de: zaháruri, glucide, carbohidrați sau hidrați de carbon) sunt compuși organici cu funcțiune mixtă, ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice (aldehidă sau cetonă), cât și grupări hidroxilice (hidroxil). În majoritatea cazurilor, raportul dintre numărul atomilor de hidrogen și de oxigen este de 2:1 (ca al apei); cu alte cuvinte, au formula empirică Cm(H2O)n (unde m poate fi diferit de n).[1] Există și unele excepții; de exemplu, deoxiriboza, o zaharidă componentă a ADN-ului.De aceea, zaharidele mai sunt numite și carbohidrați sau hidrați de carbon La ce se folosec zaharidele? Glucidele constituie o componentă majoră a alimentației (macronutrienți) alături de proteine și lipide, exemple: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza. Rolurile glucidelor in organism sunt diverse, de la rol plastic (intra in structura celulei), la rol energetic (confera energie organismului, rol in termoreglare) si rol functional (riboza intra in componenta adenozintrifosfatului, dezoxiriboza este componenta a acidului dezoxiribonucleic – ADN). Mai mult, glucidele si derivatele lor au rol important in imunitate, fecundare, coagularea sangelui si in dezvoltare. Glucidele pot constitui materia prima pentru biosinteza unor alti compusi (proteine, lipide acizi organici etc.). In plus mai au si rol antitoxic pentru ficat, ajutandu-l in eliminarea unor substante toxice precum alcoolul, tertraclorura de carbon, arsenic, in stari toxiinfectioase. Asadar, glucidele sunt foarte importante in alimentatie. De unde provin zaharidele? Din alimentele care contin zaharide(glucoza) in mod natural (fructe, legume, mierea, laptele) sau adaugate (dulciurile, preparatele din carne). Structura zaharidelor În trecut, în chimie era folosit termenul de „carbohidrat” pentru orice compus cu formula Cm (H2O) n. Conform acestei definiții, unii chimiști au considerat formaldehida (CH2O) ca fiind cea mai simplă zaharidă, în timp ce alții au considerat glicolaldehida ca fiind cea mai simplă Astăzi, termenul este, în general, folosit în contextul biochimic, excluzându-se compușii cu unul sau doi atomi de carbon. Zaharidele naturale sunt, în general, constituite din carbohidrați simpli numiți monozaharide, cu formula generală (CH2O)n unde n este 3 sau mai mult. O monozaharidă tipică are structura H–(CHOH)x(C=O)–(CHOH)y–H, fiind, cu alte cuvinte, o aldehidă sau cetonă cu un anumit număr de grupe hidroxil legate de catenă, de obicei de fiecare atom de carbon care nu face parte din grupa carbonilică. Printre exemplele de monozaharide se numără următoarele: glucoză, fructoză, arabinoza, etc. Totuși, există unii compuși cunoscuți ca monozaharide care nu respectă formula (de exemplu acidul glucuronic, un tip de acid uronic, și dezoxizaharidele), și, de asemenea, există și compuși care respectă formula, dar nu sunt considerate a fi monozaharide (precum formaldehida, CH2O și inozitolul (CH2O)6). Mai multe monozaharide se pot uni pentru a forma oligozaharide și polizaharide, într-o mare varietate. Mulți carbohidrați conțin una sau mai multe unități de monozaharidă care au avut unele grupe adăugate sau eliminate. De exemplu, dezoxiriboza, componentă a ADN-ului, este versiunea modificată a ribozei; chitina este alcătuită din unități repetitive de N-acetil glucozamină, o formă a glucozei ce conține azot.