METODE IMAGISTICE

RADIOGRAFIA DIGITALĂ

• a fost introdusă ca o alternativă la radiografia convenţională

• foloseşte un senzor conectat la un computer care afişează
imaginea radiologică aproape imediat după expunere
• Reduce
– radiaţiile cu cca 80%
– timpul de expunere de 5 ori.
• Alte avantaje ale metodei:
– imaginea obţinută poate fi prelucrată pentru mărirea unei regiuni,
– se poate inversa culoarea realizând negativul imaginii, se pot
efectua măsurători, colorarea structurilor care au aceeaşi
densitate,
– calitatea imaginilor este foarte bună,
– metoda este economică, etc.
• Imaginea bazată pe film este produsă
când fotonii razelor X se lovesc de filmul
radiologic, informaţia înregistrată fiind
imaginea analogică în tonuri de gri între
alb şi negru

• În imaginea digitală senzorul primeşte

imaginea analogică şi o converteşte în
imagine digitală reprezentată de pixeli
• Terminologia folosită
• imagine analogică: imagine radiologică pe film convenţional
• radiografie digitală: metodă de captare a imaginii radiologice
cu ajutorul unui senzor care stochează imaginea folosind un
calculator
• imagine digitală: imagine formată din pixeli
• substracţie digitală: schimbarea scalei de griuri (imaginile
radiotransparente apar albe iar cele radioopace apar negre)
• perechi de linii/mm măsură ce evalueză capacitatea
calculatorului de a capta rezoluţia unei imagini radiografice
• pixel: unitate separată de informaţie
COMPUTER TOMOGRAFIA

• CT face parte din grupul metodelor imagistice ce se

bazează pe diferenţierea structurilor anatomice între
ele pe baza criterilor densitometrice, fiind tot o
metodă ce utilizează razele X.
• Primul computer tomograf a fost realizat în 1972 de
către Godfrey Hounsfield
• Sistemul de emisie cuprinde:
– un emiţător ( anod rotativ sau circular )
– detectoarele de raze incidente ce efectuează o
mişcare de rotaţie şi recepţionează razele X
atenuate transformând apoi informaţia legată de
atenuarea acestora în semnale electrice.

• Stativul ( gaintry) conţine:

– tubul de raze X, detectorii,
– sistemul de răcire,
– sistemul de achiziţie a datelor
– e constituit dintr-un cadru cu un orificiu central prin care
trece corpul pacientului.
• Formarea imaginii

• imaginea obţinută prin CT:

– reprezintă o secţiune plană prin corpul pacientului;
– constituită dintr-o multitudine de structuri cu densităţi diferite,
formată din mici pixeli ( cel mai mic element al unei imagini )
care în spaţiu, pentru că imaginea are şi grosime, corespund
voxelilor.
• Pixelii
– reprezentaţi după densitate în diferite scale de gri între alb
şi negru cuprinzând aproximativ 16- 20 tonuri de gri vizibile
pentru ochiul uman.
– alb - pentru os -1000 UH,
– negru - pentru aer +1000 UH, sau ţesut adipos,
– valoarea 0 UH - corespunzătoare apei
– Unităţile Hounsfield definesc densitatea
• Calitatea imaginilor depinde de:
– rezoluţia spaţială,
– rezoluţia densităţii
– doza de radiaţii administrată pacientului

• Artefactele - reprezintă suma tuturor alterărilor de imagine ce

fac ca imaginea să nu poată fi interpretată:
– imagini parazite manifestate ca trasee de umbre sau lumini,
– efectul de volum parţial ce apare când grosimea secţiunii
este mare ( în interior există elemente cu densităţi diferite
cărora computerul le atribuie o densitate medie falsă-
eroarea se evită prin folosirea de secţiuni fine),
– artefacte de mişcare,
– artefacte datorate obiectelor metalice ( aspect de raze).
Modalităţi de achiziţie

• computer tomografia spirală

– realizează o redare mult mai rapidă a imaginilor
decât cea clasică,
– masa de examinat se deplasează continuu,
reconstrucţia fiind făcută de către computer, având
posibilitatea reconstrucţiilor bi- şi tridimensionale
• computer tomografia multi- slice

– radiaţia emisă generează semnale

multiple concomitent - cu posibilitatea
realizării de reconstrucţii bidimensionale
şi tridimensionale utile pentru diagnostic
şi tratament
• computer tomografia de înaltă rezoluţie
( CT- HR)

– realizează maxim-ul rezoluţiilor spaţială, de

densitate şi timp, prin:
– realizarea de secţiuni foarte fine,
– filtrare pentru accentuarea contururilor,
– creşterea dimensiunilor matricei de la 512x512 la
1024x1024 şi reducerea dimensiunilor câmpului
pentru a micşora dimensiunea pixelului.
• Avantaje:
– permite o analiză detaliată a diferenţelor de atenuare a
diferitelor ţesuturi între densităţi de la -1000UH la +1000UH,
– detectează leziuni osoase incipiente,
– este neinvazivă, uşor de realizat
• Dezavantaje:
– costul explorării,
– iradierea semnificativ mai mare decât al radiografiilor
convenţionale,
– slaba performanţă în condiţiile pacienţilor
• emaciaţi,
• a celor insuficient sedaţi deci cu artefacte de mişcare,
• sulfat de bariu ingerat sau suprapuneri de corpuri
metalice.
• Secţiuni
CT nativ abdominal sectiune axiala- tu colon
ascendent
CT craniu fereastra de os sectiune axiala- fracture oase nas
CT AP sectiune frontal- tu colon ascendent
CT AP sectiune
sagitala – tu colon
ascendent
CT torace fereastra de parenchim sectiune axiala- pleurezie
bilaterala
Angio-CT membre inferioare
pentru AOMI stg brusc instalata
CT torace si abdomen
superior in fereastra
pulmonara sectiune
sagitala- bezoar
CT AP nativ fereastra
de parenchim
sectiune frontala cu
megaureter drept
congenital cu rinichi
atrofic
TOMOGRAFIA CU EMISIE DE
POZITRONI ( PET )
• PET reprezintă o metodă modernă de imagistică nucleară ce
foloseşte o substanţă radioactivă numită trasor, cu durată scurtă
de viaţă, pentru evidenţierea tridimensională a proceselor
funcţionale ale ţesurilor, respectiv metabolism, circulaţie sanguină.
• Ca urmare PET este capabilă să evidenţieze tumori în stadiu
incipient;
• Se foloseşte un radioizotop legat de o moleculă de fluoro-
deoxi- glucoză ( FDG ) care are concentrarea maximă în ţesuturi
la 30 min de la injectare. Fotonii emişi în ţesutul ţintă sunt detectaţi
de senzorii aparatului indicând concentraţia locală a trasorului, fără
a avea rezoluţia de detaliu şi spaţială a CT.
• Componenta principală o constituie ciclotronul, cu ajutorul
căruia se produc substanţele radioactive, şi a cărei funcţionare
impune condiţii deosebite de funcţionare, manipulare şi depozitare.
PET- CT

• O combinare a celor două metode cu

obţinerea de date atât anatomice, cât şi
funcţionale.
 PET-CT ( positron emission tomography ) si SPECT ( single-
photon emission computed tomography )- sisteme hibride

• Folosesc material radioactiv pt a crea imaginea,

reprezinta tehnici imagistice functionale
• SPECT detecteaza cu ajutorul camerei gamma locul
captarii materialului radioactiv care are tropism pentru
un organ anume;
• PET-CT : detecteaza celulele foarte active metabolic
folosind un produs radioactiv legat de un derivat al
glucozei si detecteaza producerea de raze gamma.
• Indicatii: evaluarea nodului pulmonar solitar, detectarea
recurentelor neo colon, stadializare LNH si LH,
identificare metastaze melanom
ECOGRAFIA
• reprezintă o metodă imagistică folosită curent în explorarea întregului
corp in timp real foloseste sunete 1500- 20000 Hz

• are posibilitatea
– reconstrucţiei 3D şi 4D,
– folosirii examinării Doppler şi Power Doppler.
– Contrast
– elastografie

• Din punct de vedere al rezoluţiei spaţiale a structurilor superficiale

este superioară CT şi IRM.

• La baza metodei stă reflexia US în diferite organe funcţie de

impedanţa acustică a fiecăruia.
• US ( unde sonore ) sunt produse la nivelul
unui cristal piezoelectric
• Proprietati: amplitudine, frecventa, lungime de
unda, viteza de propagare, putere, energie
acustica
• se propagă în ţesuturi, reflectându-se o parte
din fascicul la fiecare interfaţă ( suprafaţa de
delimitare între două medii cu densităţi
acustice diferite ) şi restul propagându- se în
interior spre o altă interfaţă ( depind de
impedanta acustica si coeficientul de
atenuare) .

• Impulsurile reflectate sunt recepţionate de

traductor generând un impuls electric afişat pe
ecran.
• Modul de afişare grafică este multiplu: modul A, M,
B, Doppler.
• Cel mai folosit este B - realizează secţiuni prin corpul
uman reprezentate pe monitor în nuanţe de gri de la
– alb ( reflectogen, ecogen: calculi, os, metal, gaz) la
– negru ( transsonic: lichidele ).

• Traductorul
– frecvenţe diferite
• cu cât frecvenţa este mai mare - cu atât rezoluţia spaţială este
mai mare şi penetrabilitatea este mai redusă,
• cu cât frecvenţa este mai mică – cu atât rezoluţia este mai
redusă dar penetrarea este mai mare
– forme diferite funcţie de regiunea de examinat
(endocavitare, intraoperatorii, intervenţionale).
• Pregătirea pacientului;
• Poziţionarea.
• Avantaje şi dezavantaje,
• Artefacte.

• Indicatii: diferentiere fluid-solid,

• urmarirea produsului de conceptie,
• Examinare forma, dimensiuni, structura,
vascularizatie organe si formatiuni tumorale
Ecografie hipocondru drept incidenta longitudinala- litiaza
biliara
Ecografie renala comparative bilaterala- rinichi polichistici de tip
adult
Ecografie renala dreapta sectiune longitudinala si transversal
cu tumora Grawitz
Examinare
Doppler si Power-
Doppler
IMAGISTICA PRIN REZONANŢĂ
MAGNETICĂ
• Tot mai răspândită datorită:
– performanţei mari pe care o are în examinarea
părţilor moi
– pentru diferenţierea ţesutului tumoral de
modificările inflamatorii
– posibilităţii de vizualizare a vaselor sanguine în
lipsa administrării de contrast.
• Metoda foloseşte proprietatea protonilor de hidrogen
( 90 % din corp ) de a emite un semnal când se află
intr-un câmp magnetic şi sub o excitaţie produsă de un
impuls de radiofrecvenţă ( 1- 100 MHz ). Semnalul
este transformat apoi în imagine prin prelucrare
matematică.
• magnet ( 1-3 T ); campul magnetic al pamantului =
1 gauss ( 1/ 10.000 T )
• antene- pentru diferite regiuni, sisteme
(dimensiuni mici, interschimbabile ) pt
receptionarea semnalului emis de corp.
• secvente= imaginile obtinute ( sec min );
imobilitate totala, apnee;
• Nomenclatura: alb negru (hipersemnal-
hiposemnal )
• La introducerea unui ţesut într-un câmp magnetic
(putere mare= 1,5 T, activ continuu- !!! La prezenta
oricarui corp metalic) momentele magnetice ale
protonilor se vor orienta după liniile acestui câmp
paralel sau antiparalel şi vor începe să se rotească în
jurul axului acestui câmp ca un titirez (mişcare de
precesiune ).

• Sub acţiunea unui impuls de unde radio nucleele sunt

scoase din echilibru pentru ca la încetarea impulsului
ele să revină la echilibru deci suferă un proces de
relaxare; protonii care au trecut pe nivele superioare
de energie revin şi ei la poziţia iniţială eliberând
energie.
• In functie de densitatea protonilor din organe
normale sau zone patologice semnalul este diferit si
ne permite interpretarea sectiunii prin pacient; la
fel ca la CT sau ecografie sectiunile sunt axiale,
sagitale, coronale sau oblice, 3D, cu contrast.
• Momentele magnetice
– cresc în sens longitudinal ( T1) şi
– scad transversal ( T2 ).
T1 reprezintă timpul necesar momentului magnetic
longitudinal să recupereze 63 % din valoarea cu care
a scăzut ca urmare a fenomenului de rezonanţă
magnetică.
Relaxarea momentului magnetic transversal numit şi
spin- spin; T2 reprezintă timpul necesar momentului
magnetic transversal să scadă de la valoarea
maximă la 63 % din aceasta.
– Comportamentul in T1 şi T2 variază în funcţie de
ţesut.
• grasimea hipersemnal T1, T2
• apa hiposemnal T1, hiperT2

• hiper T1: hipofiza post, sange subacut

(methemoglobina ), chiste cu continut proteic,
melanina, sc.
• hipoT2: calcificari, aer, sange cronic
(hemosiderina),
• Tipuri de secvenţe care sunt folosite în practica
medicala se aleg cu ajutorul:

– timpul de repetiţie (timpul dintre două secvenţe de

stimulare),

– timpul de ecou ( intervalul de timp care separă

aplicarea semnalului de radiofrecvenţă şi apariţia
ecoului de spin, deci timpul după care antena
primeşte semnalul RM ),

– timpul de achiziţie sau durata secvenţei

– In functie de TR, TE putem obtine ponderare T1, T2
• Tipuri de secvenţe
– Spin echo (SE ),
– secvenţa gradient- echo ( GE ),
– secvenţa turbo- spin- echo ( TSE ), secvenţele
turbo- gradient- spin- echo ( TGSE ),
– secvenţe de supresie tisulară ( STIR, FLAIR )
– spectroscopie pt analiza in vivo
– secvente de difuzie
Artefacte: miscare ( cord ), metalice, de
susceptibilitate magnetica ( distorsiune locala a
campului magnetic la interfete mult diferite ca
structura )
Pregătirea pacientului, Când se face, agenţi de
contrast.

• Contraindicatii absolute: pacemaker, clipuri

metalice, fragmente metalice, implant cohlear,
proteze metalice, claustrofobie
• Contraindicatii relative: primele 3 luni de sarcina,
febra intense, coma, pacienti necooperanti

• Gd- T1/ specifici celulari hepatocitari/ pentru

sistemul reticuloendotelial ( cellule Kupffer)/
particule USIPO pt ficat, splina, ganglioni.
• cerebrala: orice (–) traumatismele ac;
• vertebrala si medulara
• mamara- in completare mamo +/- ecografie,
evaluare implant mamar, varste mici,
postoperator/ postradioterapie, evaluare
complicatii, +c pentru diferentiere recidiva-
cicatrice.
• cardio-vasculara: achizitii rapide cu soft-uri
dedicate
• abdomino-pelvina inclusiv colangiopancreatografia
si urografia
• perete toracic si mediastin
• musculo -scheletala
 SPECT
=Single photon emission computed tomography-
folseste radioizotopi ( Technetiu ) legati de un
radiofarmaceutic care are tropism pentru un anume
organ cu obtinere de imagine bidimensionala a
distributiei radiotrasorului si o imagine
tridimensionala a organului de interes.
Indicatii- examinarea unei metastaze osoase, a unei
tumori osoase primare, a osteomielitei, fracturi,
necrozei avasculare
- SPECT de perfuzie pulmonara, cerebral de perfuzie,
cardiac de perfuzie, de detectare a ganglionului
santinela
Variante mai noi
- U-PET ( ultra-high definition PET) imagini
functionale 3D whole body cu rezolutie de
0,5 mm
- VECTor= PET-SPECT simultan, cu
rezolutie de 0,25 mm