UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIEŞTI

CATEDRA INGINERIE CHIMICĂ ŞI A MEDIULUI

PROCESE
DE
TRANSFER
DE MASǍ
Prof. dr. ing. Florin Oprea
1
Curs: 4 ore/săptămână
Total 56 ore de curs – 28 cursuri
Laborator: 3 ore/săptămână (OBLIGATORIU)
Total 42 ore – 7 laboratoare

Testări periodice
- teste (predate minim 90%)
- teme de casă (predate minim 90%)
Examen scris în două părţi
- teorie
- aplicaţii 2
Mod de punctare
Teste curs 10%
Testele se predau la
Activitate laborator 10% termenul anunţat (ziua Z):

Examen final 60% - Z + 1 minus 10%

- > Z + 1 minus 100%
Prezenţǎ 20%

Pentru fiecare componentǎ se va da o notǎ (de la 0 la 10),

media generalǎ fiind o medie ponderatǎ 3.67  4
Condiţii minimale: 9.22  9
- Toate lucrǎrile de laborator sǎ fie executate
- Fiecare notă la cele două componente ale examenului final sǎ fie
minim 5
3
 Condiţii obligatorii de intrare în examenul final

- Predare 90% teste curs

- Predare 90% teme de casă
(atenţie testele identice nu vor fi luate în seamă)
Efectuarea tuturor lucrărilor de laborator
(conform regulamentului nu se admite recuperarea
în ultima săptămână decât a 30% din lucrările de
laborator – 3 lucrări). Deci cu mai mult de trei
lucrări neefectuate nu se intră în examen

4
 Prezentul fişier reprezintă numai notiţe de curs. Ele sunt
completate cu explicaţiile şi precizările făcute în timpul
cursului. Ele nu se substituie şi nu pot înlocui bibliografia
indicată.

 Eventualele erori se datorează editării. Corectarea lor şi

eventualele comentarii se vor primi în timpul orelor de
curs.

 Autorul nu îşi ia nici o răspundere privitoare la erori.

Reproducerea este interzisă.

 Prezenţa este obligatorie pentru o corectă receptare a

cursului.
5
 Bibliografie alternativă

• Costică Strătulă – Procese de vaporizarea şi condensare; cap. 7.3, în

G. C. Suciu – Ingineria prelucrării hidrocarburilor, vol. 2, Editura
Tehnică, 1985

• Costică Strătulă şi Gheorghe Sburlea – Fracţionarea; cap. 7.4, în G.

C. Suciu – Ingineria prelucrării hidrocarburilor, vol. 3, Editura
Tehnică, 1985

6
 Bibliografie complementară

• W. L. McCabe, J. C. Smith, P. Harriott, Unit Operation of

Chemical Engineering, McGraw-Hill, 2001;
• J. M. Coulson and J. F. Richardson, Chemical Engineering, vol. 1,
2 and 6, Butterworth and Heinemann, 2001;
• J. D. Seader and E. J. Henley, Separation Process Principles, John
Wiley & Sons, Inc., 1998
• H. Z. Kister – Distillation – (1) Design, (2) Operation, (3)
Troubleshooting

7
 Bibliografie obligatorie
• Gheorghe Sburlea – Echilibrul lichid – vapori, cap. 7.2, în G. C. Suciu – Ingineria
prelucrării hidrocarburilor, vol. 2, Editura Tehnică, 1985
• Costică Strătulă – Vaporizarea şi condensarea, principii şi metode de calcul, Editura
Tehnică, 1986;
• Costică Strătulă – Fracţionarea, principii şi metode de calcul, Editura Tehnică,
1986;
• Constantin Taran – Absorbţia şi desorbţia, în G. C. Suciu – Ingineria prelucrării
hidrocarburilor, vol. 3, cap. 7.5, Editura Tehnică, 1987
• Constantin Taran – Adsorbţia şi desorbţia, în G. C. Suciu – Ingineria prelucrării
hidrocarburilor, vol. 3, cap. 7.6, Editura Tehnică, 1987
• Ion Precup şi Gheorghe Sburlea – Extracţia lichid – lichid, în G. C. Suciu –
Ingineria prelucrării hidrocarburilor, vol. 3, cap. 7.7, Editura Tehnică, 1987

8
9
10
11
Fundalul vaporizării şi fracţionării
 distilarea este o operaţie unitară antică;
 distilarea se practică de mii de ani;
 aplicaţiile timpurii utilizează vaporizarea şi condensarea brută;
 cel mai des sunt utilizate pentru concentrarea băuturilor alcoolice;
 1813 - prima distilerie verticală a fost dezvoltată de Jean-Baptiste
Cellier Blumenthall în Franţa – operare continuă;
 1820 - prima distilerie cu umplutură (bile de sticlă) a fost
introdusă de Nicolas Clement;
 1822 - primul taler cu clopoţei a fost introdus de Anthony Perrier
în Anglia;
 1830 - Primul taler tip sită (perforat) a fost dezvoltat de Aneas
Coffey (în distileriile scoţiene de whiskey;

12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
Derosne’s still

25
1893 - prima carte de fracţionare

La Rectification de l'alcool

Ernest Sorel

26
Începând din primul sfert al secolului XIX fracţionarea a devenit
dintr-o unealtă de creştere a conţinutului de alcool al băuturilor în
prima tehnică de separare din industrie.

Expansiunea s-a accelerat din momentul în care fracţionarea a fost

recunoscută ca modalitatea efectivă de transformare a ţiţeiului în
diferite produse. De aici s-a împrăştiat în întrega industrie chimică.

Repere din secolul XX

- Metoda Sorel de calcul

- Metoda McCabe-Thiele

- Ecuaţile Fenske – Underwood – Gilliland

- metode numerice de calcul – calculatoare electronice

27
De ce fracţionarea?

Fracţionarea este operaţia de separare care a c

onstituit şi va continua să fie principala metodă de
separare în ciuda unei inerente eficienţe
termodinamice scăzute.

Primordialitatea şi proeminenţa fracţionării pentru

separarea amestecurilor nu este accidentală, este
fundamentală şi puţin probabil să fie înlocuită.
Motivele sunt atât cinetice cât şi termodinamice.

28
Din punct de vedere cinetic:

 În fracţionare transferul de masă pe unitatea de suprafaţă este limitat

numai de rezistenţa la difuzie la interfaţa vapori – lichid în regim turbulent;

 Oricare alt proces de separare există solvenţi inerţi sau materiale solide
prezente care micşorează fluxul;

Ca atare, fracţionarea are cel mai mare potenţial

pentru transfer de masă ridicat ceea ce duce la costuri
de capital reduse

29
Din punct de vedere termodinamic:

 Termodinamica arată conceptual că realizarea unei separări ar necesita

o energie minimă egală cu energia liberă Gibbs de amestec;

 Însă eficienţa termodinamică tipică în fracţionare este de aproximativ

10%; Aceasta poate fi îmbunătăţită prin intercondensări interrefierberi

 Deşi eficenţa de 10% pare mică, nu prea multe alte procese de separare
sunt mai eficiente;

Considerând cele două aspecte, de departe fracţionarea este

cel mai BUN proces de separare la momentul actual şi aşa va
fi mult timp de acum încolo:

- Cele mai mari capacităţi;

- Cele mai mici costuri unitare. 30
 Capitolul 1

Elemente de
ingineria
proceselor de separare
31
32
 1.1 Importanţa separărilor
Trăim într-o lume a amestecurilor: hrana pe care o
mâncăm, benzina pe care o consumă maşina noastră etc.
De ce atunci este necesar studiul separării amestecurilor?
Separarea amestecurilor în constituenţii care le compun a
fost o practică de milenii. Încă din era primitivă omul a
dezvoltat tehnici, mai mult sau mai puţin complexe, de:
extragere - metalele din minereuri, parfumuri din plante,
evaporare - apa de mare în vederea obţinerii sării,
distilarea băuturilor.
Mai mult chiar, omul nu poate “funcţiona” fără rinichi,
care sunt o membrană capabilă să separe selectiv apa şi
produşi reziduali ai metabolismului din sânge. 33
Mult mai recent, separările au devenit cruciale în ingineria
chimică.
Separările, care includ:
 imbogăţirea;
 concentrarea;
 purificarea;
 rafinarea;
 şi izolarea
sunt importante atât pentru chimişti cât şi pentru inginerii
chimişti.

34
Chimiştii
utilizează tehnici preparative/separare la scară de
laborator, tehnici asemănătoare metodelor de separare
analitice (cum ar fi cromatografia).
În ceea ce priveşte inginerii chimişti,
aceştia sunt mai aplecaţi spre aspectele industriale de
obţinere a produselor chimice, utilizând în acest scop
metode economice aplicate la scară mare.

35
O analogie poate fi sugerată prin exemplul următor:

în laborator chimiştii separă şi analizează amestecuri de

hidrocarburi uşoare prin cromatografie în faza gaz;

în instalaţii industriale de mare capacitate inginerii chimişti

separă aceleaşi amestecuri utilizând, de exemplu,
fracţionarea.

36
 Separări Separări Separări
analitice preparative industriale
• scală redusă • scală redusă
• scală mare
• analiză cantitativă • materiale pentru
CD (R&D) • economice

Examplu: Examplu: Examplu:

Cromatografia Centrifugarea Fracţionarea

Lista diferitelor separări existente este nelimitată.

Ca atare vom evidenţia fundamentele separărilor

De notat: 50 … 90 % din capitalul investit în uzinele chimice este

pentru echipamentele de separare.
37
Totuşi: amestecarea este inerentă în
natură: creşterea entropiei asociată cu
caracterul aleatoriu al amestecului coboară
energia liberă Gibbs.

Ca atare, pentru a “de-amesteca/separa” o

soluţie trebuie să învingem forţa motrice
entropică de amestec.

38
 1.2. Procese industriale de separare
S u b p ro d u s e

R e a c to r S e p a ra to r

P ro d u s e
M a t e r ii p r im e

R e c ic lu
S e p a ra re s i
p u r if ic a r e
S e p a ra to a re

39
Operaţiile sunt clasificate ca operaţii cheie şi auxiliare
• operaţii cheie: implică reacţii sau separări
Exemple: reactoare, fracţionǎri, etc
• operaţii auxiliare : nu implică schimbări în
compoziţia chimică
Exemple: pompe, compresoare, încălzitoare, etc

Diagramele bloc (Block Flow Diagrams) indică:

• operaţiile cheie cu dreptunghiuri şi
• fluxurile cu linii

Schemele tehnologice de proces (Process Flow Diagrams) indică

procesele prin:
• simboluri realiste ale echipamentelor de proces
• include operaţiile auxiliare
40
Produsele implicate în aceste procese pot fi:
 materii prime minerale;
 materii prime de natură vegetală sau animală;
 intermediari;
 produse finite/comerciale;
 rezidii/deşeuri.

41
Un proces chimic poate implica unul
sau mai multe moduri de operare:

 discontinuu
 continuu
 semicontinuu

42
 1.3 Introducere în proiectarea
proceselor

O idee care a revoluţionat proiectarea şi operarea

diferitelor procese a fost aceea de operaţie unitară. Ideea
de bază este aceea că, deşi modul specific de proiectare
poate varia în funcţie de ce produşi trebuie separaţi,
principiile de bază ale proiectării pentru o metodă dată de
separare, de exemplu, sunt aceleaşi întotdeauna. De
exemplu, fie că separăm etanol de apă, fie că separăm
diferite hidrocarburi, principiile de bază ale fracţionării
sunt aceleaşi.

43
Ca atare, fracţionarea, absorbţia, extracţia etc. pot fi numite
operaţii unitare. Mai mult, metodele de proiectare pentru
procese înrudite pot fi aceleaşi. De exemplu, atât
fracţionarea, cât şi absorbţia sunt operaţii bazate pe
contactarea fazelor lichid-vapori, şi deci proiectarea va fi
similară ambelor operaţii unitare.

44
 o strategie bazată pe şapte paşi

i - vreau să pot
ii - defineşte problema
iii - cercetează şi gândeşte la ea
iv - planifică
v - fă-o
vi - verifică
vii - generalizează
45
Pasul prim este un pas de motivare şi încredere.

Trebuie să-ţi aminteşti că eşti avansat în ingineria chimică

deoarece poţi rezolva problemele.
Cu cât mai multe probleme diferite rezolvi, cu atât devii mai
bun.
Aminteşte-ţi mereu că vrei să înveţi cum să rezolvi probleme
de inginerie chimică şi că o poţi face.

46
În pasul ii trebuie să defineşti problema.

Fii sigur că înţelegi clar toate cuvintele.

Desenează sistemul şi etichetează părţile componente.
Listează variabilele cunoscute şi restricţiile. Descrie ce ai de
făcut.
Este foarte posibil, dacă nu ai definit clar problema, că nu vei
fi capabil să o rezolvi.

47
În pasul iii cercetezi şi gândeşti problema.

Ce ai de făcut într-adevăr?
Care sunt principiile de bază pe care ar trebui să le aplici?
Poţi găsi o soluţie limitativă simplă care îţi dă limita soluţiei
actuale?
Este problema sub-/supra-definită?
Lasă-ţi mintea să se joace cu problema şi să o “mestece”.
Întoarce-te apoi la pasul i pentru a te asigura că încă priveşti
problema în acelaşi fel.
Dacă nu, redefineşte instrucţiunile problemei şi continuă.

48
În pasul iv planifici cum să-ţi divizezi problema şi decizi care
parte/părţi sunt atacate întâi.

Teoriile specifice şi principiile trebuie selectate, alegând

metodele matematice corespunzătoare.
Rezolvarea părţilor componente necesită resurse ca date,
hârtie, calculator.
În timp ce o faci, noi subprobleme pot apare; poţi găsi că nu
ai uneori suficiente date să rezolvi problema.
Reîntoarce-te la secvenţele anterioare ale problemei pentru a
soluţiona aceste subprobleme.

49
Pasul următor (v) fă-o, este adesea primul pe care cei fără
experienţă încearcă să îl facă.

Acum calculele matematice sunt efectuate, numerele sunt

introduse şi se generează rezultatele.
Dacă planul a fost incomplet, este posibil să fii incapabil să
termini acest pas.
În acest caz, reia algoritmul de la pasul ii.

50
În pasul vi verifică rezultatele.

Este corect ordinul de mărime? În ultimă instanţă, de

exemplu, coloanele industriale nu sunt înalte nici de 25 cm
şi nici de 25 km.
Pare rezultatul rezonabil? Poate că ai introdus numere greşite
(“garbage in, garbage out”).
Se poate găsi o alternativă de rezolvare care să verifice
rezultatele?
Dacă găseşti erori ori inconsistenţă, revin-o la paşii anteriori
şi rezolvă problema din nou.

51
Pasul vii, generalizarea, este important dar adesea neglijat.

Trebuie să înveţi cât mai mult posibil din această problemă.

Fenomenele particulare incluse au efect important sau pot fi
ignorate.
Generalizarea îţi permite să devii un bun rezolvator de
probleme.

52
Primii paşi nu te fac să te simţi confortabil.

Eşti tentat să porneşti calculul în loc de a defini cu grijă

problema.

Foloseşte apropierile sistematice; sunt mai bune în

problemele dificile decât “porneşte calculul, poate merge”.

53
 Nici o carte de inginerie nu există într-un vid prealabil.
Sunt cerute întotdeauna materiale şi abilităţi
pregătitoare:

Prima cerinţă, de multe ori sărită, este aceea de a fi capabil

de a citi bine. Dacă nu o faci, cere ajutor imediat.
Al doilea set de cerinţe implică abilităţi matematice. Trebuie
să fie cunoscute algebra şi rezolvarea ecuaţiilor şi
sistemelor de ecuaţii. Altă cerinţă importantă este
analiza grafică ca şi trasarea liniilor şi curbelor.
Al treilea domeniu al cerinţelor priveşte bilanţurile de
materiale şi energie şi echilibrele de fază.
A patra cerinţă este aceea de a avea abilităţi în rezolvarea
problemelor. Este o condiţie esenţială.
În sfârşit, se cer abilităţi în operarea şi programarea
calculatoarelor şi computerelor. Cele mai multe
probleme reale implică utilizarea lor.
54
 1.4. Mecanisme de separare
Amestecarea substanţelor chimice pentru a forma
amestecuri este un proces spontan care este însoţit de
creşterea entropiei. Procesul invers, separarea
amestecurilor în constituenţi substanţe chimice, nu este un
proces spontan; el necesită un consum de energie. În
general, un amestec care trebuie separat apare ca o
singură fază (solid, lichid sau gaz). Atunci când sunt
prezente mai multe faze, acestea sunt adesea separate
utilizând procedee mecanice (gravitaţionale, centrifugale,
reducere de presiune) sau apelând la câmpuri exterioare
(electrice, magnetice) şi apoi, tehnici corespunzătoare de
separare pentru fiecare fază separată.
55
 Reamintiţivă că există o forţă motrice “infinită”
asociată cu îndepărtarea ultimului atom de impuritate
dintr-o substanţă pură

SM G’
 SB
S A G' B 0
G' A 0

GA
GB

0 XB 0 XB 1
1

Extinderea separării va fi limitată de

ECHILIBRUL TERMODINAMIC
56
 P ro d u s 1

A m e s te c d e
a lim e n ta r e
p e n tr u s e p a ra r e
..
P ro d u s 2

P ro d u s N -1

P ro d u s N

57
 Faza 1 Faza 1

A lim e n ta r e
A lim e n ta r e C re a re
d e fa z a
Faza 2 AM S Faza 2

(a ) (b )
Faza 1

A lim e n ta r e
B a r ie r a

Faza 2
(c ) Faza 1

A lim e n ta r e Faza 1 A lim e n ta r e C im p d e

fo rte s a u
g r a d ie n t
Faza 2
Faza 2
(d ) (e )

Tehnici generale de separare:

(a) separare prin crearea unei noi faze;
(b) separare prin adăugarea unui agent material de separare (AMS);
(c) separare printr-o barieră (membrană);
(d) separare prin utilizarea unui agent solid;
(e) separare prin utilizarea unui câmp de forţe sau gradient
58
 1.4.1 Separări prin crearea de faze sau adăugarea
unei noi faze
Atunci când alimentarea este constituită dintr-o singură
fază (fie ea gazoasă, lichidă sau solidă) cea de a doua fază,
nemişcibilă, trebuie formată/introdusă pentru a realiza
separarea componenţilor. Procesul poate avea loc prin
două procedee:

prin intermediul unui agent energetic de separare (AES);

prin adăugarea unui agent material de separare (AMS).

Primul caz implică transfer de căldură sau/şi transfer de

lucru mecanic spre/de la amestecul de separat. O
alternativă ar fi apariţia unei faze vapori prin reducerea
presiunii. 59
Un AMS poate fi parţial miscibil cu unul sau mai mulţi
componenţi ai amestecului, frecvent acesta rămânând
componentul aflat în cea mai mare proporţie în faza
adăugată. Alternativ, AMS-ul poate fi miscibil cu una din
fazele existente (şi în urma acţiunii unui AES), în acest caz
alterând volatilitatea relativă a unuia sau a mai multor
componenţi. Acest tip de acţiune poate fi întâlnit în
fracţionarea extractivă.

În principiu, cele două faze odată create, prin contactul

intim al lor, se îmbunătăţeşte transferul de masă astfel
încât se poate ajunge mai repede în apropierea echilibrului
termodinamic. După ce fazele au fost în contact, separarea
lor este realizată sub influenţa gravitaţiei sau prin
intermediul altor câmpuri de forţe.

60
 Fazăiniţială
Operaţiade Fazăadăugatăsau Agentde Aplicaţii
Simbolizare saudeali-
separare creată separare industriale
mentare
Recuperarea H 2 şi
Vaporizare/ N dinam oniacprin
Vapori şi/sau Transfer de 2
condensare Lichidsauvapori condensare parţială
lichid căldură(AES)
parţială şi separarea fazelor
laînaltăpresiune

Vaporizare
Reducerea Recuperarea apei
la echilibru Lichid Vapori
presiunii dinapademare
adiabatică

AM S L Solvent lichid
Fracţionare Vapori şi/sau Separarea acetonei
V /L Lichidşivapori (AM S) şi transfer
extractivă lichid şimetanolului
decăldură(AES)

61
 F a z ă in iţia lă
O p e r a ţia d e F a z ă a d ă u g a tă s a u A gen t d e A p lic a ţii
S im b o liz a r e s a u d e a li-
separare c r e a tă sep arare in d u s tr ia le
m e n ta r e
V
AM S În d e p ă ra tre a
A b s o r b a n t lic h id e t a n u lu i şi a
A b s o r b ţie c u V /L V a p o ri ş i/s a u
L ic h id ş i v a p o r i (A M S ) ş i tra n s fe r h id r o c a r b u r i lo r c u
r e f ie r b ă t o r lic h id
d e c ă ld u r ă ( A E S ) m ase m o l e c u la r e
m ic i d i n G P L
L

V
S e p a ra re a
AM S
d io x id u lu i de
c a rb o n d in
L ic h id a b s o r b a n t
A b s o r b ţie V a p o ri L ic h id c o m b u s t ie p r in
(A M S )
V
a b s o r b ţ ie î n s o lu ţ ii
ap o ase de
L e t a n o la m in e
S t r ia p a r e c u a b u r a
V b e n z in e i, p e t r o lu lu i,
L m o t o r in e i în
V a p o ri p e n tru s t r i p e r e la t e r a le d e
S t r ip a r e L ic h i d V a p o ri
s t r ip a r e ( A M S ) la d is t ila r e a
AM S
a t m o s f e r ic ă p e n t r u
L
în d e p ă rta re a
f r a c ţ iilo r u ş o a r e
V (V )
G a z ( A M S ) ş i/s a u U s c a re a P C V c u a e r
L /( S ) S
L ic h i d ş i a d e s e a
U s c a re V a p o ri tra n s fe r de c a ld în s tra t
s o l id
c ă ld u r ă ( A E S ) f lu id iz a t

62
 Fazăiniţială
Operaţiade Fazăadăugatăsau Agent de Aplicaţii
Simbolizare saudeali-
separare creată separare industriale
mentare

L /V
Vapori pentru
Stripare cu AM S Separarea
V /L Vapori şi/sau stripare (AMS) şi
abur şi cu Lichid şi vapori produselor de la
lichid transfer de
reflux AM S cocsareaîntârziată
căldură (AES)
L

L
Recuperarea
Stripare cu Transfer de
Lichid Vapori aminelor
refierbător căldură (AES)
absorbante

AM S
r e c ir c u la t
Separarea acidului
L Lichid antrenant acetic de apă
Fracţionare Vapori şi/sau
V /L C o m p le t a r e Lichid şi vapori (AMS) şi transfer utilizând ca
azeotropă lichid
AM S
de căldură antrenant acetatul
de butil
L

63
 Fază iniţială
Operaţia de Fază adăugată sau Agent de Aplicaţii
Simbolizare sau de ali-
separare creată separare industriale
mentare
L’
AM S

Extracţie Solvent lichid Recuperarea

Lichid Lichid
lichid-lichid (AMS) aromaticelor
L’

L ’‘

L
Utilizarea
propanului şi a
Extracţie A M S -1
Doi solvenţi acidului cresilic ca
lichid-lichid L
Lichid Lichid lichizi (AMS1 şi solvenţi pentru
cu doi
A M S -2 AMS2) separarea
solvenţi
parafinelor de
L aromatice şi naftene

Evaporarea apei din

Transfer de
Evaporare Lichid Vapori soluţiile apoase de
căldură (AES)
uree

Cristalizarea para-
L Transfer de xilenului din
Cristalizare Lichid Solid (şi vapori)
căldură (AES) amestecul cu meta-
xilenul

64
 Fază iniţială
Operaţia de Fază adăugată sau Agent de Aplicaţii
Simbolizare sau de ali-
separare creată separare industriale
mentare

Recuperarea
Transfer de anhidridei ftalice
Desublimare Vapori Solid
căldură (AES) din gazele
necondensabile

S L

AM S Extracţia zahărului
Extracţie
Solid Lichid Solvent lichid din sfeclă de zahăr
lichid-solid
S
cu apă caldă
V

L
Separare Recuperarea
Barbotare de gaz
fracţionată Lichid Gaz detergenţilor din
(AMS)
spume AM S apele reziduale

65
 1.4.2 Separarea prin membrane
Sunt numeroase cazurile în care utilizarea unuia sau a altuia sau a unor
combinaţii dintre precedentele procedee nu duce la rezultatele aşteptate
din punct de vedere al purităţii şi/sau gradelor de recuperare sau din
punct de vedere al consumurilor energetice.
De aceea cercetările din ultima vreme au condus la dezvoltarea unor noi
procese cu unele rezultate mai performante în anumite domenii specifice
de aplicabilitate.
Astfel, în ultima vreme câştigă teren o nouă categorie de procese care
utilizează membrane poroase sau neporoase ca bariere semipermeabile.

A se audia cursul
Procese neconvenţionale de separare
(curs opţional anul V)

66
Membranele se fabrică dintr-o mare diversitate de materiale
(fibre naturale, polimeri sintetici, ceramice, metale, uneori
fiind şi în stare lichidă), într-o mare diversitate de forme
(plate, tubulare, plate înfăşurate).
Membranele poroase separă pe baza diferitelor viteze de
difuzie în timp ce membranele neporoase separă pe baza
diferenţelor de solubilitate şi a diferenţelor în vitezele de
difuzie în materialul membranei.

67
Operaţia de Fază iniţială sau
Simbolizare Agent de separare Aplicaţii industriale
separare de alimentare

Osmoză Lichid Membrană neporoasă

L
L

Membrană neporoasă cu
Osmoză inversă Lichid Desalinizarea apei de mare
L gradient de presiune

L
L

Membrană poroasă cu Recuperarea sodei din

Dializă Lichid
L gradient de presiune hemiceluloză

L
L

Membrană microporoasă cu Îndepărtarea bacteriilor din apa

Microfiltrare Lichid
L gradient de presiune de băut

68
Operaţia de Fază iniţială sau
Simbolizare Agent de separare Aplicaţii industriale
separare de alimentare
L
L

Membrană microporoasă cu
Ultrafiltrare Lichid Separarea zerului din brânză
L gradient de presiune

L
L

Membrană neporoasă cu Separarea amestecurilor

Pervaporare Lichid
V gradient de presiune azeotrope

V
V

Permeaţie de Membrane neporoase cu

Vapori Îmbogăţire în hidrogen
gaze V gradient de presiune

V /L
V /L

Membrane Membrane lichide cu Îndepărtarea hidrogenului

Vapori şi/sau lichid
lichide V /L gradient de concentraţie sulfurat

69
 1.4.3 Separarea pe agenţi solizi

Separările care utilizează agenţi solizi de separare sunt

prezentate în tabelul următor. Aceşti agenţi, sub formă de
material granular sau umplutură, acţionează fie ca un
suport pentru un strat subţire de adsorbat fie intră în
reacţie chimică cu diferiţii componenţi ai amestecului de
alimentare. În timp adsorbantul se saturează cu speciile
adsorbite, fiind necesară regenerarea sau înlocuirea
periodică.

70
 Fază iniţială
Operaţia de Agent de
Simbolizare sau de Aplicaţii industriale
separare separare
alimentare
V /L V /L

Vapori sau Purificarea para-

Adsorbţie Adsorbant solid
lichid xilenului
V /L

Adsorbant solid
V /L

Vapori sau sau adsorbant Separarea izomerilor

Cromatografie xilenului şi a
lichid lichid pe suport etilbenzenului
V /L solid
L L

Răşini
Schimbători de
Lichid schimbătoare de Demineralizarea apei
ioni
L
ioni

71
1.4.4 Separarea în câmpuri de forţe exterioare

Moleculele şi ionii pot răspunde în moduri diferite la

acţiunea unor forţe, câmpuri de forţe sau gradienţii
acestora. Această proprietate poate fi utilizată la separarea
diferitelor specii moleculare.

72
Operaţia de Fază iniţială sau de
Câmp de forţe sau gardient Aplicaţii industriale
separere alimentare
Separarea izotopilor
Centrifugare Vapori Câmp de forţe centrifugal
uraniului
Separarea izotopilor
Difuzie termică Vapori sau lichid Gradient de temperatură
clorului
Concentrarea apei
Electroliză Lichid Câmp de forţe electrice
grele
Câmp de forţe electrice şi Desalinizarea apei
Electrodializă Lichid
membrană de mare
Recuperarea
Electroforeză Lichid Câmp de forţe electrice
hemicelulozei

73
 1.5 Elemente de cuantificare a
performanţelor unui proces de
separare

1.5.1 Puritate şi recuperare

74
Orice proces de separare se supune legii conservării masei. Ca
atare, dacă nu are loc o reacţie chimică iar procesul este
continuu şi în regim staţionar atunci, pentru orice component i
dintr-un amestec de C componenţi, debitul parţial masic/molar
în alimentare, ni( F ,) este egal cu suma debitelor parţiale
masice/molare ale acelui component în cele N produse/faze p:
N
ni( F )   ni( p )  ni(1)  ni( 2)    ni( N 1)  ni( N ) (1-1)
p 1

Pentru a rezolva ecuaţiile (1-1), respectiv a obţine valorile

ni( p )
pornind de la valorile ni( F ) sunt necesare suplimentar N-1
ecuaţii independente care implică . nRezultă
( p)
i
astfel un număr
de NC ecuaţii în NC necunoscute. Atunci când într-un proces
sunt implicate mai multe fluxuri de alimentare, este
ni( F )suma
tuturor alimentărilor.
75
 Proiectarea şi operarea diferitelor echipamente de separare se
face ţinând cont de recuperările componenţilor şi de puritatea
produselor dorite.
Gradul de separare al unui component i într-unul dintre cele două
produse separate în aparatul k poate fi raportat la alimentare,
numindu-se fracţie de tăiere sau grad de recuperare, ca în ecuaţia
(1-2), sau la celălalt produs, numindu-se raport de tăiere, ca în
ecuaţia (1-3), indicii superiori referindu-se la cele două produse,
1 sau 2 şi la alimentare, F. Astfel:

ni(,1k)
(1-2) SFi1,k/ F  Fracţia de tăiere sau grad de recuperare
ni(,Fk )

ni(,1k) SFi , k
(1-3) SR 1/ 2
1, k   Raport de tăiere
n ( 2)
i,k 1  SFi , k
76
Atât pentru fiecare aparat de separare, cât şi pentru o
succesiune de aparate, se poate calcula gradul de
recuperare al unui component (adesea procentual), ca
raport dintre debitul parţial al componentului respectiv în
fluxul în care acesta se obţine majoritar şi debitul parţial
al aceluiaşi component în alimentare.

O altă mărime ce poate cuantifica performanţele unei

separări este puritatea produsului/produselor obţinute.

Atât gradul de recuperare (în diferite forme de exprimare)

cât şi puritatea produselor sunt utilizate şi în conducerea
proceselor ca specificaţii (mărimi de intrare) astfel încât să
se obţină produsele cerute cu consumuri energetice cât mai
scăzute.

77
 1.5.2 Putere de separare
În cele mai multe cazuri este necesar să se facă o separare
cât mai netă între doi sau mai mulţi componenţi ai unui
amestec. Gradul de separare, în oricare dintre cele două
forme prezentate mai sus, gradul de recuperare şi
puritatea depind de o serie de factori ca:
debitele/cantităţile relative ale componenţilor în amestec,
proprietăţile termodinamice şi de transfer de masă, alte
proprietăţi ale componeţilor cheie, numărul de echilibre
(talere teoretice) şi configuraţia acestora. De exemplu,
pentru o coloană de fracţionare unde alimentarea se face
aproximativ în zona de mijloc a coloanei, se pot distinge
două zone, câte una de fiecare parte a talerului de
alimentare, în care se poate realiza o separare relativ
adâncă între doi componenţi (cheie), fiecare dintre cele
două secţiuni fiind responsabilă de recuperarea a câte unui
component. 78
Pentru un astfel de echipament se poate defini puterea de
separare sau raportul de tăiere relativ, SPi , j , funcţie de
compoziţiile celor doi componenţi, i şi j, în cele două secţiuni
ale coloanei, compoziţiile putând fi exprimate fie ca fracţii
molare sau masice, fie ca moli şi mase raportate la unitatea de
volum:
Ci(1) Ci( 2 ) Putere de separare
SPi , j  (1) ( 2) (1-4)
Cj Cj
Puterea de separare, numită şi factor de separare, poate fi
definită şi în funcţie de raportul de tăiere şi de fracţia de tăiere:

SRi SFi SF j
SPi , j  
SR j 1  SFi  1  SF j  (1-5)

79
1.6 Alegerea proceselor de separare fezabile
Alegerea unui proces de separare are loc adesea dintr-o
listă de procese fezabile. Dacă sunt de separat mai mult de
doi componenţi atunci în mod obligatoriu sunt mai mult de
două operaţii de separare. Chiar şi în cazul separării
amestecurilor binare se apelează uneori la mai multe
procese, un hibrid fiind mai avantajos din punct de vedere
economic.
Alegerea unuia sau altuia dintre multitudinea de procese
de separare se face pe baza unor criterii care pot fi grupate
în patru mari categorii:
Condiţiile alimentării:
 compoziţie;
 debit;
 temperatură;
 presiune;
 stare de agregare/condiţia termică. 80
 Condiţiile impuse produselor:
 purităţi cerute;
 temperatură;
 presiune;
 stare de agregare.
Proprietăţile ale căror diferenţe pot fi folosite în separare:
 moleculare;
 termodinamice;
 de transport
Caracteristicile operaţiilor de separare:
 uşurinţă în trecerea la scară/mărirea capacităţii;
 uşurinţă în realizarea proceselor succesive;
 cerinţe de temperatură, presiune şi stări de agregare;
 limitaţii ale capacităţii;
 consum de energie; 81
Din prima 9
U r o c h in a z a
categorie cel mai 8
important factor F a c to r
7
este conţinutul în L u c if e r a z a V III
alimentare al 6
componentului I n s u lin a

L g p r e t, $ / lb
5
dorit. În figură se 4
prezintă corelaţia R e n in a
3
dintre costul unui Ag
proces şi 2
P e n ic ilin a Co
concentraţia 1 A c id Hg
Ni
componentului 0
c it r ic
Cu
dorit în materia Zn
-1
primă. 0 -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8 -9
L g f r a c t ie m a s ic a

82
Proprietăţile (moleculare) care permit realizarea unuia sau a
altuia dintre procesele de separare sunt extrem de diverse.
Orice clasificare nu poate fi decât parţială. În tabelul sunt
prezente câteva dintre acestea.

Proprietate moleculară Proces de separare realizat pe baza

proprietăţii
mărime microfiltrare (MF)
ultrafiltrare (UF)
dializă
separări de gaze (GS)
cromatografie de permeaţie de gel
presiune de vapori distilare
distilare prin membrane (MD)
punct de congelare cristalizare
afinitate (activitate) chimică extracţie
absrobţie
adsorbţie
hiperfiltrare (HF/RO)
separări de gaze (GS)
pervaporare (PV)
cromatogarfie
încărcare electrostatică schimb ionic
electrodializă (ED)
electroforeză
densitate centrifugare
natura chimcă complexare
membrane lichide (LM) 83
 În decursul timpului
au apărut şi s-au
dezvoltat o serie de
A s im p to ta
u t iliz a r ii F r a c t io n a r e tehnici/procese de
A b s o r b t ie separare care au
F r a c t io n a r e ajuns la o maturitate
C r i s t a l i z a r ea z e o / e x t r a c t i v a
S c h im b a t o r i
E x tr a c t ie tehnologică. Altele au
M a t u r ita t e a u tiliz a r ii

c u s o lv e n t i
d e io n i
A d s o r b t ie ( a lim . g a z ) apărut de foarte mult
A d s o r b t ie ( a lim . g a z ) timp, nereuşind să
E x tr a c t ie c u M e m b r a n e ( a lim . g a z )
M e m b r a n e ( a lim . lic h id )
ajungă la un grad
s o lv e n ti
s u p e r c r it ic i
C r o m a t o g r a f ie d e lic h id
ridicat de utilizare în
M e m b ra n e
lic h id e S e p a r a r i p r in aplicaţiile comerciale.
in d u c e r e d e c im p
P r im a S e p a ra ri p e b a z a Acest lucru reiese
a f in ita tii c h im ic e
a p lic a t ie
I n v e n t ie A s im p to ta
foarte bine din
M a t u r ita t e t e h n o lo g ic a t e h n o lo g ic a corelaţia prezentată în
figură.
84
Aspectele legate de proiectarea şi realizarea practică a unui
proces au şi ele importanţa lor. De aceea, în tabel se prezintă
cele mai deosebite aspecte apărute la punerea în practică a
unei anumite separări prin una dintre operaţiile cunoscute.

Operaţii în ordinea Uşurinţă în realizarea Capacităţi paralele

descrescătoare a unor operaţii succesive
uşurinţei în transpunerea
la scară
Fracţionare Uşor Nu sunt necesare
Absorbţie Uşor Nu sunt necesare
Fracţionare extractivă şi Uşor Nu sunt necesare
azeotropă
Extracţie lichid-lichid Uşor Uneori
Membrane Este necesară Aproape mereu
represurizarea între etape
Adsorbţie Uşor Numai pentru ciclul de
regenerare
Cristalizare Nu aşa de uşor Uneori
Uscare Nu convine Uneori

85