Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie « Nicolae Testemițanu »

Catedra Propedeutică stomatologică « Pavel Godoroja »

Proteza parţială mobilizabilă acrilică cu placă.

Caracteristica. Elementele componente.

A elaborat:Dombrovan Vladislava
Profesor: Cheptănaru Dumitru
Cuprins:
1. Caracteristica componentelor PPMA acrilice cu placă.
2. Dinţii artificiali, varietăţi. Ambalaje comercializate.
3. Caracteristica elementelor de ancorare, menţinere şi stabilizare a
PPMA.
4. Varietăţi de croşete din sîrmă de Wiplă utilizate la confecţionarea
PPMA. Caracteristica.
5. Tehnica confecţionării croşetului cervico-ocluzal deschis dental din
sîrmă de Wiplă. Utilaj, instrumente.
6. Caracteristica sistemelor speciale de ancorare, menţinere şi
stabilizare utilizate la confecţionarea PPMA.
7. Caracteristica bazei PPMA. Limitele bazei PPMA la mandibulă.
8. Caracteristica bazei PPMA. Limitele bazei PPMA la maxilă.
9. Trasarea liniilor necesare pentru montarea dinţilor artificiali în
PPMA
10. Criteriile de alegere a dinţilor stîlpi pentru aplicarea elementelor de
ancorare, menţinere şi stabilizare. Liniile croşetare. Importanţa.
Caracteristica componentelor PPMA acrilice cu placă.

Elemente principale: dinţii acrilici;

Elemente auxiliare: baza protezei și elementele de ancorare, menţinere
și stabilizare.
*Dinții artificiali: sunt elementele funcţionale principale, (restabilesc
funcţia); sunt din acrilat sau porţelan și se plasează în spaţiile edentate,
formând segmente artificiale ale arcadei dentare cu scopul restabilirii
integrităţii și funcţiilor dereglate ale sistemului stomatognat;
*Elemente de ancorare, menținere și stabilizare: sunt elementele
care menţin și stabilizează proteza pe câmpul protetic; sunt elemente
principale (croșete) și auxiliare (elementele câmpului protetic care se
opun tendinţei protezei de mobilizare în plan vertical și orizontal);
Baza: constituit din șei și conectorul care le unește; șeile se
amplasează în spaţiul edentat iar conectorul pe palatul dur sau
versantul intern al apofizei alveolare inferioare; baza unește toate
elementele și formează un corp unic.
 Dinţii artificiali, varietăţi. Ambalaje comercializate.

In proteza parţială mobilizabilă dinţii artificiali sunt aplicaţi în

spaţiile edentate, formând segmente artificiale de arcade
dentare cu scopul restabilirii integrităţii şi funcţiilor dereglate
ale sistemului stomatognat. Din aceste motive dinţii artificiali
sunt consideraţi ca elemente funcţionale principale ale protezei,
iar baza şi elementele de ancorare, menţinere şi stabilizare ca
elemente auxiliare.
Dinţii artificiali sunt fabricaţi industrial din răşini acrilice sau
porţelan şi trebuie să corespundă principalei cerinţe —
asemănarea cu dinţii naturali atât după forma exterioară, cât şi
după eficacitatea masticatoare. Dinţii artificiali comercializaţi
au diferite forme, mărimi şi culori .In anumite situaţii clinice,
mai frecvent în zonele laterale pot fi utilizaţi şi dinţii metalici
confecţionaţi standard sau prin metoda de turnare.
 Caracteristica elementelor de ancorare, menţinere şi
stabilizare a PPMA.
Elemente principale: croșete din sârmă, croșete din acrilat, sisteme speciale
Elemente auxiliare: elementele de relief ale câmpului protetic care se opun tendinţelor de
mobilizare în plan vertical și orizontal ale protezei. Acestea sunt: apofizele alveolare, bolta
palatină, tuberozităţile maxilare, exostoze, dinţi restanţi, tonicitatea și capacitatea de contracţie
musculară periprotetică.
 
Croșetele au trei segmente:
dentar (braţ) – poziţionat pe faţa vestibulară în zona subecuatorială retentivă; menţine
proteza pe câmpul protetic;
elastic (corp) – o buclă care asigură elasticitatea;
de fixare (apofiza) – o prelungire cu scop de fixare în bază.
 
Cerinţe faţă de croșetele din sârmă:
se confecţionează din sârmă de wipla cu grosime de 0,6-0,8mm;
segmentul dentar să aibă contact linear intim cu suprafaţa vestibulară a dintelui și să o
cuprindă cu cel puţin 2/3 din dimensiunea ei în sens mezio-distal;
vârful să fie rotunjit și poziţionat în zona cu cea mai mare retentivitate;
segmentul elastic este distanţat cu 1,5-2mm de parodonţiul marginal sau este poziţionat
supraecuatorial;
segmentul de fixare trebuie să fie retentiv: se modelează dilatări sau bucle.
 Varietăţi de croşete din sîrmă de Wiplă utilizate la
confecţionarea PPMA. Caracteristica.
C. cervico-ocluzal deschis dental – are un singur braţ elastic care contactează cu toată
zona retentivă a suprafeţei vestibulare; braţul trece pe suprafaţa proximală limitrofă
breșei, distanţat cu 0,5mm, face o buclă spre mijlocul apofizei alveolare și se poziţionează
paralel cu aceasta distanţat cu 1-1,5 mm. Indicat pe dinţii stâlpi care nu au ecuator
accentuat atât la maxilă cât și la mandibulă.
C. cervico-alveolar deschis dental – are un singur braţ elastic care contactează cu zona
retentivă a suprafeţei vestibulare, face o buclă și se orientează spre colet, pe care-l
traversează distanţat cu 1-1,5mm și continuă pe versantul vestibular al apofizei alveolare
unde face o curbă și se orientează spre centrul apofizei alveolare, unde se va poziţiona
distanţat cu 1-1,5mm. Braţul elastic este mai lung, redându-i croșetului o elasticitate mai
mare. Indicat pe dinţii stâlpi cu retentivitate mare și cu grad redus de implantare.
C. cervico-ocluzal întors – face contact și cu zona subecuatorială și cu cea
supraecuatorială; extremitatea liberă începe în zona subecuatorială dinspre

spaţiul edentat (distanţat cu 1,5-2mm), traversează zona retentivă până ajunge la

extremitatea opusă a feţei vestibulare, realizează o buclă la 180° și se orientează
spre spaţiul edentat traversând zona supraecuatorială, apoi trece pe faţa proximală unde
realizează o buclă spre mijlocul apofizei alveolare (1-1,5 mm distanţat). Indicat pe
molari cu retentivitate maximă la nivelul mezio- vestibular.
C. inelar Jackson și Adams – braţul retentiv se poziţionează în zona retentivă, ambele
extremităţi fac câte o buclă spre ocluzal și traversează arcada dentară prin ambrazurile
ocluzale extinzându-se pe versantul oral unde se fixează în bază.
 Tehnica confecţionării croşetului cervico-ocluzal deschis
dental din sîrmă de Wiplă. Utilaj, instrumente.

Se taie o bucată de sârmă de lungime corespunzătoare, cu

ajutorul cramponului, prin îndoire, se modelează braţul
retentiv, apoi, la nivelul punctului de contact interdentar,
croșetul este îndoiat spre apofiza alveolară distanţat cu 0,5
mm de suprafaţa proximală a dintelui, iar pe măsura
apropierii de apofiza alveolară este orientat oblic spre
mijlocul apofizei acesteia distanţat cu 1-1,5mm.
Utilaj: clește Crampon, sârmă.
 Caracteristica sistemelor speciale de ancorare,
menţinere şi stabilizare utilizate la confecţionarea
PPMA.
Prezintă dispozitive mecanice complexe alcătuite din două componente: una fixată
la dinţii stâlpi și alta fixată în baza protezei. Mai întâi se confecţionează piesele
dentare fixe cu partea componentă specială apoi se realizează proteza PPMA.
 
Caracteristica:
asigură sprijinul protezei (opune rezistenţă mișcării protezei spre ţesuturile
câmpului protetic);
menţin proteza pe câmpul protetic (opune rezistenţă mișcării de la câmpul protetic);
stabilizarea protezei (previne mișcările orizontale);
fixarea protezei (previne mișcările dintelui stâlp de la proteză și mișcările protezei
de la dintele stâlp
trebuie să fie pasive în statică (repaus) și active numai în dinamică (funcţie) pentru
a se opune mobilizării;
au dimensiuni reduse;
sunt fizionomice;
sunt bine tolerate de pacienţi;
dintele stâlp trebuie să aibă o înălţime de minim 6 mm.
Telescoape: un sistem constituit din cape cilindrice sau cilindro-conice
cementate pe dinţii stâlpi și coroane de înveliș care restabilesc forma
anatomică a dintelui stâlp fiind solidarizat baza protezei; are o suprafaţă
mare de fricţiune, ceea ce-i conferă o menţinere și stabilizare mai bună.
Pot fi utilizate atât pentru sprijinul dento- parodontal cât și mixt.
Bare cu călăreți: două componente: o bară care se fixează la
coroanele sau la dispozitivele radiculare ale dinţilor stâlpi; are
dimensiune de 1,5-4 mm, formă rotundă/ovoidală/dreptunghiulară,
repetă forma curburii apofizei alveolare și este distanţată de aceasta
cu 1-2 mm; gutiera (călăreţ) este o copie de formă și dimensiuni externe
ale barei, poate avea contact intim cu bara la polul ei superior (sistem
rigid) (suport dento-parodontal) sau poate fi situat la distanţă
(dependentă de rezilienţa mucoasei), realizând suport mixt.
Indicate în edentaţii frontale, laterale și subtotale atunci când înălţimea
câmpului protetic permite plasarea barei, gutierei și dinţilor artificiali.
 Caracteristica bazei PPMA. Limitele bazei PPMA la
mandibulă.

Baza PPMA este alcătuită din șeile aplicate în spaţiile edentate și

conectorul principal în formă de placă palatină sau linguală (pe versantul oral al
apofizei alveolare) Baza este elementul care fixează dinţii și elementele de
ancorare, menţinere și stabilizare, transmite presiunea masticatorie către
suportul muco-osos precum și participă la adeziunea protezei pe câmpul
protetic. Ea are în mediu o grosime de 2mm și se extinde în dependenţă de
numărul dinţilor restanţi și gradul lor de mobilitate, structura suportului osos,
grosimea și elasticitatea fibromucoasei, topografia
edentaţiei, vârsta; astfel poate avea limite extinse sau reduse.
Limitele la mandibulă
Pe vestibular în zonele edentate, limita se extinde până la fundul de sac
vestibular, în zona mucoasei neutre, spre distal, dacă este edentaţie
terminală, acoperă treimea anterioară a tuberculului piriform, coboară
până la linia oblică internă întinzându-se orizontal pe fundul de sac
lingual. Șeile se unesc printr-o placă linguală care se extinde pe dinţii
restanţi laterali până în zona supraecuatorială, frontali acoperă 2/3
din înălţime.
 Caracteristica bazei PPMA. Limitele bazei PPMA la maxilă.

Baza PPMA este alcătuită din șeile aplicate în spaţiile edentate și

conectorul principal în formă de placă palatină sau linguală (pe versantul oral
al apofizei alveolare) Baza este elementul care fixează dinţii și elementele de
ancorare, menţinere și stabilizare, transmite presiunea masticatorie către
suportul muco-osos precum și participă la adeziunea protezei pe câmpul
protetic. Ea are în mediu o grosime de 2mm și se extinde în dependenţă de
numărul dinţilor restanţi și gradul lor de mobilitate,

structura suportului osos, grosimea și elasticitatea fibromucoasei,

topografia edentaţiei, vârsta; astfel poate avea limite extinse sau reduse.
Limitele la maxilă
Pe vestibular în zonele edentate, șeile se extind până la fundul de sac
vestibular, în zona mucoasei neutre, spre distal, dacă este edentaţie terminală,
acoperă tuberozitatea palatină; posterior coincide cu linia A. Acoperă dinţii
restanţi laterali până în zona supraecuatorială iar frontali până la colet. În
zona frontală, dacă apofiza alveolară este dezvoltată, versantul vestibular al
șeii poate lipsi sau acoperi numai jumate din apofiză.
 Trasarea liniilor necesare pentru montarea dinţilor
artificiali în PPMA
◦ limitele bazei protezei
◦ mijlocul apofizei alveolare edentate
◦ locul unde va fi poziţionat braţul retentiv al croșetului
Criteriile de alegere a dinţilor stîlpi pentru aplicarea elementelor
de ancorare, menţinere şi stabilizare. Liniile croşetare.
Importanţa.
După tipul de ancorare se deosebește: punctiformă (un dinte stâlp, edentaţie
subtotală); liniară (se unesc doi dinţi fie pe o hemiarcadă fie pe două) și în
suprafață (mai multe linii care delimitează o suprafaţă; cea mai favorabilă).
Dinţii stâlpi și numărul lor se aleg astfel încât să se obţină o ancorare cât mai
favorabilă. Ancorarea depinde de linia croșetară.
Linia croșetară: linia care unește dinţii stâlpi (pe care se pun croșete). Ea poate
trece transversal, diagonal, sagital sau în suprafaţă.
Importanţa reiese din aceea că linia croșetară trebuie să treacă cât mai aproape de
centrul de greutate a protezei. Cu cât e mai aproape, cu atât ancorarea e mai
favorabilă; cu cât mai mult deviază, cu atât e mai nefavorabilă.
Bibliografie:
 Gh. Bârsa, I. Postolachi TEHNICI DE
CONFECŢIONARE A PROTEZELOR
DENTARE
 Emanuel Bratu,Dorin Bratu, Sergiu
Antonie Restaurarea Edentatiilor Partiale
prin Proteze Mobilizabile