GESTIUNEA ECONOMICĂ A

STOCURILOR

Metode de calcul a stocurilorcurente in

conditii de certitudine

CONF. UNIV. DR. ADELA COMAN

 Stocul curent

 Baza de calcul a stocului curent

este asigurată de consumul mediu zilnic
(cmz) şi intervalul dintre două aprovizionări
succesive (I).
 Consumul mediu zilnic

In care:
 Npl=necesarul pentru consum;
 Θ=perioada de gestiune luata in calcul.
Determinarea stocurilor curente (Scr )

 metoda statistică
 metode de calcul pe baza factorilor concreţi de influenţă
(metode directe)
 metode care iau în calcul cheltuielile antrenate de
procesele de aprovizionare-stocare.
 Metoda statistica
 Presupune luarea în considerare a intervalelor efective la care s-
au realizat aprovizionările de la furnizori în perioada anterioară
(Iefi) şi a cantităţilor materiale efectiv intrate în depozitele unităţii
economice consumatoare – qefi.

În care:
 cmz = consumul mediu zilnic estimat;
 Ī = intervalul mediu între două livrări (aprovizionări) succesive.
 Consumul mediu zilnic estimat

 Se calculeaza prin raportarea necesarului de materiale pentru

îndeplinirea programului de producţie (Npl) la perioada de
gestiune pentru care aceasta se ia în calcul (de regulă anul,
semestrul, trimestrul):
 Intervalul mediu dintre doua
aprovizionari/livrari succesive( Ī )
 media aritmetică simplă:

în care, n reprezintă numărul de intervale efective care se iau în calcul;

 media aritmetică ponderată:

 Observatie: Intervalul mediu între două livrări succesive dă

expresia în zile a stocului curent ( ) indiferent de modul
de calcul al acestuia.
 Metode de calcul direct

 Îmbracă forme diferite în funcţie de

factorul care condiţionează nivelul
fizic al stocului curent.
Metoda de calcul pe baza capacitatii de transport (Ctr)

 Stocul curent se stabileşte la nivelul capacitatii de transport:

 Intervalul mediu între livrări (determină expresia în zile a

stocului curent):
Metoda de calcul pe baza cantitatii
minime de livrare in conditii
economice avantajoase (qmI)
 Metoda bazata pe capacitatea depozitului (D)

 condiţioneaza nivelul maxim de formare a stocului curent:

 Metode care iau în calcul cheltuielile antrenate
de procesele de aprovizionare – stocare

 Stabilirea pe criterii economice a loturilor

care se comandă de către clienți
furnizorilor – loturi sau unități economice-
optime – de comandă, de
reaprovizionare sau livrare.
 Dimensionarea stocului curent la nivelul(Scr) la
nivelullotuluieconomic de comandă-aprovizionare (n *)

 Situaţie specifică tipurilor de gestiune cu cerere constantă la

intervale egale şi cucerere variabilă la intervale neegale
 are loc cândnecesarul de aprovizionat(Na) este egal cu necesarul
de consum (Npl)

 această egalitate se înregistrază la resursele consumabile în

interiorul perioadei de gestiune şi pentru care nu se constituie
stocuri la începutul şi sfârşitul acesteia.
 Elemente asociate lotului optim de comanda-
aprovizionare (n*) – (1)

 frecvenţa optimă a aprovizionărilor (y*) pentru perioada de

gestiune avută în vedere:
Elemente asociate lotului optim de comanda-aprovizionare
(n*) – (2)

 intervalul optim între aprovizionările succesive (I*):

Elemente asociate lotului optim de comanda-aprovizionare
(n*) – (3)

 costul minim pe ansamblul perioadei de gesitune ( Ca* ):

 în care p =preţul de cumpărare a resursei materiale.

Observatie : Dacă Cs se estimează la nivelul întregii perioade de

gestiune (an, semestru, trimestru), atunci relaţia se modifică
corespunzător, eliminându-se din calcul elementul θ.
 Avantaje ale aprovizionarii în cantităţi mai mari decât cele
economice rezultate din aplicarea modelului de optimizare

1. Cumpărarea la un preţ mai mic pe unitatea de material sau

produs(deci, se poate beneficia de rabat comercial, acordabil
decătre furnizori pentru comandarea în cantităţi mari; nivelul
se stabileşte de furnizor);
2. Reducerea costului total cu comandarea sau lansarea
comenzilor (a acţiunilor de reaprovizionare);
3. Diminuarea costului de transport al resurselor comandate
 Dezavantaje ale aprovizionarii în cantităţi mai mari decât cele
economice rezultabile din aplicarea modelului de optimizare

1. Creşterea stocului maxim de materiale depozitabile, ceea ce

înseamnă spaţii de depozitare-păstrare suplimentare;
2. Sporirea cheltuielilor cu stocarea, conservarea şi depozitarea,
inclusiv a efectului imobilizării ca atare a resurselor financiar-
valutare (stocul mediu fiind mai mare);
3. Amplificarea efectului uzurii morale;
4. Sporirea procentului deprecierilor şi degradărilor calitative a
resurselor materiale stocate;
5. Diminuarea flexibilităţii şi mobilităţii în ajustarea stocurilor în
situaţiile care impun acţiunea în acest sens (ca urmare a mutaţiilor
care se produc în vânzarea produselor şi implicit în fabricaţia
acestora).