PARTICULARITĂȚI ȘI CAUZE ALE
DEPRESIEI ÎN FUNCȚIE DE GEN
Dr. Romina Ionescu1, Prof. dr. Mirela Manea1,2, Dr. Diana Tudor1, Dr. Alina Ficau1
1Spitalul Clinic de Psihiatrie ”Prof. Dr. Al. Obregia”, Bucuresti
2 Universitatea de Medicina si Farmacie ”Carol Davila”, Bucuresti
INTRODUCERE
Tulburarea afectivă unipolară de tip depresiv a devenit cea mai
frecventă patologie psihiatrică. OMS a atestat faptul că depresia
afectează circa 121 de milioane de persoane din intreaga lume. Se
estimează ca anual 3-15% din populația generală prezintă un episod
depresiv (0,4-5% fiind severe). Factorii principali care influențează
apariția depresiei sunt de natură socială, biologică cât și genul
persoanei. Diferențele de manifestrare în funcție de gen din cadrul
depresiei au fost puse pe seama rolurilor sociale atribuite. Încă din
timpul adolescenței se conturează conceptele de caracteristici
feminine și masculine, creându-se astfel dimensiunea de sine, ceea
ce va contribui la diferențierea modului de manifestare al bolii,
predominând apariția la genul feminin.
OBIECTIVE
Este cunoscut faptul că depresia unipolară este mai frecventă la
femei decât la barbati de aceea prin această prezentare este dorită
ilustrarea principalelor diferențe ale manifestărilor depresiei în
funcție de gen cât și ale factorilor cauzatori.
METODE
S-a studiat literatura de specialitate pe tema diferențelor de gen în
cadrul manifestărilor și factorilor cauzatori ai depresiei. S-a alcătuit
o sumarizare a studiilor disponibile la momentul actual.
.
REZULTATE
Din punct de vedere epidemiologic s-a constatat că riscul unei
afecțiuni afective (tulburare despresivă și distimie) este de 1,5 ori
mai mare la persoanele de genul feminin. Majoritatea studiilor
epidemiologice concluzionează că există o incidență crescută a
depresiei clinice la femei în intervalele de vârstă 15-30 și peste 40
ani. După 30 ani ratele apariției depresiei scad atât pentru bărbați
cât și pentru femei. Riscul apariției unui episod depresiv major pe
durata vieții ajunge până la 25% pentru femei și 12% pentru
bărbați, conform unor studii.
Există factori ce pot influența în mod artificial aceste statistici,
printre care: adresabilitatea crescută a femeilor la ajutor specializat,
amplificarea trăirilor, manifestarea diferită a afecțiunii dar și
metodele de cuantificare a simptomelor.
Factorii determinanți ai ratei crescute a depresiei la femei pot fi
împărțiți în trei categorii: factori sociali, factori biologi și
schimbarea rolului social al femeii.
Ipoteza factorilor sociali susține faptul că pe parcursul vieții
femeile sunt expuse unui număr mai mare de evenimente stresante
și sunt mai reactive la acestea. Un exemplu este tendința femeilor
de a se valida prin relația cu un partener, în timp ce bărbații își
construiesc stima de sine atât prin relațiile intime cât și prin cele de
natură socială sau profesională, astfel un eșec marital are un impact
diferit asupra celor două genuri.
Ipoteza rolurilor atribuite genurilor susține că femeile și bărbații
sunt crescuți în mod diferit ceea ce duce la o structurare diferită a
sinelui. Începând de la jucăriile alese pentru fiecare (păpuși vs.
soldați) până la ideea că bărbații trebuie să fie puternici iar că
femeile au nevoie de a fi protejate, ceea ce le predispune ulterior la
anxietate și depresie.
RESEARCH POSTER PRESENTATION DESIGN © 2015
www.PosterPresentations.com
Datorită schimbărilor sociale femeia este nevoită să facă față noilor
cerințe (carieră, familie, implicare în societate) ceea ce reprezintă un
factor determinant suplimentar.
Ipoteza biologică se bazează pe faptul că receptorii pentru hormonii
gonadali sunt prezenți la nivel cerebral având rol în cogniție și afect.
Activitatea MAO este crescută de progesteron și scăzută de
estrogen, în timp ce neurotransmisia este inhibată de progesteron și
facilitată de estrogen. Estrogenul are rol trofic pentru sinapse și
îmbunătățește dispoziția în timp ce progesteronul are un rol
invers.Schimbările ciclice hormonale ce apar în timpul ciclului
menstrual, sarcinii, post-partum și menopauzei sunt asociate cu
schimbări în răspunsul la stresul perceput, care poate duce la
anxietate și depresie.
Structurile de la nivel cerebral implicate în apariția anxietății
(sistemul limbic) au situsuri de legare pentru steroizii gonadali,
aceste zone având o activare crescută la femei față de bărbați. Acest
lucru arată o hiperactivitate limbică a persoanelor de sex feminin.
Din punct de vedere clinic la nivelul populației feminine s-au
raportat mai des simptome precum hipersomnia, hiperfagia,
creșterea în greutate, sentimentul de vinovăție și inutilitate, labilitate
emoțională cu plâns facil, fatigabilitate si acuze somatoforme. În
schimb bărbații sunt mai predispuși la abuzul de alcool si de droguri,
având tendința la externalizare prin iritabilitate, irascibilitate, crize
clastice.
CONCLUZII
Diferențele de gen ale depresiei arată că femeile au o incidență
crescută a acesteia. Acest lucru poate fi explicat prin factori precum
adresabilitatea crescută a femeilor la medic, metodele de
cuantificare a simptomelor, amplificarea trăirilor, schimbarea
rolului social al femeii de-a lungul timpului, schimbările ciclice ale
hormonilor gonadali feminini și factori sociali. Această
predispoziție poate fi însă modificată prin factori socio-culturali.
Sunt necesare mai multe studii privind o posibilă diferență în
răspunsul la tratamentul psiho-farmacologic și psiho-terapeutic
pentru o mai bună manageriere a afecțiunii depresive și o eventuală
personalizare a acestuia.
Cuvinte cheie: depresie, gen, hiperactivitate limbică
REFERINTE
1. Gordon Barraclough Parker, Hearher Lorraine Brotchie, “The Biology of Gender
Differences in Depression”, The Journal of Nervous and Mental Disease, Volume
192, Number 3, March 2004
2. Gordon Parker, Heather Brotchie, “Gender differences in depression”,
International Review of Psychiatry, October 2010 p 429-436
3.American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders Fifth Edition, DSM-5, 2013, Callisto medical publishing.