Nume : Balea

Prenume : Alexandra Nicoleta

Clasa : a XII a B
Semestrul : II
Referat : Eroarea
Profesor : Ionel Vasile
 Rene Descartes:
Eroarea este o lipsă

• Descartes înțelegea eroare ca opusă complet adevărului, ca o

lipsă. Această înțelegerea erorii provine din teza lui Descartes
despre caracterul infailibil al rațiuni (intelectului) ca facultate
cognitivă dată de Dumnezeu.
• Dumnezeu ne-a înzestrat cu facultatea de a cunoaște
adevărul, nu cu facultatea de agreși. Atunci de unde
greșeala? Din felul defectuos în care folosim facultatea de
cunoaștere.Greșeala nu este ceva real, care să depindă de
Dumnezeu, ci un cusut. Acest cusur este făcut posibil de către
caracterul mărginit al facultății de cunoaștere. Nu Dumnezeu,
ci noi suntemrăspunzători pentru producerea falsului.
• Facultatea de cunoaștere, în sine, este bună, dată de Dumnezeu.
Această facultatea nu
• înșeală pentru că orice înțelege, omul înțelege în chip drept.
Facultatea de a vrea( liberularbitru, voința),în sine, este bună,
dată de Dumnezeu.Felul în care cele două facultăți colaborează
reprezintă sursa cunoașterii: voința se întinde mai mult decât
intelectul, iar voinței adevărul și falsul îi sunt indiferente.
Deșirațiunea nu generează erori, fiind infailibilă, ea permite
apariția erorilor pentru că estefacultate mărginită.
• Voința conduce la erori prin faptul că se poate întinde dincolo de
limitele rațiuni și determină pe om să se pronunțe asupra unor
lucru pe care nu le cunoaște.
 Karl Popper:
Rolul erorii în cunoaștere
• Popper considera că întrebarea curentelor epistemologica clasice
• - Care este sursa
• ultimă a cunoașterii: intelectul sau simțurile?
• -
• este una pătrunsă de un spirit autoritar. Elcontestă legitimitatea acestei întrebări, afirmând că
în realitate, nu există surse ideale alecunoașteri, care să nu conducă la eroare. Filosoful
britanic propune înlocuirea întrebării
• clasice cu
• următoarea: Cum putem spera să detectăm și elimina eroarea?
•
• Popper consideră că omul de știință trebuie să fie deopotrivă preocupat de eroare, nunumai
de adevăr, ba chiar să acorde erorii un statut privilegiat, întrucât este singura căreia ise
• poate atrib
• ui certitudine. Adevărul nu este decât provizoriu, de el nu putem fi niciodată siguri,dar o
eroare, odată identificată, devine sigură de necontestat.