Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Mătrescu Iustin
Proiect Spiritualitate
Anul III Sem. II
Pr. Prof. Cristian Barnea
Viața Părintelui
S-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, în Hunedoara;
A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad.
Se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în
1933.
Primește o bursă din partea Mitropolitului Nicolae Bălan pentru a
studia la facultatea de Arte frumoase din București; De asemenea
studiază în paralel și la facultatea de medicină.
În anul 1935 părintele Arsenie Boca a fost hirotesit citeț și
ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon
celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan.
Părintele Arsenie este trimis de către Mitropolitul Nicolae
Bălan în Sfântul Munte pentru a se deprinde cu viața
monahală cât și pentru a aduce manuscrisele românești și
grecești ale Filocaliei(anul 1939).
În anul 1942, părintele Arsenie Boca este hirotonit preot și totodată
este pus ca stareț la Mănastirea Brâncoveanu.
Aici a activat până în anul 1948, fiind cunoscut ca om deosebit, iar
credincioșii îl știau ca un om cu mare dar de la Dumnezeu;
„Avea un cuvânt hotărât, avea o privire pătrunzătoare, avea intuiție,
avea niște calități cu care a fost înzestrat nativ de la Dumnezeu și pe
care le-a pus în valoare prin anumite exerciții și prin anumite
angajări”
După 1948 a plecat la Mănăstirea Prislop, trimis fiind de
mitropolitul Nicolae Bălan.
La Prislop părintele a rămas până în 1959, cu o întrerupere de timp
când a fost arestat.
Ca și stareț al mănăstirii Prislop, părintele Arsenie a activat până
în 1950, pentru că între timp Prislopul devenise mănăstire de maici.
În anul 1951 Monahia Zamfira este numită stareță a mănăstirii. Din
acest moment părintele Protosinghel Arsenie Boca rămâne în
continuare la Prislop ca preot-duhovnic.
La mănăstirea Prislop, părintele „a împărțășit tuturor cuvânt de
zidire, fie împreună fie în parte, după trebuință, multora scriind
pentru o mai temeinică povățuire. Și așa cum se întâmplă în cele
duhovnicești el însuși se îmboțea pe măsura în care dădea altora”.
Părintele Arsenie a fost mereu sub supravegherea autorităților
comuniste, fapt care a dus la arestarea sa în anul 1951. Abia după un
an, adică în 1952, de Buna Vestire, părintele Arsenie s-a întors la
mănăstirea Prislop.
Părintele Arsenie a rămas duhovnic al Mănăstirii Prislop până în
1959, când, prin actul Episcopiei Aradului, este îndepărtat din
mănăstire. Tot în aceeași perioadă, este îndepărtată și maica Zamfira
Constantinescu din mănăstire ajungând astfel ca aceasta (mănăstirea)
să fie închisă.
După ce a fost alungat de la Prislop, Părintele Arsenie şi-a început
pribegia în Bucureşti. A fost angajat la Biserica Sfântul Elefterie ca
pictor secund pe lângă pictorul Vasile Rudeanu, iar în 1961 a fost
angajat la Atelierul de pictură al Patriarhiei.
Este imporatant de menționat și faptul că în anul 1968, părintele s-a
apucat de pictura bisericii Drăgănescu de lângă București, pictură pe
care o finalizează abia după 15 ani.