Ciuperca parfumată – Letinus edodis

• Lentinus Edodes, aceste ciuperci au un regim lignicol, asemanator cu

Pleurotus. denumirile populare sunt diverse in functie de tara si regiune, -  Shiitake-
Japonia
• Se mai numeste - Ciuperca parfumata, ciuperca de castan, painisoara pestrita,
Lentinus, Shiitake,
• Este o ciuperca a Extremului-Orient, ”shii” este numele japonez al arborelui pe care
creste iar ”take” vine de la ciuperca.
• Ciuperca de castan este originară din Asia, unde se intalneste spontan, preferand
climatul temperat si subtropical.
• Se cultiva sau este recoltata din flora spontana in Canada, Chile, Peru, Japonia,
Coreea de N si de S, Mongolia, Taiwan,China,Nepal, Pakistan, India, Arhipeleagul
Indonezian, Malaezia, Thailanda, Singapore, Papua si Noua Guinee,Noua Zeelanda.
• In general se intalneste la o altitudine de 800-1400 m. 
• In ultimile decenii cultura a inceput sa se extinda si in Europa: Rusia, Germania,
Franta, Olanda, si Ungaria.
• Genul Lentinus  este prezent in padurile noastre cu 4 specii  de ciuperci:
• Lentinellus cochleatus  ce creste vara in tufe mari de zeci de exemplare, pe trunchiuri batrane
de fag sau alte specii forestiere. Aceasta ciuperca este comestibila in stadiu tanar, are miros de
anason, se preteaza pentru  uscat si se poate pastra o perioada mai lunga de timp, dupa care se
poate pregati.
• Ciuperca Lentinus edodes  nu creste spontan in tara noastra.
• Lentinus edodes  este una dintre cele mai renumite ciuperci comestibile, ocupand locul doi in
productia mondiala dupa Agaricus bisporus.
• In China si Japonia  specia este cunoscuta de peste 2000 de ani, fiind foarte apreciata pentru
gustul si parfumul ei  avand si o deosebita importanta religioasa.                          
• Fiind o ciuperca prevazuta cu velum (val) deci inchisa, este rezistenta la manipulari, transport,
pastrare, se poate conserva (deshidrata) cu usurinta prin diferite metode, se poate usca  usor 
fara a-si pierde gustul si parfumul, ci din contra si le accentueaza.
• Valoarea nutritiva si medicinala
• Letinus edodes are o valoare nutritiva ridicata, sunt bogate in
proteine, hidrati de carbon, saruri minerale si vitamine. Contine
peste 30 de enzime (metionina, cisteina, valina, acid glutamic,
isoleucina)  foarte utile pentru corectarea lipsei lor  in organismul
uman. Continutul in acizii grasi  este cuprins intre 1,2-8,0%
s.u.dintre acestia sunt mentionati: acidul linoleic, palmitic si oleic.
Cotinutul in hidrati de carbon este de  83%  dintre care  13% fibre
brute si dietetice.
• Ca elemente minerale  ciupercile parfumate contin: calciu 11 mg,
fier 1,72 mg, magneziu 132 mg, fosfor 294 mg, potasiu 15,54 mg,
sodiu 13 mg, seleniu 0,5 mg, siliciu 262 mg, sulf 237 mg, clor 73 mg
la 100 g s.u. Dintre  vitamine  contine : tiamina 0,3%, riboflavina
1,3% g, niacina 14 mg si acid ascorbic 3,5 mg la 100 g la 100 g s.u.
• Ca efecte medicinale consumul acestor ciuperci au efect antiviral,
antitumoral, anticancer, hipolipidimiante (scad 
colesterolul),antitrombosa, previne hipertensiunea arteriala,
impotriva calculilor biliari, previne diabetul, revigoreaza sistemul
imunitar. Toate aceste efecte benefice sunt datorate lentinanului, 
un polizaharid care nu contine azot.
• Descrierea ciupercii
• Aparitia carpoforului (bazidiofruct = ciuperca),faza denumita si inductia fructificarii,
necesita un regim termic diferentiat in functie de tulpina. Astfel pentru tulpinile criofile
( ce cresc la temperature joase) este necesar un regim termic de 3-12 grade C, iar
pentru cele termofile (iubitoare de caldura) un regim termic de 22-32 grade C.
• Ciuperca L. edodes  este robusta, de marime mijlocie-mare, fiind alcatuita din picior si
palarie, iar in substratul de cultura se afla postamentul micelian. Un numar de 5 pana
la 10 ciuperci de Agaricus bisporus cu  velum inchis echivaleaza in greutate cu o
ciuperca parfumata.
• Aparitia carpoforilor are loc la temperatura de 10-15 grade C, iar daca valorile termice
sunt mai ridicate cu 2-4 grade C, piciorul ciupercii se alungeste .
• Palaria este carnoasa, cu diametrul de 6-12 cm, de forma convexa, apoi devine
plana, la unele exemplare cu o concavitate mica nu prea adinca in mijlocul palariei.
• Uneori palaria este acoperita cu scvame solzoase, cu o dispunere neregulata.
• Lamelele bazidiale, la inceput sunt acoperite cu velum, sunt de culoare alb, apoi roz
iar la maturitate o data cu ruperea velumului devin de culoare brun deschis.
• Culoarea este bruna, usor roscata.
Sporii sunt de culoare alba, forma elipsoidala cu dimensiunile de 5-7 /3-3,5 microni.
• Carnea sau pulpa palariei este de culoare alba, compacta, tare, cu miros de anason,
gust dulce si este foarte apreciata gastronomic.
• Piciorul este lung de 5-8 cm, cu diametrul intre 1,3-2,5 cm, mai gros la partea
superioara sub palarie si mai subtire la baza. Uneori spre baza este usor curbat.
Culoarea este bruna-cenusie.
Piciorul are o structura fibros-crustoasa.
• Avantajele culturii constau în aceea că se pot cultiva pe
lemn sau deseuri lignificate.
• 1 alegerea lemnului- în ţăile de tradiţiie se înfiinţează
plantaţii de fag, mesteacăn, castan, plop, stejar destinate
acestui scop. În românia s-au folosit butuci de 0,4-0,5 m
lungime din fag urmat de mesteacăn, carpen şi plop.
• 2 inocularea miceliului- se introduce miceliul în orificii
făcute pe suprafaţa lemnului (diametrul 5-8 mm şi la
distanţe de 3-6 cm) care se acoperă cu ceară topită
după însămânţare.
• Incubarea durează 12-16 luni
• Cultura se poate face în 2 moduri – afară pe buşteni în
aer liber
• Sau în sere sau hale
• Durata de recoltare este de 3-4 ani la o temperatură de
10-20 OC iar producţia 25-30 kg/m3 lemn