Bamele - Hibiscus esculentus Hibiscus esculentus L. Fam.

Malvaceae
engleză – okra, gumbo, franceză – gombo

Bamele se cultivă pentru consumul fructelor tinere care se întrebuinţează la

prepararea unor mâncăruri sau se folosesc în industria conservelor.
Fructele conţin 1,6% proteine, 0,2% lipide, 7,4% glucide
Originea şi aria de răspândire
Bamele sunt originare din Asia Mică de unde s-au răspândit în Turcia,
Grecia, Bulgaria.
La noi în ţară se cultivă pe suprafeţe mici în partea de sud a ţării.
• Particularităţi botanice
• Bamele sunt plante anuale, cu un sistem radicular puţin ramificat,
rădăcina principală fiind pivotantă şi pătrunde în sol până la 0,7 m.
• Tulpina este ramificată, erectă, cu înălţimi de 1-1,5 m, acoperită cu
peri rigizi.
• Florile sunt mari, de culoare galbenă cu o zonă brună sau violacee
la baza corolei, polenizarea fiind facultativ autogamă
• Fructele sunt capsule de 10-30 cm lungime muchiate cu 5-6 loji, la
maturitatea tehnică se lemnifică.
• Seminţele 15-20 într-o capsulă sunt de formă sferică, de culoare
cenuşie, facultatea germinativă 80-85% se păstrează 4-5 ani.
• Exigenţe ecologice
• Bamele sunt specii pretenţioase la căldură. Temperatura minimă de
germinare a seminţelor 15°C, iar optima 28-35°C. Plantele îşi
încetează creşterea dacă temperaturile se menţin la 10°C.
• Sunt plante pretenţioase la lumină, nu suportă umbrirea.
• Umiditatea atmosferică şi cea din sol trebuie să fie ridicate pentru ca
culturile să reuşească. Sistemul radicular profund conferă o
oarecare rezistenţă la secetă.
• Pentru cultura bamelor se aleg soluri uşoare, bogate în humus cu
pH 6-7,5
• Tehnologia culturii
• Rezultate bune se obţin după premergătoare ca solano - fructoase sau vărzoase.
• Pregătirea terenului se face din toamnă prin nivelare, fertilizare cu 30-40 t/ha gunoi de grajd, 300-
500 superfosfat, 100 kg/ha sare potasică şi arătură adâncă la 28-30 cm Primăvara se fertilizează
cu azotat de amoniu, se mărunţeşte solul şi se erbicidează pe suprafeţe mari cu Treflan 24EC
sau Balan 18 EC, cu încorporarea imediată a erbicidului.
• Semănatul se face în a doua jumătate a lunii mai câte două rânduri pe brazdă la 75-80 cm între
rânduri între plante pe rând distanta poate fi de 15-25 cm sau chiar 30-40 cm, realizând densitati
diferite (35-90 mii plante/ha.)
• Norma de semanat variaza in limite mari functie de densitatea culturii, modul de pregatire a
terenului, precizia masinii de semanat. Normele pot fi cuprinse intre 10-50 kg de sămânţă la ha
care se introduce în sol la 3-4 cm. Cultura rasare foarte greu 12-15 zile
• Lucrările de îngrijire constau în răritul culturii, praşile mecanice şi manuale pentru combaterea
buruienilor şi afânare, fertilizare fazială şi tratamentul împotriva bolilor şi dăunătorilor.
• Irigarea este obligatorie pentru condiţiile ţării noastre. Se aplică 4-5 udări cu norme de 350-400
m3/ha
• Recoltarea începe în a doua decadă a lunii iulie până în luna septembrie. Se recoltează la
interval de 2-3 zile la începutul fructificării apoi o dată pe zi pentru ca fructele să fie bune de
consum.
• Recoltarea se execută cu mănuşi deoarece planta prezintă peri aspri pe fructe care pot provoca
iritaţii
• Recoltarea capsulelor se face la anumite dimensiuni funcţie de destinaţia producţiei: 1,5-4 cm
pentru conserve în saramură, 1,5-7,0 cm pentru ghiveci, 4-7cm pentru consum proaspăt
• Producţiile sunt de 6-8 t/ha.
 Porumbul zaharat – Zea mays – Fam. Gramineae

Origine – centru primar de origine - Peru şi Bolivia, centru secundar

Mexic
Importanţa culturii: se consumă boabele înainte de maturitatea
fiziologică
Conţine: substanţă uscată 25%, glucide 14-15%, proteine 5%, vitamine
(C, complexul B)
Particularităţi biologice:
Plantă anuală, cu rădăcină puternică, tulpină înaltă de 1,5-3 m
Plantă unisexuat monoică – în vârful tulpinii formează inflorescenţa
masculă de tip panicul, iar inflorescenţele femele de tip ştiuleţi apar la
subsuoara frunzelor
Polenizarea alogamă, anemofilă
Fructul de tip cariopsă – la maturitatea fiziologică are aspect zbârcit şi
sticlos