Educaţia contemporană

Fenomenele de
emigraţie

Sărăcia
EDUCAŢIA

 Este un proces constant – toată viaţa

 Este un proces orientat pozitiv
 Este un proces intermediat de fiinţa umană
 Transmitere a experienţei de la generaţia
trecută la cea tânără
 Organizarea şi reorganizarea experienţei
trecute
 Fiecare perioadă istorică, politică şi filozofică
aduce noi provocări şi noi dificultăţi legate de
procesul de educaţiei. O analiză istorică
asupra educaţiei pentru fiecare perioadă
istorică va evidenţia o altă problematică.
Perioada contemporană evidenţiază o serie
de provocări ce trebuie identificate, analizate
şi căutate soluţii la problemele evidenţiate.
C. Cucoş (2002),

 Educaţia trebuie să răspundă prin conţinutul

ei, obiectivele ei la cerinţele de la nivel
naţional şi chiar internaţional. „Semnificaţiile
şi eficienţa actului educativ sunt date de
disponibilităţile educaţiei de adaptare şi
autoreglare faţă de sfidările tot mai
numeroase ale spaţiului social”.
 Fiecare etapă istorică implică un sistem moral,
religios şi socioeconomic. Acest complex de idei,
principii, valori, reguli condiţionează conturarea
politicilor educative de la nivelul societăţii. Aşadar
politicile educative încearcă armonizarea
demersurilor instructiv-educative cu cerinţele în
permanenţă dinamice ale societăţii, astfel încât
copilul să poată răspunde prin intermediul
conţinuturilor instructiv-educative asimilate la
exigenţele sociale.
 În acest fel, copilul este susţinut în procesul
de adaptare. Există două axe ce urmăresc:
armonizarea dintre activităţile instructiv-
educative şi aplicaţiile, utilitatea lor în
activităţile profesionale; şi a doua axa ce
armonizează activităţile instructiv-educative
şi activităţile cotidiene, solicitările etic-
religioase, familiale, etc.
 Educaţia contemporană se bazează pe
asimilarea unor deprinderi ce privesc
educaţia permanentă în care există o
permeabilitate crescută la conceptele
moderne şi recente, inovaţii şi suport
tehnologic. Cunoştinţele nu sunt considerate
niciodată definitive.
 În cadrul activităţii de educaţie perspectivele,
opiniile, convingerile sunt diferite, dar
diferenţele sunt privite cu toleranţă.
 Legătura dintre conţinut şi finalitate este una
flexibilă, astfel abordarea unei teme se poate
face în maniere mult diferite prin diferite
metode şi mijloace.
 Experienţa internă, subiectivă a persoanei
este prioritară în procesul de învăţare, în
acest sens se folosesc şi metode adecvate:
metoda proiectelor, eseurile, povestirea,
elaborarea de jurnale, etc.
 Procesul creativ, ideile inovatoare sunt
promovate iar urmarea fidelă a căii indicate
de către educator este eliminată.
 Procesul de educaţie este abordat complex
iar performanţa în sine nu este singura
valorizată ci şi potenţialul individului. Chiar
dacă performanţele nu se ridică la nivelul
aşteptat sau solicitat, dorit, procesul de
educaţie este susţinut în continuare,
performanţa în sine, poate medie, poate de
nivel scăzut, nu este considerată definitorie
pentru individ.
Educaţia

 Acţiunea socială – model social ce cuprinde

aspecte morale, religioase, intelectuale, etc.
 Interrelaţia umană: educat – educator
– Schimburi permanente, de lungă durată
 Proces permanent
– Organizat / puţin organizat
– Intens/ puţin dinamic
– Structurat/ puţin structurat
Fenomenul social este determinant

 Fiecare perioadă istorică aduce provocări.

 Fiecare perioadă istorică aduce un specific
procesului de educaţie.
 Problemele educaţiei au soluţii specifice.
 Specificul educaţiei trebuie să fie în armonie
cu solicitările sociale.
Migraţia - emigraţia

Ginghis Han.
Vă amintiți istoria lui și
valul migrator produs?
Emigraţia – fenomen social

 Educaţia a fost proiectată în trecut pentru o societate

– Monoculturală
– Monoreligioasă
– Omogenă etnic
– Bazată pe valori tradiţionale

Emigraţia apare în urma unei calamităţi

naturale, războaielor, molimelor, etc.
Emigraţia - definiţie

 Un fenomen social important este cel de

migraţie. În trecut migraţia era un fenomen
social care avea la bază o calamitate
naturală sau un război. În schimb în
momentul de faţă, fenomenele de migraţie
sunt deseori cauzate de condiţiile socio-
economice ale ţării de origine. Dicţionarul de
sociologie, 1997, defineşte migraţia ca
fenomenul de deplasare a unui grup dintr-o
regiune în alta, dintr-o societate în alta.
Migraţia

 Migraţia este motivată de o discrepanţă între

dorinţele şi aspiraţiile individului şi realitatea
în care acesta trăieşte. Odată ce individul a
migrat, în noua societate el va avea un nou
rol iar fenomenul de aculturaţie îşi face
simţită prezenţa. Fenomenul de aculturaţie
se referă la asimilarea unor noi modele
culturale, morale, estetice, modele prezente
în noua societate-gazdă.
 Unele grupuri care emigrează se
caracterizează ca fiind impermeabile la
procesul de aculturaţie. Aceste grupuri îşi
păstrează tradiţiile, obiceiurile, normele
morale iar interacţiunile în viata socială sunt
în interiorul grupului de emigranţi din aceeaşi
regiune. De asemenea se pot întâlni şi
fenomene de aculturaţie mai lente sau
structurate de-a lungul a două sau trei
generaţii.
 Din acest considerent avem în vedere
provocările cu care se confruntă sistemul
instituţional de educaţie. În societăţile în care
sunt asimilaţi copii de diferite vârste în cadrul
populaţie şcolare, Sistemul de învăţământ se
confruntă cu elaborarea de soluţii pentru a
putea absorbi un număr de copii ce au
niveluri diferite de pregătire,
 performanţe diferite la disciplinele cuprinse în
programul de studii obligatorii. Nivelul
performanţelor copilului în ceea ce priveşte
limba oficială a ţării gazdă, a istoriei ţării
respective este scăzut, sub nivelul
corespunzător de vârstă a copiilor din ţara
gazdă.
 Una dintre soluţiile găsite la problema emigraţiei
şi şcolarizării copiilor provenind din familiile
emigrante, a fost crearea unui învăţământ pe
grupe de nivel. Aşadar copiii în urma unui
evaluări iniţiale au fost incluşi în grupe ce
corespund nivelului lor de performanţă în raport
cu fiecare disciplină de studiu. Acest sistem a
permis inclusiv şcolarizarea copiilor cu
deficienţe, copiilor cu eşec şcolar sau întârziere
în dezvoltare, sau a copiilor cu performanţe
superioare comparativ cu media.
 Un alt avantaj al acestui sistem este acela că
permite o dinamică a structurii grupurilor de
nivel în funcţie de ritmul de progres al
elevului în raport cu un anumit domeniu.
Astfel un elev care are un ritm de progres
mai mare va avea un nivel mai înalt al
performanţelor. Acest fapt îi va permite să
treacă de la o grupă de nivel la o grupă
superioară ca nivel.
De ce vorbim despre emigraţie în
România?

 Dinamismul grupurilor sociale este în creştere

 Contextul european este legat de emigraţie
– Între ţările europene
– internaţional
 Sistemul românesc de învăţământ este pregătit?
 Primul pas – toleranţa şi deschiderea legată de
integrarea emigranţilor
Sărăcia – fenomen social

 O cauză importantă a fenomenului de

migraţiune este sărăcia. Studiile de
sociologie fac o diferenţă între nord şi sud.
Sărăcia este una dintre cauzele care
motivează migraţia, dar migraţia este
încurajată la rândul ei de societăţi ce
experimentează creşteri mari economice în
perioade scurte de timp şi care au nevoie de
forţă de muncă.
 În 1996, Monica Săvulescu-Voudouris foloseşte
un exemplul din Olanda care după 1945 a
căutat forţă de muncă în afara ţării, în Europa.
S-a creat un val de emigraţie puternic în acea
perioadă din regiunea Est-europeană.
Solicitările au vizat munci precum mineritul,
industria grea, construcţia de vapoare, dar şi
alte domenii dificile de muncă.
 Recrutarea muncitorilor se realiza în zone
defavorizate unde şansele progresului erau
minime iar disponibilitatea lor era foarte mare.
Selectarea muncitorilor se face în funcţie de o
stare de sănătate foarte bună, nivelul de
educaţie cât mai redus fără perspectivă de
promovare, un nivel extrem de sărăcie, şi
acceptarea salarizării oferite scăzută – forţă de
muncă ieftină.
 În ciuda nivelul scăzut la limita sărăciei în ţara gazdă,
muncitorii aveau un nivel de trai superior celui din ţările
de provenienţă. Importul forţei de muncă realizat pe o
perioadă de timp devine ceva permanent odată cu
trecerea contractelor din administrare privată în
administrarea statului. Această schimbare a adus
crearea unei baze legale pentru integrarea socială a
forţei de muncă a emigranţilor şi crearea unui statut
permanent. Statutul permanent a permis reîntregirea
familiei emigrantului ceea ce a dus la migraţia în lanţ.
 Sărăcia este o condiţie socială ce
limitează dezvoltarea individului şi
frânează ritmul de creştere şi progres.
Sărăcia este o stare de inechitate
economică relaţionată cu mediul de
proximitate în care individul trăieşte.
 Sărăcia este expresia stării sau
condiţiei unei societăţi, în mediul
natural de proximitate. Existenţa la
limita sărăciei este o stare ce
diminuează procesul de educaţie,
conduce la performanţe scăzute în
cadrul sistemului de educaţie.
 În studiile privind sărăcia şi educaţia se
evidenţiază o serie de aspecte importante
precum: abandonul şcolar, nivelul scăzut al
performanţelor şcolare, lipsa calificării, lipsa
resurselor educative: cărţi, echipamente
sportive, mediu educogen, stimulare a
dezvoltării timpurii (încă din mica copilărie),
delincvenţă juvenilă, etc.
 Procesele de educaţie se sprijină pe
procesele fiziologice. Buna funcţionare a
organismului constituie suportul esenţial al
procesului de educaţie dar sărăcia este
asociată unei incidenţe crescute a
malnutriţiei, bolilor virale şi cronice, ce
afectează starea de bine a copilului, fizică în
primul rând dar și psihică.
 Starea de sănătate precară a copiilor săraci
se reflectă într-un număr crescut de absenţe
motivate de răceli, gripe, infecţii, stări de
irascibilitate, dureri de cap, oboseală cronică
şi foame.
Sărăcia în România
 Sărăcia limitează puterea şi disponibilitatea
copilului de a rezolva temele şi proiectele
independente vizate de către şcoală, precum şi
participarea la activităţi extracurriculare ce au
rolul de a completa, îmbogăţi experienţa copilului
şi înţelegerea conţinuturilor academice. Un alt
element important este legat de relaţiile sociale
pe care copilul ce provine dintr-un mediu sărac le
are la nivelul şcolii.
Starea de sărăcie afectează încrederea în sine
a copilului, imaginea despre sine şi propria
familie, încrederea în sine situaţie ce se va
reflecta în relaţiile sociale pe care acesta le
are cu colegii săi atât la nivelul şcolii dar în
special la nivelul colectivului clasei de elevi.
Planul social este unul dintre nivelurile de
adaptare ale individului care odată ce este
afectat va afecta adaptarea în sine a copilului
la mediu.
Doar în mod excepţional întâlnim copii care
reuşesc în pofida condiţiilor nefavorabile, ale
sărăciei, traumelor, stării de sănătate precare
să reuşească să supracompenseze starea
de dezavantaj major pe care o trăiesc şi să
obţină performanţe de nivel superior într-un
anumit domeniu. Specialiştii numesc aceste
cazuri ca fiind reziliente – puternice din punct
de vedere psihic.
În mod excepţional

Astfel de copii şi tineri folosind un model din

viaţa lor reuşesc să depăşească limitările
mediului de provenienţă, a condiţiei lor
sociale.
În multe dintre aceste situaţii copii se confruntă
cu o serie de evenimente traumatizante,
decesul unui dintre părinţi ca urmare a unor
situaţii violente sau a stării de sănătate
precare, a bolilor netratate, abandonului, etc.