CAPITOLUL III

REGIMUL DE APĂ AL PLANTELOR

În războiul soarelui şi uscăciunii asupra

organismelor vii, viaţa are secretele sale de supravieţuire.
Viaţa, la orice nivel, trebuie să conţină apă sau va
dispare.
J. Steinbeck
 MECANISMUL DE ABSORBŢIE
RADICULARĂ A APEI

Apa din sol se absoarbe prin 2 mecanisme:

pasiv

activ
Absorbţia pasivă - determinată de
transpiraţia frunzelor

Deficitul de apă din celulele mezofilului

măreşte forţa de sucţiune a acestora

Apa este absorbită din vasele de lemn ale

nervurilor, iar deficitul se transmite
descendent în tulpină şi rădăcină, până la
perii absorbanţi
Căile de absorbţie a apei prin rădăcină
Intensitatea absorbţiei pasive a apei este
determinată de intensitatea transpiraţiei

Plantele absorb apa pe cale pasivă în cea mai

mare parte a perioadei de vegetaţie

O plantă absoarbe prin endosmoză apa

reţinută cu forţe de până la 15 atm. dacă
soluţia solului este hipotonică
Parenchimul absorbant din rădăcină
Absorbţia activă - determinată de
activitatea metabolică a rădăcinilor

Apa - absorbită în rădăcină prin osmoză

când concentraţia soluţiei solului este <
decât concentraţia sucului vacuolar al
celulelor rădăcinii

Gradientul crescut al PO de la exterior spre

interior asigură circulaţia apei în
parenchimul cortical numai în sens centripet
 Creşterea forţei de sucţiune celulară de la perişorul absorbant
până la ultimul strat de scoarţă şi scăderea bruscă la nivelul endodermului
Absorbţia activă

Se face cu un consum ridicat de energie

în celulele rădăcinii, provenită din
procesul de respiraţie

În cilindrul central - apa este împinsă în

vasele de lemn în sens ascendent
INFLUENŢA DIFERIŢILOR FACTORI
ASUPRA ABSORBŢIE APEI DIN SOL

Absorbţia apei din sol este influenţată de

factori :

- externi

- interni
 FACTORII EXTERNI
a. Temperatura solului
La temperaturi joase:
- Apa devine mai vâscoasă, reducându-se
mobilitatea ei
- Protoplasma este mai puţin fluidă şi
permeabilă
- Vâscozitatea celulelor absorbante creşte
- Capacitatea de imbibiţie a coloizilor plasmatici
scade
Absorbţia apei începe la:

00C - la plantele cu sistem radicular

superficial
- 50C - la arbori
Absobţia se intensifică până la 250-320C
Absobţia încetează la 400C
Solurile reci - sunt "fiziologic uscate"
La 50 C - se absoarbe numai 25% din apa
absorbită la 250C

Acest fenomen se datoreşte:

■scăderii cu 50% a permeabilităţii protoplasmei

■scăderii capacităţii de imbibiţie
■măririi vâscozităţii protoplasmei
■reducerii mobilităţii soluţiei solului
b. Lumina - stimulează absorbţia apei

- intensificând transpiraţia prin:

- creşterea temperaturii
- deschiderea stomatelor

- prin fotosinteză substanţe organice

sursă de energie în respiraţia rădăcinii
 c. Concentraţia soluţiei solului
- în medie - 0,05 - 0,15%

Absorbţia apei - depinde de raportul de

concentraţie cu soluţia
solului

O bună absorbţie a apei se realizează la:

- concentraţie a soluţiei solului de 1-5 ‰

- o presiune osmotică a acesteia de 0,1-2 atm

d. Aeraţia solului
- Absorbţia apei - optimă - 16-18% O2 în sol
- Absorbţia apei – inhibată - < 5% O2, pe un
sol inundat

e. Reacţia soluţiei solului (pH-ul)

- Absorbţia apei în rădăcinii - optimă - pH

neutru
 FACTORII INTERNI
a. Intensitatea transpiraţiei – stimulează absorbţia
pasivă a apei

b. Dinamica diurnă a absorbţiei apei

la plantele de trandafir - absorbţia apei prezintă
un maxim în timpul zilei

c. Dinamica ontogenetică a absorbţiei apei

la plantele de Gladiolus sp. - absorbţia apei este
maximă la formarea
inflorescenţelor
 ABSORBŢIA EXTRARADICULARĂ

Procesul de absorbţie a apei decurge mai intens:

- prin celulele epidermice de pe faţa inferioară a

frunzelor
- celulele din apropierea nervurilor
- la speciile care au frunzele acoperite cu un strat
mai subţire de cuticulă: Triticum, Avena,
Phaseolus
- plantele mai tinere
 Cantitatea de apă absorbită prin frunze - 7-
8% din necesităţi

Plantele tinere şi cele de umbră iau prin

frunze până la 50 % din apa necesară

Absorbţia apei prin organele aeriene stă la baza

tehnologiei de irigaţie prin aspersiune
 CIRCULAŢIA APEI ÎN CORPUL
PLANTEI

Apa circulă în plante prin:

vasele lemnoase

ţesutul parenchimatic
 Vasele lemnoase sau xilemul:
Celule fără protoplasmă
Pereţii despărţitori dintre celule au dispărut
Xilemul rezultă în urma diviziunii cambiului
Diametrul vaselor lemnoase: 0,04 - 0,08 mm
Lungimea vaselor - cuprinsă între câţiva
centimetri până la:- 1,2 m la Betula lutea
5,0 m la Fagus
grandifolia
 Xilemul din plantele lemnoase formează două
zone distincte:

a. alburn – de culoare mai deschisă, situat la

exterior - alcătuit din vase lemnoase
funcţionale

b. duramen - situat spre interior - alcătuit din

vase lemnoase nefuncţionale,
obturate de tile şi care conţin
depozitate substanţe tanoide prin
oxidarea cărora se obţine culoarea
brună caracteristică
 Vasele lemnoase sunt:

- Trahee
- Traheide

 Traheele
 Celule prozenchimatice puse cap la
cap
 Pereţii laterali sunt lignificaţi, între
care au dispărut membranele
despărţitoare
După tipul îngroşării cu lignină pot fi:

 inelate

 spiralate

 reticulate

 punctate
 Elementele lemnului primar din tulpina de la Aristolochia
A – secţiune transversală; B – secţiune longitudinală
c.p. – celule de parenchim; v.i. – vas inelat; v.p. – vas punctat
v.scl – vas scalariform; v.sp – vas spiralat
 
Traheidele
Celule prozenchimatice cu pereţii laterali
lignificaţi, între care există pereţi
despărţitori

Vase imperfecte întâlnite la gimnosperme

Sensul de circulaţie a apei în vasele lemnoase

– ascendent
 Circulaţia prin ţesutul parenchimatic

Se efectuează:
pe distanţe mici de câţiva mm
- prin parenchimul cortical al rădăcinii din
zona perilor absorbanţi până la cilindru
central
- prin mezofilul frunzei, de la nervuri până la
camera substomatică
Sensul circulaţiei este lateral
Viteza de circulaţie este mică - 1mm/oră
Circulația prin țesutul parenchimatic
1. Prin peretele celular – APOPLASTIC
2. De la celulă la celulă prin plasmodesme – SIMPLASTIC
3. Prin membranele plasmatice - TRANSMEMBRANAR
FORŢELE CARE DETERMINĂ URCAREA
APEI ÎN PLANTĂ

Forţe fiziologice
presiunea radiculară
forţa de aspiraţie a frunzelor

Forţe fizice

forţa de coeziune a moleculelor de apă

forţele de capilaritate
forţa de imbibiţie a vaselor lemnoase
 3.5.2. Forțele care determină urcarea apei în plante

1. Presiunea radiculară
2. Forța de aspirație a frunzelor
3. Forța de coeziune a moleculelor de apă
4. Capilaritatea
5. Imbibiția

Forța de aspirație Coeziunea

Presiunea radiculară intermoleculară
a frunzelor
Picătură de apă
 Presiunea radiculară - forţa motrice
inferioară
Valoarea presiunii radiculare:
- 1 atm. - la plantele ierboase
- 1-3 atm. - la plantele lemnoase

 Plânsul plantelor - eliminarea apei sub formă

de picături din organele
rănite
Determinarea presiunii radiculare cu ajutorul unui manometru cu mercur
 Cantitatea de glucide din seva de lăcrimare
este de:
0,5-1% la viţa de vie
1,4-1,9% la mesteacăn
1,2-3,2% la arţarul de zahăr
1,6-3,0% la Agave americana
 Cantitatea de sevă eliminată:
1 l/zi la viţa de vie
5 l/zi la mesteacăn
7,5 l/zi la Agave americana
Forţa de aspiraţie a frunzelor - forţa motrice
superioară

Valoarea forţei de aspiraţie - 15-20 atm

În aerul cu umiditatea relativă -50% - 900 atm
Este generată de procesul de transpiraţie ce duce
la concentrarea sucului din celulele mezofilului
frunzelor

Este principala forţă care determină transportul

ascendent al sevei brute
Punerea în evidenţă a forţei Punerea în evidenţă a forţei
de aspiraţie a frunzelor de coeziune moleculară
a - apă (dispozitivul Askenasy)
a – apă; p – pâlnie, g - gips
Forţa de coeziune a moleculelor de apă

Permite ridicarea apei sub forma unei

coloane neîntrerupte cu secţiunea de 1 cm2
până la înălţimea de 10,33 m, după care are
loc întreruperea coloanei datorită "vidului
lui Torricelli“

Are valoare de 1 atm

 Forţa de capilaritate
Determină ridicarea apei sub acţiunea forţei de
1 atm. până la înălţimi > 10,33 m datorită
forţei de coeziune a moleculelor de apă

Formează o peliculă de udare a pereţilor

vaselor, de la rădăcină până la vârf

Coloana de apă poate atinge înălţimi de:

120 m la Sequoia gigantea
160 m la eucaliptul australian
120 m la liane
Reprezentarea teoriei coeziunii în ascensiunea sevei brute
 Imbibiţia

Asigură înaintarea apei pe distanţe mici prin:

- îmbibarea membranelor celulare din

rădăcină şi frunze

- îmbibarea pereţilor din trahee şi traheide