Componentele educaţiei

Curs 3
Componentele educaţiei

 Componentele educaţiei sunt: educaţia

intelectuală, morală, estetică, fizică,
religioasă, tehnologică.
Educaţia morală

 Morala este definită de DEX ca fiind „ansamblul

facultăţilor sufleteşti şi spirituale”; ansamblu
normelor de convieţuire, de comportament al
oamenilor la nivelul societăţii ceea ce constituie
comportamentul moral sau etic, iar actele
acestora nu sunt sancţionate de către legile
statului ci de către opinia publică sau de
societate. Conduitele individului în cadrul
societăţii sunt morale atâta timp cât se
caracterizează ca fiind bune sau cinstite, în
conformitate cu sistemul moral.
 Morala este „ o formă a conştiinţei sociale
care cuprinde anumite idei, concepţii,
convingeri privind normele de convieţuire şi
de comportare”. Aceste raporturi sunt vizate
atât între membrii unei societăţi cât şi în
raportul individ sau cetăţean-societate. (DEX)
 Odată cu evoluţia culturii şi civilizaţie regulile
sau normele morale s-au conturat şi
cristalizat la nivelul unei societăţi astfel încât
normele morale se regăsesc la nivelul legilor
unui stat şi/ sau la nivelul normelor
religioase.
 Această parţială echivalenţă între normele
religioase, juridice sau morale are drept
consecinţă o unitate în educarea şi
comportamentul individului şi deci o mai uşoară
asimilare a lor în cadrul evoluţiei sale
ontogenetice. Pentru grupurile de indivizi care
experimentează procesele de emigraţie apar
provocări suplimentare în ceea ce priveşte
normele morale ale noii societăţi-gazdă.
 Ceea ce în societatea de origine poate fi
considerat imoral, în societatea-gazdă poate fi
larg accept iar individul care emigrează se
confruntă cu situaţii noi pe care trebuie să le
tolereze, accepte chiar dacă nu ia parte în mod
activ.
 Morala cuprinde valorile morale, principiile
morale, regulile sau normele morale, idealul
moral, conştiinţa morală, etc.
 Educaţia morală este o fundamentală
componentă a educaţiei în genere, o componentă
esenţială a dezvoltării psihice şi spirituale.
 „Educaţia morală este o componentă a educaţiei
prin care se realizează formarea şi dezvoltarea
conştiinţei şi a moralei, formarea profilului moral
al personalităţii, elaborarea comportamentului
social-moral” (Jinga şi Istrate). Morala se
regăseşte în latura relaţional–valorică a
personalităţii, la nivelul caracterului unui individ.
Aşadar profilul moral se reflectă în caracterul
individului.
Concepte de bază:

 Educaţia morală vizează formarea conştiinţei

morale – dezvoltarea acelui forum interior ce-i
va permite individului să elaboreze răspunsuri
adecvate din punct de vedere moral şi să
elaboreze răspunsuri şi soluţii la problemele
morale cu care se va confrunta de-a lungul
vieţii. Formarea conştiinţei morale constituie
obiectivul central în ceea ce priveşte educaţia
morală.
 Idealul moral este un construct abstract ce
propune un model perfect moral spre care
individul constant tinde dar pe care nu-l va
atinge niciodată. Idealul moral face parte din
componenta motivaţional directoare a
persoanei, alături de idealul religios, educaţiei,
estetic, etc.
 Deprinderile morale sunt răspunsuri
automatizate la solicitări asemănătoare. Ele
se formează în urma unor repetiţii eşalonate
în timp.
 Valorile morale indică anumite idei abstracte
cu rol director ce se regăsesc la nivelul
idealului moral. Valorile morale au un rol de
ghidaj în sistemul de gândire şi acţional al
individului.
 Normele morale sunt reguli sub forma unor
afirmaţii, a unor interdicţii sau cerinţe pe care
individul trebuie să le cunoască şi să le urmeze,
astfel încât comportamentul său să fie moral.
Regulile şi valorile o dată interiorizate devin proprii
individului şi ele nu vor mai fi resimţite ca fiind
constrângătoare.
 Valorile, normele morale au un rol anticipativ, ele
fiind anterioare actelor individului traduse în
comportament. Aşadar analiza valorilor poate
dezvălui, poate oferi o evaluare asupra viitoarelor
acte ale individului.
 Educaţia morală debutează la o vârstă precoce iar
rolul principal în formarea morală a individului revine
familiei. Alături de familie există un număr mare de
factori cu rol în formarea trăsăturilor morale: şcoala,
comunitatea, societatea în general, media, biserica,
instituţiile culturale, etc.
 Educaţia morală este un proces complex şi de
durată care implică o perioadă semnificativă de timp.
Cercetătorii s-au aplecat asupra evoluţiei conduitei
morale.
Pornind de la prelegerile prof. N. Vinţanu şi în acord
cu stadiile dezvoltării ale lui J. Piaget, identificăm
trei stadii:

 Stadiul premoral. Acest stadiu este caracterizat de

un comportament încărcat cu încercări şi erori.
Înţelegerea este limitată, informaţiile sunt puţine şi
nestructurate iar deprinderile nu sunt prezente.
Erorile apar în comportamentul copilului iar adultul
este cel care intervine cu ajustări şi sancţiuni pentru
modificarea acestuia. Daca acest comportament
este adecvat din punct de vedere moral, atunci el
este întărit şi confirmat de către adult prin
recompense.
 Stadiul moralităţii concrete. Această etapă a
educaţiei morale se caracterizează prin acte
concrete. Informaţiile, valorile morale sunt prezente
într-o măsură mai mare. În această etapă copilul se
confruntă cu dificultăţi în transferarea aspectelor
teoretice pe care le stăpâneşte în practică.
Comportamentul prezintă numeroase erori dar în
bună măsură acestea sunt conştientizate. În această
etapă se formează deprinderile morale.
 Stadiul autonomiei morale. În aceasta etapă
individul a reuşit să integreze valorile morale, deţine
un ideal moral, şi are deprinderi morale – conduite
automatizate. O persoană autonomă moral poate
elabora răspunsuri noi în situaţii necunoscute şi
acestea sunt în conformitatea cu sistemul moral pe
care l-a asimilat. Aşadar persoana îşi poate proteja
convingerile morale indiferent de contextul în care se
află în societatea de origine sau într-un alt mediu
social.
 O situaţie particulară în evaluarea comportamentului
moral se înregistrează la preadolescenţi şi
adolescenţi.
 Comportamentul acestora este caracterizat în
principal prin opoziţie şi permanenta dorinţă de
afirmare, de exprimare a autonomiei, contestând
autoritatea parentală, a instituţiei de educaţie şi chiar
a autorităţilor. Deci această perioadă se
caracterizează printr-un tumultum contradictoriu de
stări, de idei, de convingeri şi nu în ultimul rând de
acţiuni.
 Această etapă normală în dezvoltarea
tânărului nu trebuie să blocheze demersurile
educative morale. Achiziţiile anterioare,
achiziţiile morale realizate în etapa
adolescenţei îţi păstrează valoarea şi se vor
reflecta în comportamentul tânărului
dezorganizat în adolescenţă dar coerent şi
adecvat în celelalte etape de vârstă.
 La nivel social omogenitatea din punct de vedere
moral este esenţială pentru o funcţionalitate optimă,
lipsa de omogenitate din punct de vedere moral se
reflectă în funcţionalitatea socială, în organizarea şi
echilibrul social.
 Astfel societăţile care experimentează război,
conflicte civile, perioade de tranziţie se
caracterizează prin neomogenitate morală şi o
instabilitate a sistemului de valori ce se reflectă
asupra setului de norme/ reguli.
 În evoluţia socială se înregistrează o dinamică şi la
nivelul moralităţii, astfel evoluează, se modifică, se
schimbă valorile şi judecăţile morale. Ceea ce la
începutul secolului XX putea fi considerat imoral, la
începutul secolului XXI poate fi acceptat şi în
conformitate cu sistemul de valori morale din aceeaşi
societate dar ca un răspuns la evoluţia culturală şi
istorică la nivelul societăţii.