Imunologie

Definiții

IMUNITATE - ansamblul fenomenelor prin care

organismul recunoşte şi neutralizează structuri patogene
sau străine acestuia

RASPUNS IMUN - reacția coordonată a sistemului imun

la structuri patogene sau străine
 Imunitatea
Imunitate Faza cognitivă Faza efectorie
Înnăscută Receptori expuși la Ag Adaptare imediată
ubicuitare nespecifică, acțiune rapidă
PMN, APC, NK (20-30 minute)
Recunoaștere PAMP, DAMP
Fără memorie imunologică
Adaptativă Ag noi diferite de cele Răspuns mai complex și mai
proprii lent
Limfocite T și B Uneori mai puțin eficient
Limfocite B cu Selecție clonală care
memorie păstreează și expandează LB
cu rol în protecția gazdei
 Imunitatea înnăscută - componente

- Barierele mecanice: piele mucoase (digestivă,

respiratorie)
- Produșii de secreție: mucus, sudoare, salivă, lacrimi, pH
secreții
- Componente umorale: complement, reactanții de fază
acută, citokine, coagulare, kinine
- Sistemul mononuclear fagocitic: neutrofile, Mo, Mcf
- Limfocite: NK, ILC
- Receptori de tip PRR (pattern recognition receptors) ca TLR
 Recunosc PAMPs și DAMPs – molecule asociate
patogenilor sau semnalelor de alarmă
 Neutrofilele (PMN N)
• Primele celule recrutate la locul inflamației prin
chemotactism
• Fagocitoză patogeni 4 faze: chemotactism,
aderenţă, recunoaşterea, ingestia – deversare
extracelulară de radicali liberi de oxigen (RLO)
• Formare de NETs (neutrophils extracellular traps) –
structuri ca niște plase de ADN și histone cu granule
azurofile care fixează și distrug germenii indpendent
de fagocitoză
 NETosis

Amulic B, Hayes G. Current Biology Vol 21 No 9 R298. C. M. de Bont et al.Cellular & Molecular
Immunology 2018
 Sistemul monocit - macrofag
• Monocite – 1-8% din leucocitele circulante, 10-15,
T½ 8-12 h
• Macrofage – 10-25 , gramnule lizozomale
• Celule efectoare și celule prezentatoare de antigen
(APC)
 Macrofage (Mcf)

• Principală APC

• Celulă fixată tisular

• Dimensiuni mari, bogată în lizozomi

• SRE: histiocit, osteoclast, sinoviocit, Kuppfer,

microgliale, alveolare, seroase

 Funcţiile Mcf
Aparare antimicrobiană:
Chemotaxie = C5a, PGE 2
Aderare - receptori de suprafață
– imuni (Fc): IgG, IgE, C3b, C3d
- nonimuni: proteine degradate,
glicoproteine
– endocitoza = fagocitoză/pinocitoză +
lizozomi = fagolizozomi
– digestia = fragmente eliminate/înglobate
Secreţii:
- enzime (elastaze, colagenaze, etc.)
- mediatori cel. (IFN α, IL1, IL-8, TNFα, NO, factori de
coagulare)
Participant în procesul imun:
- captare/prelucrare Ag
- exprimă epitopi + MHC – II
- LTh = C% optima →R.I.
- LTreg = C% minimă/max
- LB = R.I.
- conservă epitopi = toleranţă imună/R.I.
prelungit
Cel. efectorie: ef. bactericid / tumoricid (RLO, TNF,
proteaze)
 Celulele prezentatoare de Ag (APC)

• captează şi prelucrează Ag

• eliberează substanţe activatoare ale LT şi

stimulante ale sintezei moleculelor de adeziune

 Alte APC (în afară de Mcf)
• Cel. dendritice Langerhans: piele, ggl.

• Cel. dendritice foliculare: ggl. →fixeaza CIC

• Limfocite B – MHC – II+:

–captează / prelucrează Ag + MHC – II

→ Limfocite Th

→ IL2 (limitat)
Limfocite din sistemul imun înnăscut
• NK - natural killer. Limfocite cu granulații mari
(LGL), diferite de LB și LT. CD16, CD56
• 5- 10% limfocite circulante
• Receptori pentru Fc IgG1 și IgG3 – ADCC
(citotoxicitate celulară dependentă de Ac)
• Producție citokine
• Fără memorie imună
• Fără specificitate Ag, fără restricții MHC
ADCC
 NK
• Efecte citotoxice
pentru celule
infectate

• Creștere eficiența
fagocitozei
macrofagelor
 Celule auxiliare
Mastocite
-Localizare tisulară preferenţială (piele, pulmon, orofarinx)
-- Receptori pentru fragmentFc pt. IgE si IgG
- Granule cu mediatori chimici: histamină, Lt – B4, SRS-A, triptază,
citokine (TNFα, IL1, IL-6)
Trombocite
- Receptori pentru colagen, trombină, ADP
- adsorb: fibrinogen, f. V. IX, XII
- granule: serotonină, catecolamine
Bazofile:
- RFc - IgE
-granule: histamină, SRS-A, heparină
Apararea antiparazitară
Eozinofile:
- lizolecitină (cr-CH-Ly)
- efect fagocitant/citolitic (C% mari)
- RLO, proteine cationice, LTB4
 Componente umorale – sistem
complement
• Inflamație – chemotaxie, activare PMN, Mcf,
degranulare mastocitară, permeabilitate vasculară
• Liză celulară
• Opsonizare – acoperire suprafețelor țintelor
(bacterii)
• Neutralizare virală
• Eliminare complexe imune
 Activare complement – calea clasică

• Declanșată de Ag
sau compexe Ag-
Ac
• Endotoxine
• Virusuri
• C3a și C5a –
anafilatoxine. Rol
în degranularea
mastocitară
 Calea alternativă
• Declanșată de:
• Ig
• Polizaharide
• Enzime
• Componente bacteriene
 Calea lectinelor
• Inițiată prin MBL (mannan-binding lectine)
aparține aceleiași familii ca C1q

• MASP-1 (MBL-associated serine-protease-1) –

acțiune de tip C1r

• MASP-2 (MBL-associated serine-protease-2)

acțiune de tip C1s
•
În final se formează MAC (membrane attack
complex) care determină liza celulară
Citokine
 Citokine - exemple
• TNF – activare PMN, celule endoteliale,
producție de reactanți de fază acută (CRP),
catabolism accelerat, apoptoza unor grupuri
celulare, febră. PR, SA, AP
• IL-1 – febră, activare celulară, sinteză
reactanți fază acută. Guta, CPPD
• IL-6 – sinteză reactanți fază acută, activare
celulară, proliferare limfocite B. PR, vasculite
 Sistemul imun adaptativ

• Diversitate
• Specificitate
• Specializare
• Memorie
• Autolimitare
• Nu reacționează la self
Imunizare
Naturală
•Pasivă – transplacentar
•Activă – convalescență
Artificială
•Pasivă – seroterapie cu
Ig
•Activă - vaccinare
 Sistemul imun adaptativ

Sistemul limfoid – limfocite T și B

Organe/ţesuturi – loc de maturizare / diferenţiere

a celulelor limfocitare originare

Primare, secundare, terţiare

 Organe limfatice primare (centrale)
• Ficat fetal
• Măduva osoasă hematogenă
• Timusul – involuţie după naştere. Populat cu
prolimfocite T numai în viaţa intrauterină
(fereastra de populare – sub acțiunea
timotaxinei). Maturare și selecție pozitivă și
negativă LT

Specializate numai în geneza de LT și LB

Nu au capacitate de R.I.
Măduva hematogenă
Timus
 Organele limfatice secundare -
periferice
Ganglioni limfatici

Splina

TLAM (țesut limfoid asociat mucoaselor – digestivă/respiratorie

• Locul de inducere a R.I.

•Diferenţiere anatomică în ggl/splină: R.I.C./ R.I.U.

 Ganglionul limfatic
a) Zona B - dependentă (corticală):
– LB - foliculi limfoizi
– Pl - centri germinativi
b) Zona timodependentă (paracortex)
- domină LT
c) Zona medulară: vase
sanguine/limfatice LT, LB, Pl, Mcf,
cel. dendritice
 Splina
Pulpă roșie – Mcf (+ alte
APC) – fagocitoză hematii
alterate

Pulpă albă (PALS –

periarteriolar lymphoid
sheath)
LT - în jurul a. trabeculare
LB = foliculi limfoizi, peste
manşonul de LT
 TLAM
• Amigdale
(palatine/faringiene/linguale)
• Placi Peyer, apendicele cecal
• Ag pătrunse prin mucoase
(primul paravan)
• GALT (digestiv), BALT
(respirator), SALT (piele)
Ficatul = paravanul secund: celule
Kuppfer, dendritice, cel.
epiteliului sinusoidal, cel.
stelate, MAIT (Mucosa-
associated invariant T)
 Organe limfatice terţiare

• Agregate organizate de tip limfoid, asemănătoare

ganglionilor limfatici:
- LB (foliculi limfoizi)
- LT
- cel. dendritice foliculare
- cel. reticulare
• Apar în ţesuturi ectopice cu inflamaţie cronică
(poliartrită reumatoidă, sindrom Sjögren)
 Circulaţia limfocitelor
Sânge
– 70-80 % = LT

– 10% = LB

– cca. 10% = cel. nule

 Circulația limfocitelor
• 90% - intravascular
• 10% părăsesc patul vascular în ţesuturile periferice
nelimfatice → ggl. limfatici → canal toracic →VCS
- ciclu circulator: 24-48 h
- sunt ocolite timusul şi măduva osoasă
- LT circulă cel mai mult (viaţă lungă)
- ecotaxie/homing: migrarea preferențială a
limfocitelor către anumite ţesuturi – locul de iniţiere
al răspunsului imun
 Limfocitele T (LT)
• Origine timică = 2/3 din L circulante
• Durata de viață: luni/ani
• Maturizarea se face în timus
• Apariţia pe suprafață a TCR și a markerilor de
diferenţiere celulari (CD4 sauCD8), echipament
enzimatic
• Selecție pozitivă (CD4 sau CD8, capacitate de
recunoaștere Ag) și negativă (eliminare clone
autoreactive)
 Receptor celular T (TCR)
- moleculă transmembranară, specifică pentru un Ag
- TCR 1 (γ,δ) 5% CD4 -, citotoxicitate
(muc.intest.)
- TCR 2 (α, β) 95%
- Complex cu CD3 și CD4 sau CD8
 Interacțiune LT - APC

• CD4 legare Ag prezentat

de MHC – II

• CD8 legare Ag prezentat de

MHC – I

• Molecule costimulatoare –
terapii biologice
reumatologice și
oncologice
 Clasele şi funcţiile LT
1. LTc CD8+ = liza celulă ţintă prezentatoare de Ag
2. LTh CD4+ = colaborare LB, Mcf (R.I.U.) / LTc (R.I.C.)
LTh1 - citotoxicitate (LTc CD8+), activ.Mcf, aparare contra Ag
intracelulare, r.inflamatorie, producție de IFNγ - deprimă
LTh2 ; IL-2
LTh2 - secreţie IgE (LTfh13), proliferare eozinofile,
ef.antiparazitar IL-10 → deprimă LTh1; producție de IL-4,
5, 13 (fenotip antiinflamator)
LTh17 producție IL-17, 21,22; inflamație acută (PMN):
psoriazis, spondilartrite, B.Crohn
3. LTreg CD4+ = supresor/reglator, previn autoimunitatea (10%),

menţine toleranţa imună

4. LT inductoare CD4+ = stimulează activarea Mcf

5. LT cu memorie CD4+ = TCM-centrală/TEM-efectoare, viaţă

lungă (10-40 ani)

6. LT MAIT CD8+/CD4+ (Mucosal-associated invariant T) → tub

digestiv, ficat (50%), sânge (1-10%), amigdale, rinichi

7. LT CD4+CD8+ = autoreactive
 Limfocitele B (LB)

• origine în M.O. → LB de tranziţie (imature) → LB

mature: RCB +

• implicate în secreţia de Ig (plasmocite)

• durată scurtă de viaţă (5-7 zile)

Diferențiere LB
 Markeri celulari de suprafață LB
Receptor celular B (RCB) = imunoglobulină membranară
(mIg) - receptor specific pentru Ag ,fixare RFc de LB
- mIg: M – primul RCB R.I. primar
D – apare ulterior
G – R.I. secundar
CD79a şi CD79b: transmit semnalul de activare a LB
- distribuţie insulară, mobil pe S2
- RCB + Ag → plasmocit
 Alte molecule de suprafață
• RFc pentru Ig

• Receptori pentru C3, C4, C1q

•
MHC-I şi MHC – II

• Receptori pentru hormoni

• Molecule de adeziune: LFA-1, CD20, CD40, CD45

 Clasificarea funcţională a LB
1. LB primare (B2CD5-): majoritatea la individul neimunizat,
domină RCB IgM, rar IgD
2.LB CD5+: - rar RCB IgD,
- nu cel. cu memorie
- secretă multă IL-10 (ef. Autocrin)
- C% mari de IgM = Ac naturali polireactivi
cu afinitate ↓
- apar în LLC
3. LB cu memorie: pastrează specificitatea vs Ag → generează
clone de LB secundare
4. LB reg: produc Ac cu efect supresor
 Proprietaţile generale ale
antigenelor (Ag)

Imunogenicitatea / Antigenicitatea: capacitatea

înnăscută de a induce un răspuns imun (RI) specific:
- selecţie clonală de limfocite – Ag specifice
- activarea clonei
- expansiunea clonei (proliferarea limfocitară)

Specificitatea: capacitatea de a reacţiona cu anticorpii

(Ac) și receptorii specifici
 Epitopii – determinanţii antigenici
Conformaţie:

a) Secvenţială – recunoscuți de limfociteT citotoxice

CD8+

b) Conformaţională – recunoscuți de limfocite B și Ac

-
Localizare / funcții
- topografici
- criptici
Specificitate antigenică
- imunoreactivi - efectori: RI umoral și celular
- imunomodulatori - helper → LTh
- supresor → LTreg
- Valența Ag – nr. de epitopi

- Monotonia repetitivă imunogenă: Ag carbohidrat -

număr mare de epitopi de același tip
 Clasificarea antigenelor

I. Mărimea moleculei

II. Complexitatea moleculei (chimică)

III. Relaţia gazdă-Ag

 Mărimea moleculei

Ag complete/imunogene: macromolecule

•≥ 40 kDa

•Numărul şi varietatea epitopilor creşte

proportional cu mărimea moleculei de Ag

Ag. incomplete/neimunogene: <5 kDa = Haptene

- nu induc un R.I.

- reacţionează cu produsele R.I.

- haptenă + transportor = imunogene → se formează

limfocite B (LB) → Ac anti-haptenă

limfocite T (LT) → Ac anti-transportor

 Complexitatea chimică
a) Intens imunogene: proteinele, glicoproteinele

b) Polizaharidele şi lipidele: devin imunogene numai

după legare cu un substrat proteic (lipopolizaharide

LPZ)

• Adjuvanţii: molecule nespecifice organice/minerale

care administrate în amestec/concomitent cu un Ag

amplifică R.I.
1. Ag nucleare – citoplasmatice (Ag celulare)
• ADN dublu catenar (ADN dc):
- antigenicitate slabă
- antigenicitate ↑ prin alipire la histone
2. Histonele:- proteine mici bazice – 1, 2a, 2b, 3, 4
- octomer + ADN → nucleosom
3. Antigenele nucleolare: - polipeptide

- RNP – U1….6

4. Proteinele nehistonice: - ARN polimeraza 1 (SD)

- ADN topoizomeraza 1 (Scl – 70)

- aminoacil transferaza

Ag citoplasmatice: - ribonucleoproteine mici

Superantigenele
- nu sunt fagocitate sau prelucrate de macrofage
- fixare MHC-II şi TCR β
- activează pană la 10% din LT periferice
- hipersecreţie de limfokine implicate în PR, LES,
şocul endotoxinic (toxine bacteriene)
- NU determină secreţie Ig specifice/ apariție de
limfocite sensibilizate
 Relaţia gazdă - Ag
Individ Familie: gemeni Specie Specii diferite
monozigoți
Ag autologe Ag singeneice Alloantigene Xenoantigene
/homologe /heterologe

Indivizi identici Indivizi Specii diferite

genetic diferiți Intens
genetic imunogene
Mamă - copil Om –
maimuță
Autogrefe RI RI
 Alte tipuri de antigene
Heterofile Specifice de Endogene
organ / țesut Sechestrate Alterate

Epitopi Nu intră în Celule alterate

comuni mai mod normal / degradate
multor specii în contact cu
Reacții Tireoglobulina sistemul imun
încrucișate cu – tiroidita
Ac specifici autoimună
Treponema Mielina – Cristalin
pallidum cu encefalita Mitocondrii
Ag postvaccinală (AAM – CBP)
cardiolipinic
 Antigene de histocompatibilitate
HLA/MHC
HLA (human leukocyte antigen) = MHC (Major
Histocompatibility Complex)
- Ag structurale, specific individuale (CU EXCEPȚIA gemenilor
monozigoți), pe suprafața majorității celulelor
- Conferă specificitate antigenică ţesuturilor
- Rol major în acceptarea / respingerea grefelor de organ/ ţesut
- Varietatea lor diferă între grupele populaționale
- Grupate în 2 regiuni distincte pe brațul scurt al cromozomului 6
 HLA/MHC
CR 6

MHC

II III I
DP
DP DQ
DQ DR
DR B
B C
C A
A

HLA
 HLA/MHC clasa I = HLA-A, B sau C
- Localizate pe suprafața tuturor celulelor nucleate (inclusiv trombocite)
-Slab exprimate pe celulele sistemului nervos central

-NU pe hematii

-Expresie amplificată de IFNα, IFNβ

-Prezintă Ag endogene sau virale procesate LTc CD8+

-Răspuns imun celular / rejecție grefe

 MHC I

• Lanţuri grele α – specifice (A, B, C) – 45 kDa

formează zona de prezentare a antigenului
• Lanţuri uşoare β – beta 2 microglobulină – 12
kDa
• HLA-B27 – spondilită anchilozantă
HLA/MHC clasa II = HLA-DP, DR sau DQ
- Localizate pe celule imune- APC, LB, LT, celule
endoteliale, celule epiteliale (tract digestiv,
respirator )
- Expresie amplificată de IFNγ, TNF, IL-4, IL-13
- Expresie deprimată de PGE2
- Prezintă Ag exogene captate de APC
procesate LTh CD4+
 MHC II

• Lanțuri grele α și β care formează zona de

legare și prezentare a antigenului
• Variante de HLA-DR4 cu epitop reumatoid –
poliartrita reumatoidă
Procesare și prezentare Ag
 HLA/MHC de clasa III
Implicate în inflamație

•Codifică C2, C4, B (complement)

•Citokine (TNF)

•Proteine de şoc termic (HSP-70)

•Hidrolaza P450
 Răspunsul imun (RI)
• În funcţie de:
– calitatea Ag
– calea de pătrundere a Ag
– felul liniei celulare
angajate
• R. I. - mediat umoral
- mediat celular
• RI primar / secundar
 R.I. mediat umoral

• declanşare în condiţiile dispersării Ag în organism

• desfaşurare la distanţă de locul pătrunderii Ag în
organism
• implică formarea de Ac circulanţi specifici
• activ în infecţii viro-bacteriene
• R. aberant = R. de hipersensibilitate imediată
 R.I. primar: caracteristici
• Apare după primul contact al celulelor imune
inocente cu un Ag
• Celule efectorii și celule cu memorie
• Celulele efectorii se transformă în plasmocite
care produc Ac
• Ac de tip imunoglobuline M
• Apar în 10 – 14 zile
• Concentrația scade rapid ulterior
 R.I. secundar
• apare la expuneri ulterioare la acelaşi Ag
• prompt, rapid
• activează LB cu memorie care au RCB
• LB cu memorie = APC
• Ac: apar precoce IgG
– păstrează specificitatea v. Ag
– C% mari, pe durată mare de timp
– afinitate ↑ v. Ag (1000x)
RI primar și secundar
 Activarea LB cu Ag timoindependente

• Ag: epitopi multipli repetitivi, LPZ bateriene,

flagelină, polimeri micşti, polipeptide cu aminoacizi
levogiri
• Captate prin endocitoză, persistenţă îndelungată
• Eliberare în cantitaţi mici = R.I. prelungit
• Secreție excesivă Ig M
• Absența RI secundar
 Anticorpii
• Ig: glicoproteine = 20% din proteinele plasmei
• Monomerul de Ig:
– 2 lanţuri grele H: - clasa/subclasa
- comportament Ag
diferit
- 5 tipuri - IgG (γ)
- IgA (α)
- IgM(μ)
- IgD (δ)
- IgE (ε)
– 2 lanţuri usoare L: - K (cr. 2) = 2/3
- λ (cr. 22)
se găsesc la toate Ig dar numai K sau λ
MONOMERUL TIP
 Imunoglobulina
• Extremitate aminoterminală
(domeniul variabil unde e
paratopul) – se combină cu
Ag - Fab

• 3 regiuni complementar-
determinante hipervariabile

• Extremitate carboxiterminală
(domeniul constant) - Fc
Porţiunea variabilă ( lanțuri H + L)
Fab - recunoaşte şi se uneşte cu Ag

Porțiunea constantă (lanțuri H) - Fc

- diferenţiază cls./subcls. Ig (9)
- fixează/activează C3
- fixează pe R celulari specifici
- transportul transplacentar Ig
 Clasele de imunoglobuline
1. IgG = 70-90% (10–13 g/l)
• Structura:
– 2 K/λ+ 2 H
4 subclase γ:
- IgG1 (70%) = traversează placenta, C3 (++)
- IgG2 = C3 (+)
- IgG3 = C3 (+++)
- - IgG4 (4%) = activitate reaginică,
granulomatoza eozinofilică cu poliangeită,
boala IgG4
Proprietăţi :
- eficienţă maximă apărarea
antimicrobiană (IgG1)
. aglutinare + liza germenilor +
activare C3
. opsonine
. neutralizarea exotoxinelor
bacteriene
- caracteristice R.I. secundar
- Ǿ mic = străbat endoteliul → difuzează
extravascular
= traversează placenta (imunitate
la n.n.)
 2. IgM: 3-10% / 0,8-1,2 g/l
• Macroglobulină = pentamer
• Structura: 2 K/λ + 2 H(μ), fără zona balamalei
• Proprietaţi:
– Ǿ mare = nu traversează placenta, greu
endoteliu vascular
– fixare intensă pe R de membrană (Mcf, L,
PMN)
– sunt mIg caracteristice R.I. primar → valoare
diagnostică
– aglutinare bacteriană
– diferenţiază grupele ABO (hemaglutinine)
 3. IgA: 5 - 25% / 1 – 4g/ l
• Structura: 2 K/λ + 2 α (1 si 2) = IgA1 + IgA2 forme:
– IgA serică (monomer 90%)
– IgAs = dimer (placile Payer) - în secreţii
j (digestivă, salivă, colostru, lacrimală,
bronşică)
s

• Proprietăţi → protecţie antibacteriană pe mucoase:

- inhibă aderenţa germenilor

- limitează pătrunderea Ag exogene
 4. IgD: 0,03 g/l

• Structura:

– domină lanţurile λ (4x) v. K + 2 δ

– mIg cu rol de RCB

 5. IgE: 500 ng/ml
• Structura:
– 2 ε + 2 K/λ
• Proprietăţi:
– NU traversează placenta/Nu activează C3
– fixare pe RFc de pe suprafața bazofilelor și,
mastocitelor = Reacție reaginică → rol în
apararea antiparazitară
– fixarea pe alte cel. (Mcf, E, Tr) = ↑ captarea şi
clearance-ul Ag→potenţează
R.I.
 Eliminarea Ag

• CIC → legare de Mcf → Fagocitoză

• CIC → fixare/activare C3 → Liză

 Rolul antigenic al Ac

• structuri proteice cu valoare imunogenă

• induc formarea de Ac anti-Ig

• determinanţi antigenici = porţiune variabilă H/L

 Epitopii imunoglobulinelor
Izotipuri Allotipuri Idiotipuri
Specificitate Specificitate Specifici numai pt.
de specie individuală Ig elaborate de o
anumită clonă de L
Cls. de Ig sunt Ig diferă anti- Fiecare familie de
identice la toți genic între Ig exprimă un
indivizii speciei indivizii speciei idiotip diferit

Diferențiază Reacție post Diferențiază

speciile între transfuzională familiile de Ig
ele Tr (purpură) între ele
 Reglarea R.I. umoral

a) ↓C% de Ag prin epurarea de către Ac →↓ stimulul deactivare a

LB şi secreţia Ig specifice

b) b) Rolul inhibitor al LTreg ( Ag specifice): inhiba LB stimulate,

LTh și APC

- stimularea LTreg apare la C% foarte mici/mari de Ag

c) Intervenţia Ac blocanţi / anti-idiotipici

 d) Factori supresori nespecifici

- PGE2 LTreg = IL2

- PAF LTh1 = IFNγ, RLO

- RLO LTh2 = IL10

Eliberaţi de APC
 R.I. mediat celular
• Funcţii – eliminarea cel. infectate cu
virusuri/bacterii cu dezvoltare i.c.
- apararea antitumorală
- respingerea allogrefelor
• Ag rămâne cantonat la poarta de intrare/fixat pe cel. gazdă
• derulare la locul de cantonare al Ag
• constituire lentă (R.I. întârziat)
• direcţionare preponderentă v. celule care exprimă Ag
• mediat de cel. citotoxice specifice (LTcCD8+) / nespecifice
(NK, K) şi APC
 A) Recunoaşterea cel. ţintă
a) cel. afectată = Ag + MHC–I
b) alipirea precursorului LTc CD8+ la complexul Ag + MHC-I =
semnal 1 = activarea LTcCD8+→ R.I. primar:
multiplicare/diferenţiere →
– cel. cu memorie
– cel. efectorii (efect citotoxic citolitic/antibacterian)
c) LTc CD8+ activat → liza tinta → d) stimulare imună
→ IL – 2:
- autocrin = proliferare LTc CD8+
- paracrin = APC, LT
 Mecanismul imunităţii de tip citotoxic

• Citotoxicitate de tip extracelular:

Mediatori citolitici solubili
Perforine – moarte celulară
Granzine – apoptoză
Liganzi Fas (molecule de suprafață) -
apoptoză
 Reacţii imune patologice
I. R. de hipersensibilitate imediată – anafilactică
– Ag variat, cale respiratorie, digestivă,
cutanată, inj.
– fixare pe Ac (mIg) prezenţi pe cel. →
raspuns clinic rapid
– teren atopic (HLA-A2/40% din populaţie)
→LTfh13 --- IL-4, 5, 13 + IgE
– non-atopic: LTh1---IL – 2 → IgG
-Ac = IgE induse de Ag:
- contact I →fixare ca mIgE pe Baz
- contact II → Ag + mIgE → degranulare

Mas – Baz = primari, secundari

terţiari (cel. atrase)
- Clinic:
a) forma localizată (atopică) = rinita alergică, AB

b) forma sistematică → şoc anafilactic

 II. R. citotoxică
• Ag: - componentă structurală m. cel. Haptenă ataşata pe m. cel.
• Ac IgM/IgG
• Ag + Ac = + C3 → liză - fagocitare
- cel. NK = citotoxicitate mediată cel. dependentă
de Ac
• Tipuri de Ac:
– deprimă fcţ. cel. (hormoni)
– stimulează fcţ. cel. (hipertiroidie, miastenie)
– blocanţi
 III. R. prin complexe imune

• CI: - formate in situ

- circulante cu depunere ulterioară
• CI mari: fagocitare, îndepartare rapidă
• CI mici: solubile, activează C 3, neepurate
traversează endoteliul vascular, activare locală a C3
→ inflamaţie
• Clinic:
a) formare in situ (Arthus) :activ/pasiv
b) boala serului – 14–21 zile de la
administrare ser repetat = lez. glomerulare
 IV. R. imună mediată celular

a) R de hipersensibilitate tardivă: dermatită de contact,

granulom inflamator

b) R citolitică: ex. HAVB

 Dezvoltarea bolilor autoimune

Deane KD, El-Gabalawy H. Nat Rev Rheumatol 2014

 Inflamatie si imunitate
Autoinflamatie si autoimunitate

De Jesus A, Goldbach-Mansky R. Annu Rev Med. 2014

Tratamente biologice