.
 Alte instituții. Pluralitatea de infracțiuni
art. 129 c.p. – Regula mala sanctio
• În caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o
singură ME
• În cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după
majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă,
iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:
a) MEN și P - se execută numai pedeapsa;
b) MEP și PÎ - se aplică PÎ, care se majorează cu ¼ din durata MEP ori din restul rămas –
”cel puţin” - DCC 601/2018 – neconstituțională;
c) DV - se execută DV;
d) MEP și PA - se execută MEP care se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi
maximul prevăzut de lege pentru aceasta.
• În cazul săvârşirii după majorat a unor infracţiuni concurente se aplică mai întâi
regulile de la concursul de infracţiuni, după care se face aplicarea dispoziţiilor art.
129 alin. 2
• Pedeapsa stabilită potrivit dispoziţiilor alin. 2 lit. b) nu poate face obiectul amânării
aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere – dispoziție
discutabilă!!!!
Alte instituții
• Prescripţia răspunderii penale a minorilor – termenele se reduc la
jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi
se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru
majori.
• Prescripţia executării măsurilor educative
 MEN - 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au
fost luate.
 MEP – termen egal cu durata măsurii educative luate, dar nu mai
puţin de 2 ani.
• Termenele de prescripţie a executării măsurilor educative se
întrerup şi se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru
majori.
• În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în
raport cu măsura educativă mai grea şi curge de la data rămânerii
definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea. !!!!!
• Măsurile educative nu atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi.
 Alte instituții
Când, la data pronunţării hotărârii prin care s-a luat o MEP, infractorul a
împlinit vârsta de 18 ani, instanţa, ţinând seama de posibilităţile sale de
îndreptare, de vârsta acestuia, precum şi de celelalte criterii prevăzute
în art. 74, poate dispune executarea măsurii educative într-un
penitenciar.
Dacă se decoperă pe parcursul termenului de supraveghere al amânării
aplicării pedepsei/ suspendării…/liberării condiționate o infracțiune
săvârșită în timpul minorității pentru care s-a luat MEP chiar după
expirarea termenului de supraveghere, amânarea/suspendarea/liberarea
se anulează și se aplică art. 129 C.pen.
Individualizarea măsurilor educative:
-criterii generale 74 C.p.
-cauzele de atenuare și agravare nu au efect asupra limitelor de durată ci
se folosesc la alegerea tipului ME
-referatul de evaluare: inițial și individualizare postcondamnatorie a
executării (art. 116 C.p.)
Alte instituții
Calculul duratei ME

- se aplică dispozițiile 71-73 C.p. – în ccp MEP

- ziua în care începe și ziua în care se termină sunt incluse în
durata MEP
- Din durata MEP se deduce durata măsurilor preventive privative
de libertate
- Nu se scade durata MEN din durata MEP și nici invers!!!!
- DCD HP ICCJ 2/2016 – dacă se judecă separat infracțiuni
concurente comise în timpul minorității, durata MEN nu se
scade nici din durata MEN nici din durata MEP, dar va fi avută
în vedere la alegerea și stabilirea sancțiunii conform art. 129 al.
1 C.p.