Cursul 10

Susținerea lucrării de licență

Ceea ce urmăreşte comisia de examinare cu prilejul susţinerii publice a lucrării
poate fi sintetizat în următoarele:
- Studentul stăpâneşte conţinutul lucrării de licenţă în amănunt;
- Studentul este capabil de o prezentare sintetică şi coerentă a unui conţinut mult
mai vast;
- Studentul este capabil să argumente: tema aleasă, modalităţile de cercetare,
concluziile desprinse, propunerile făcute;
- Studentul este capabil să suporte o discuţie, pe bază de întrebări sau contra
argumente, prin care să susţină propriul punct de vedere;
- Studentul este permeabil la observaţii critice şi recomăndari, pe care le
integrează în viziunea personală asupra subiectului în discuţie.
 
Lucrarea de licență trebuie susținută public. Susținerea reprezintă o prezentare
succintă, înaintea unei comisii de cadre didactice a:
- structurii lucrării;
- rezumatului și argumentelor principale ale lucrării (a tezei acesteia), inclusiv a
câtorva perspective teoretice şi concepte relevante pentru temă;
- studiului aplicat și rezultatelor sale;
- concluziilor (și eventual recomandărilor) lucrării.

De obicei timpul maxim de prezentare este 15 minute. De obicei este de 10

minute.
 
Discursul studentului nu se constituie într-un rezumat al lucrarii ci este un
material de sine stătător care extrage din lucrare aspectele şi ideile cele mai
importante, pe care le prezintă într-o logică diferită de cea existentă în lucrare.

Studentul prezintă într-o logică proprie rezultatele documentări şi cercetări.

Discursul trebuie pregătit, de aceea cu multă grijă deoarece el reprezintă

ingredientul cel mai important al întregii prezentări şi susţineri a lucrării de
licenţă/disertaţie.
 
Conţinutul şi structura discursului studentului
Ar fi bine ca discursul studentului să cuprindă :
1. titlul lucrării de licenţă: candidatul va enunţa titlul lucrării de licenţă/disertaţie,
deşi membrii comisiei sunt, desigur, la curent cu acest lucru;
2. obiectivul lucrării: candidatul va prezenta obiectivul (scopul) pe care şi l-a
propus în elaborarea lucrării de licenţă/disertaţie. Această prezentare trebuie să
fie cât mai concisă şi mai clar exprimată, dacă se poate într-o singura frază;
3. modalitatea în care a fost realizat obiectivul lucrării: se va prezenta maniera
de documentare, analiză, cercetare realizată (prin documentare, prin studii de
caz, prin analize empirice, prin analize comparative, prin modelare matematică,
prin analize de tip statistic, etc.);
 
Conţinutul şi structura discursului studentului
Ar fi bine ca discursul studentului să cuprindă :
4. structura lucrării de licenţă/disertaţie: este util deoarece arată faptul că
absolventul are clar în minte conţinutul lucrării precum şi ordonarea logică a
întregului demers de cercetare. Practic enumeră obiectivele propuse pe fiecare
capitol, cu un scurt comentariu privind modalitatea de realizare;

5. principalele probleme (obstacole) de natură metodologică, ştiinţifică,

organizatorică, etc. care au trebuit învinse pentru a realiza obiectivul lucrării (dacă
este cazul): candidatul va prezenta pe scurt cele mai importante probleme care
au trebuit învinse, cum ar fi: lipsa unor serii statistice suficient de lungi, absenţa
sau incompletitudinea unor date ş.a.m.d.;
 
Conţinutul şi structura discursului studentului
Ar fi bine ca discursul studentului să cuprindă :

6. principalele concluzii desprinse din realizarea cercetării. Este bine ca aceste

concluzii să fie prezentate în mod sistematic şi anume:
a) concluzii de natura teoretică şi metodologică;
b) concluzii de natura empirică;
c) concluzii de natura propunerilor de perfecţionare/schimbare;
d) concluzii de natura continuării cercetării întreprinse.
 
Pentru început prezentați:
- titlul
- motivația alegerii subiectului
- relevanța și gradul de noutate a problemei în contextul actual, prin raportare la stadiul
la care au ajuns cercetările în domeniul respectiv.
- scopul și obiectivele lucrării
- Ipotezele cercetării și se adaugă scurte comentarii privind modul în care va fi dezvoltă
aceasta.
Pentru înțelegerea cadrului teoretic în baza căruia sunt construite ipotezele de lucru, se
sintetizează opiniile autorilor semnificativi.
Referitor la cercetarea empirică se menționează metodele și tehnicile folosite,
instrumentele de colectare și de interpretare a datelor obținute, eventualele
neajunsuri/limitări de pe teren, concluziile cele mai importante.
Prezentare în PowerPoint: absolventul poate să-şi susţină rezultatele cercetării
realizate cu ajutorul unei prezentări multimedia concepute în PowerPoint:
- prezentarea va conţine între 8 şi 15 diapozitive (slide-uri);
- existenţa obligatorie a unui slide de titlu, care va conţine cel puţin titlul lucrării,
numele absolventului şi numele cadrului didactic coordonator);
- slide cu cuprinsul prezentării;
- slide ce va cuprinde cuvinte cheie (cu ajutorul acestuia se vor prezenta cele
menţionate în introducerea lucrării de licenţă/disertaţie);
- 6-10 slide-uri cu text, tabele, figuri (cu ajutorul acestora se vor prezenta acele
aspecte ale lucrării ce se doresc a fi comunicate comisiei);
- 1-2 slide-uri pentru concluzii;
- slide-urile nu vor conţine prea mult text (maximum 7 linii a câte 7 cuvinte
fiecare), iar absolventul nu va citi informaţia de pe diapozitiv.
 
Maniera de prezentare
Repeta! - Dedică timp pentru a repeta cu conștiinciozitate în special in noaptea
dinaintea prezentarii în fața audientei. Repetă prezentarea de cel puțin trei ori ca
să te asiguri că ai flow, te încadrezi în timp, vocea e antrenată, iar ceea ce spui
se leagă din punct de vedere logic.
Poarta haine care sugereaza profesionalism si succes.
Nu este obligatoriu să porți costum și cravată de fiecare data, însă este un
moment frumos pe care trebuie să-l onorezi; standardele codului vestimentar.
Zâmbește și transmite entuziasm.
 Audiența va reacționa în același mod ca și tine.
Transmite incredere
Cunoaște subiectul pe care îl abordezi. Nu sta cu mâinile în buzunare sau cu
brațele încrucisate!
 
Piloni ai unei prezentări de success online:

Primul pilon pe care trebuie să ne sprijinim e VOCEA, iar asta înseamnă, în

primul rând, dicție, volum, intonație. Cu alte cuvinte, ceea spunem trebuie să se:
1. înțeleagă – deci nu vorbi pe jumătate de gură. Deschide-o cât mai larg fără
jenă
2. audă – nu șopti, dar nici nu zbiera. Reglează, deci volumul
3.simtă – aici mă refer, specific, la intonație. O prezentare monotonă și liniară nu
pune degetul pe rană, adică nu activează emoții și stări. Chiar dacă e un context
științific, prezentarea de diplomă trebuie să genereze emoții. Așa se impregnează
mai ușor în memoria celor care o audiază.
 
Piloni ai unei prezentări de success online

Cel de-al doilea pilon - să transmitem clar, organizat și ușor de urmărit.

E adevărat că nici la o prezentare offline nu se cade să bați câmpii, dar presiunea
e și mai mare în online, iar oamenii pot să aibă preocupări colaterale în timp ce tu
vorbești.
Intonație înseamnă, în primul rând, să accentuăm cuvinte cheie și să nu turuim
mesajul ca să scăpăm de el. Bucură-te că ești la microfon și e rândul tău să
vorbești. Nu te grăbi să termini.
Cel de-al treilea pilon pe care e important este modul în care interacționezi cu
auditoriul tău, adică profesorii care te evaluează. În general, punctul cheie în care
ai parte de interacțiune, poate chiar mai multă decât ți-ai dori, este sesiunea de
întrebări și răspunsuri.
La unele întrebări știi și răspunzi direct și la obiect, iar la altele vei fi un pic
politician și vei răspunde pe lângă.  Esențial e că te-ai descurcat.
 Țineți minte - comunicăm prin
- Voce
- Chipul
- Gesturile
- Limbajul Trupului
Comunicăm prin Voce:
- Tonul : temător, energic, umil, binevoitor, autoritar, arţăgos, strident;
- Debitul verbal :lent, monoton, precipitat, ponderat, ezitant, confuz, febril,
corect;
- Intensitatea sunetului : Forte- până la strigăt, slabă – până la murmur,
constantă, variată;
- Suflul : regulat, sacadat, întretăiat.
Comunicăm prin:
Chip:
- Privirea: fixă, intensă, tandră, voioasă, vagă, piezişă, întrebătoare,
dominatoare, temătoare;
- Zâmbetul: larg, stereotip, deschis, discret, imobil, cordial, forţat, complice;
- Mimica: expresiile, grimasele, strâmbăturile: vesele, îngrijorate, batjocoritoare,
semeţe, colerice, bosumflate.
Gesturi:
- Braţele: încrucişate, deschise, în mişcare, bălăgănindu-se, cu mişcări bruşte;
- Mâinile: cu pumnii strânşi sau deschişi, întinse, conturând forme în spaţiu,
tranşante, cu degetele împletite, frecându-se una de alta, pipăind un obiect,
înfundate în buzunare
Reguli pentru un discurs reuşit:

- antrenarea vocii - pentru a stăpâni efectele vocii, este necesar să se

lucreze asupra volumului, debitului, articulării şi accentuării.

Antrenarea vocii se face în dublu scop:

-pentru ca vorbitorul să se facă auzit;
-pentru ca vorbitorul să se facă înţeles

-vorbitorul trebuie să cunoască mecanismul de producere a sunetelor.

Reguli pentru un discurs reuşit:

Sunetul se formează în laringe şi este transmis prin faringe, gură şi

nas, care reprezintă aparatul de rezonanţă.

Astfel, după locul unde se plasează sunetul, rezonanţa poate fi:

- faringală - voce surdă, cavernoasă;
- bucală - voce aspră, răguşită, autoritară;
- nazală - firavă, subţire
Reguli pentru un discurs reuşit:
- O voce prea slabă cere auditoriului un efort de atenţie, care va sfârşi prin
pierderea atenţiei
-O voce prea puternică poate provoca la începutul discursului un efect de
surpriză, mai apoi va obosi auditoriul.

Pentru ca vorbitorul să se facă înţeles, va ţine cont de următoarele elemente:

articularea- a articula bine înseamnă a detaşa şi a înlănţui corect silabele. Nu
trebuie să bâlbâi sau să înghiţi cuvintele. Articularea dă claritate discursului

debitul este viteza cu care vorbim - un debit lent, calm conferă gravitate
cuvintelor. Un debit precipitat semnifică agitaţie, nervozitate. Totuşi, un debit prea
regulat atrage monotonia. Interesul publicului este stimulat de varierea debitului.
Pentru ca vorbitorul să se facă înţeles, va ţine cont de următoarele
elemente:
pauzele şi tăcerile - sunt opriri mai lungi sau mai scurte. Ele constituie
un fel de punctuaţie orală şi sunt un mijloc eficient, când sunt bine
stăpânite, pentru a atrage sau a reţine atenţia auditoriului.

Pauza poate fi folosită în mai multe scopuri:

- se face o pauză pe un cuvânt important. Auditorul înţelege că este
un punct important din discurs;
- se face o pauză după o întrebare. Auditoriul înţelege că se aşteaptă
un răspuns.
- se face o pauză în mijlocul propoziţiei. Auditoriul se uită şi încearcă
să înţeleagă ce se petrece.
Pentru ca vorbitorul să se facă înţeles, va ţine cont de următoarele
elemente:
Accentuarea şi intonaţia
- a accentua înseamnă a insista pe o silabă sau pe un cuvânt.
- a intona înseamnă a schimba înălţimea vocii.

Din jocul acestor două elemente se obţine exprimarea unor

sentimente, stări.

Gândiţi-vă la auditoriu, la mesajele pe care încercaţi să le transmiteţi

acestuia şi la cât va fi de receptiv. Ce obiectiv urmăriţi – să-l
informaţi/ să-l convingeţi/ să-l inspiraţi sau să-l distraţi?
Pentru ca vorbitorul să se facă înţeles, va ţine cont de următoarele
elemente:

Cunoaşteţi-vă subiectul şi conţinutul acestuia. Modul de prezentare

este foarte important.

Cunoaşteţi-vă mesajul – şi poziţia. Aveţi încredere în ele!

Susţineţi-vă membrii echipei prin cuvinte şi atitudine.