EFICIENTA

ECONOMICA
DANICIUC DENIS EMILIAN
EFICIENTA ECONOMICA – DEFINITIE, FORME

• Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic, a capacitatii lui de

supravietuire , a directiei de dezvoltare finala, presupune definirea si
masurarea exacta a eficientei economice.
• Din aceasta perspectiva, un rol important revine conceptului de eficienta
economica, aceasta realizand legatura dintre resursele alocate pentru
desfasurarea unei actiuni si rezultatele obtinute de pe urma acesteia,
concept care orienteaza dozarea resurselor spre acele domenii de
activitate unde se asigura folosirea cu eficienta maxima a acestora, in
conditiile unei dezvoltari rationale, armonioase a economiei nationale.
• Eficienta economica este o conceptie moderna
de evaluare a activitatii si serveste la
fundamentarea deciziilor, astfel incat
resursele disponibile sa fie consumate in
modul cel mai favorabil pentru societate.

• Problemele teoretice si practice ale eficientei

economice au preocupat si continua sa aiba
aceeasi intensitate in preocuparile stiintei
economice, vizand diferentiat abordarea
conceptului de eficienta economica, a
modalitatilor de exprimare si identificare a
cailor de sporire a eficientei economice in
diferite ramuri si sectoare de activitate.
 Lucrarile de specialitate consacra definitii numeroase pentru eficienta
economica, acestea fiind diferite doar ca forma de exprimare, in timp ce, ca
esenta, majoritatea definitiilor sunt univoce. Conceptul de eficienta economica
reprezinta un concept fundamental si un obiectiv principal atat in teorie cat si in
practica economica. Atat la nivel microeconomic cat si la nivel macroeconomic.
Din punct de vedere etimologic, eficienta provine de la verbul limbii latine
„ eficere” care inseamna a indeplini sau a rezulta. In sens larg, eficienta poate fi
privita ca o masura sau gradul in care s-a realizat efectul propus. Aceasta
presupune ideea de comparatie a efectelor obtinute, cu cele asteptate sau
estimate fara a compara aceste efecte cu efortul facut pentru obtinerea lor.
O definitie care se abate in mod constient de la principiul similaritatii este data de
Stefan Matei „ eficienta economica a unei activitati este o insusire a acesteia
exprimata de relatia de cauzalitate dintre efectele totale, echivalate ca natura si timp
si resursele totale echivalate ca natura si timp implicate de aceasta activitate, relatie
pozitiva in sine, in comparatie cu alte variante ale activitatii si cu marimile normate
ce exprima cerintele economiei nationale de economisire a resurselor”
 Karl Marx
In dictionarul limbii romane, eficienta este definita drept calitatea de a obtine efectul util asteptat , iar
in dictionarul de economie politica este definita ca o expresie a raportului dintre efectul util sau rezultatul obtinut
si cheltuiala facuta pentru obtinerea lui. Notiunea de eficienta nu este altceva decat masurarea si
comparabilitatea efectelor si a efortului strans legate de folosirea resurselor. Trasatura esentiala este relatia de
cauzalitate resurse – efect. Aceasta cauzalitate se exprima in mod concret pentru fiecare fenomen, proces sau
activitate economica. In domeniul economic, referiri la eficienta pot fi intalnite la marii ganditori ai secolului
trecut, cum sunt Adam Smith sau Karl Marx.
Conceptul de eficienta a cunoscut o larga raspandire in secolul nostru.
In prezent, el are o aplicabilitate generala la aplicarea deciziilor, in
orice tara. Eficienta economica se contureaza deci in urma compararii
efectelor unei actiuni, cu eforturile necesare producerii ei. Se apreciaza
ca cea mai cuprinzatoare definitie a eficientei este data de Petre Jica.
Acesta atribuie notiunii de eficienta patru sensuri, si anume:

• un sens foarte larg in care eficienta este definita ca si calitatea unei activitati,
actiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se exprima
prin compararea efectelor cu eforturile;

• un sens larg in cadrul caruia se include efectele directe si cele conexe, respectiv
efortul direct si conex. Avem de a face cu eficienta absoluta, care nu presupune
comparatia cu alte alternative ale actiunii respective;

• un sens restrans care presupune ca raportul efec/efort sau efort / efect sa fie

acceptabil in comparatie cu alte raporturi ale activitatii sau cu alte variante sau cu
un regim normat de eficienta.
• un sens foarte restrans care
reprezinta abordarea cea mai
sintetica si mai completa a
notiunii de eficienta, abordare ce
presupune o corelare a eforturilor
echivalente ca natura si timp cu
efectele obisnuite, de asemenea
echivalate ca natura si timp.
Profesorul I. Romanu apreciaza ca termenul de eficienta poate fi definit in doua sensuri:

• intr-un prim sens, mai general eficienta se defineste ca

fiind atributul unei actiuni, al unei persoane sau al unui
lucru de a produce efecte cat mai favorabile pentru
societate;

• al doilea sens este mai restrictiv se compara rezultatele

unei actiuni cu resursele consumate pentru realizarea
acesteia.
 Eficienta se poate delimita in
doua forme: eficienta activitatii
si eficienta economica a
activitatii. Ceea ce deosebeste
cele doua forme este sfera de
cuprindere a efortului, respectiv a
efectelor.
 Eficienta activitatii – reflecta relatia
de cauzalitate intre resursele
economice si extra
economice utilizate intr-o activitate si
efectele economice si extraeconomice
rezultate de pe urma activitatii acesteia.
 Eficienta economica a
activitatii restrange sfera elementelor la
cele de natura
economica, respectiv resurse economice si
efecte economice. Eficienta economica a
activitatii se imparte in: eficienta
economica a formelor activitatii si eficienta
economica a tipurilor de resurse dintr-o
activitate.
 In cadrul primei categorii se pot delimita :
- eficienta economica a productiei;
- eficienta economica a repartitiei;
- eficienta economica a schimbului sau a
circulatiei marfii;
- eficienta economica a consumului.
 In cea de a doua categorie avem de a face cu:
- eficienta economica a utilizarii resurselor naturale (minerale,
vegetale, silvice);
- eficienta economica a resurselor avansate sunt acele resurse
cheltuieli in prezent dar care vor produce efecte in viitor. Se
includ in aceste categorii cheltuielile de investitii, de cercetare
stiintifica, cheltuielile cu introducerea progresului ehnic, cheltuieli
cu pregatirea fotei de munca si altele.
- eficienta economica a resurselor ocupate (utilizarea fortei de
munca, utilizarea mijloacelor fixe);
SFARSIT