SIGURANȚA PACIENTULUI ȘI

CALITATEA SERVICIILOR
MEDICALE

UMFST TÂRGU MUREȘ

 DEFINIȚII
 Siguranța pacientului - libertatea, pentru un pacient, de a
nu fi supus vătămării inutile sau potențiale asociate
cu asistența medicală.(OMS 2008)
 Eveniment advers - Incident care dăunează unui pacient.
Daunele implică deteriorarea structurii sau funcționării
corpului și/sau efectele vătămătoare care rezultă din
aceasta
 Infecție asociată asistenței medicale - Infecțiile asociate
asistenței medicale (menționate în spitale și ca infecții
nosocomiale sau dobândite în spital) sunt boli sau patologii
(afecțiune, inflamație) legate de prezența unui agent
infecțios sau a produselor acestuia ca rezultat al expunerii
la instalațiile sau procedurile asistenței medicale
DATE EPIDEMIOLOGICE

 SUA – 44.000-98.000 decese anual

 Se estimează că, în statele membre ale UE, între 8% și 12% din
pacienții spitalizați suferă din cauza evenimentelor adverse în
timp ce li se acordă asistență medicală
 Marea Britanie 10% pacienți vătămați ca urmare a
evenimentelor adverse
DATE EPIDEMIOLOGICE
 Studiu Danemarca:
 Maimult de 2/3 sunt prevenibile
 28% se datorează profesioniștilor
 Concluzie:
 Management medical slab
 Servicii sub standardele de calitate admise

 Studiu spitale SUA

 Erori medicale 6,5% pacienți

 România – nu dispune de date privind siguranța

pacientului în sistemul sanitar
SIGURANȚA PACIENTULUI
 Siguranța insuficientă a pacienților reprezintă atât o problemă
gravă de sănătate publică, cât și o povară economică
importantă pentru resursele limitate din domeniul sănătății. O
mare parte a evenimentelor adverse poate fi evitată, atât în
sectorul spitalicesc, cât și în domeniul asistenței medicale
primare, factorii sistemici părând să fie responsabili pentru
majoritatea acestor evenimente.
 Costuri estimate – între 6-29 miliarde dolari/an în funcție de
țară.
 ERORI MEDICALE

 de medicație (doza, tip de medicament, concentrație, cale de

administrare)
 infecțiile asociate

 erorile chirurgicale, anestezice

 întârzierile în diagnosticare

 incidente legate de echipamente medicale

 lipsa continuității îngrijirilor

 EVENIMENTE CATASTROFICE (SUA, AUSTRALIA)

 Erori de medicație ce duc la moarte

 Moartea mamei la maștere

 Deces neprevăzut al unui copil născut dintr-o sarcină la termen

 Externarea mamei cu un alt copil

 Transfuzie incompatibilă

 Operarea altui pacient sau a altei părți a corpului

 Uitarea unui instrument în corpul pacientului

 Sinuciderea unui pacient

CUM A FOST POSIBILĂ EROAREA?
 În peste 90% din cazuri există o multitudine de factori
care contribuie la producerea accidentului
 Ascunderea problemelor duce la imposibilitatea luării
măsurilor de siguranță pentru evitarea incidentelor de
același tip
 Recunoașterea posibilității erorii

 Cunoașterea evenimentelor adverse prin – schimbarea

culturii de blamare – raportare anonimă
 Responsabilitatea profesioniștilor pentru acțiunile lor
”CULTURA BLAMĂRII” ÎN SĂNĂTATE
 Modalitatea tradițională de a rezolva eșecurile și
greșelile în serviciile de sănătate (abordarea persoanei)
 De ce blamăm?
 Satisfacția celor implicați în investigație să găsească un
vinovat
 Dorința de a găsi o explicație pentru un eveniment neașteptat
 Credința că pedeapsa va constitui un exemplu și un mesaj
pentru ceilalți
”CULTURA SIGURANȚEI” ÎN SĂNĂTATE

 Abordarea sistemului
 Perrow 1984 – ” să ne oprim în a arăta cu degetul” 60-80%
greșelile sistemului – erau atribuite operatorului
 Erorile au cauze multiple: personale, de sarcini, factori
situaționali și organizaționali
 În condițiile unui colectiv profesionist, cu intenții bune,
situațiile se pretează mult mai ușor la schimbare decât
oamenii.
ÎN CE CONDIȚII SE COMIT ERORI
 Presiunea timpului
 Mediu care distrage atenția

 Supraîncărcarea

 Prima zi la un nou serviciu

 Prima zi după ziua liberă

 Prima ½ oră după trezire și după masă

 Ghidare vagă sau incorectă

 Supraestimarea cunoștințelor și abilităților

 Comunicarea imprecisă

 Stressul
CAUZE ALE ERORILOR UMANE
 Neatenția
 Uitarea

 Foamea 

 Oboseala

 Consumul de alcool și medicamente

 Greșelile de comunicare

 Ignoranța

 Echipament cu probleme de design sau funcționare

 Factori de mediu
CINE TREBUIE SĂ SE OCUPE DE
SIGURANȚĂ ÎN SISTEMUL DE
SĂNĂTATE

 Decidenți, politicieni
 Management

 Personal medical

 Pacienți
REDUCEREA RISCURILOR
 În medicină, pentru a reduce incidența unei boli:
 Identificăm factorii de risc
 Cercetăm cum aceștia contribuie la apariția bolii
 Dezvoltăm soluții pentru reducerea sau eliminarea factorilor
de risc sau micșorarea efectelor acestora asupra pacienților

 În siguranța pacientului, pentru a reduce evenimentele

adverse:
 Identificămpericolele potențiale
 Analizăm cum contribuie acestea la apariția evenimentelor
adverse
 Dezvoltăm soluții pentru a elimina sau reduce pericolele
METODE DE REDUCERE A ERORILOR

 Utilizarea procedurilor operaționale standard și a

ghidurilor
 Instruirea continuă a personalului

 Comunicarea eficientă între membrii echipei

 Siguranța medicației (furnizare și administrare)

 Implicarea pacientului în actul medical

COMISIA EUROPEANĂ

 Cartea albă „Împreună pentru sănătate: O abordare

strategică pentru UE 2008-2013” din 23 octombrie 2007
identifică siguranța pacienților ca un domeniu de acțiune
 RECOMANDARE
A CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE

PRIVIND SIGURANȚA PACIENȚILOR,

INCLUSIV PREVENIREA ȘI
CONTROLUL INFECȚIILOR ASOCIATE
ASISTENȚEI MEDICALE

2009
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
 Statele membre ar trebui să sprijine stabilirea și
dezvoltarea de politici și programe naționale prin:
 (a) desemnarea autorității sau a autorităților competente
responsabilă (responsabile) pentru siguranța pacienților pe
teritoriul lor;
 (b) integrarea siguranței pacienților ca un aspect prioritar în
politicile și programele de sănătate, atât la nivel național, cât și la
nivel regional și local;
 (c) sprijinirea dezvoltării de sisteme, procese și instrumente mai
sigure, inclusiv utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor.
 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
 Statele membre ar trebui să acorde putere și informații
cetățenilor și pacienților prin:
 (a) implicarea organizațiilor și reprezentanților pacienților în
dezvoltarea politicilor și programelor privind siguranța pacienților la
toate nivelurile;
 (b) difuzarea către pacienți de informații privind riscurile, nivelurile
de siguranță și măsurile în vigoare care să reducă sau să prevină
erorile, precum și asigurarea unui consimțământ informat pentru
tratament, în scopul de a facilita alegerea pacienților și luarea de
decizii.
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
 Statele membre ar trebui să stabilească sau să
consolideze sisteme de raportare și de învățare privind
evenimentele adverse care:
 (a) furnizează informații corespunzătoare privind amploarea,
tipurile și cauzele erorilor, ale evenimentelor adverse și ale
accidente evitate la limită;
 (b) încurajează lucrătorii din domeniul asistenței medicale să
prezinte rapoarte, în mod activ, prin stabilirea unui mediu de
raportare care este deschis și echitabil. Această raportare ar
trebui să se diferențieze de sistemele și procedurile disciplinare
ale statelor membre pentru lucrătorii din domeniul asistenței
medicale, iar aspectele juridice legate de responsabilitatea
lucrătorilor din domeniul asistenței medicale ar trebui
clarificate.
 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
 Statele
membre ar trebui să promoveze educația și
formarea lucrătorilor din domeniul asistenței medicale
privind siguranța pacienților prin:
 (a)
încurajarea educației și formării multidisciplinare în
domeniul siguranței pacienților a tuturor cadrelor
medicale, a altor lucrători din domeniul asistenței
medicale și a personalului corespunzător de conducere
și administrativ din mediul asistenței medicale;
 (b)colaborarea cu organizații implicate în educația
profesională în domeniul asistenței medicale pentru a
garanta că siguranța pacienților se bucură de atenție
cuvenită în programa școlară a învățământului superior,
precum și în educația și formarea continuă a cadrelor
medicale.
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
 Statele membre ar trebui să adopte și să pună în aplicare o strategie
națională pentru prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței
medicale, în conformitate cu următoarele obiective:
 (a) implementarea măsurilor de prevenire și control la nivelul statelor
membre pentru a sprijini izolarea infecțiilor asociate asistenței medicale;
 (b) consolidarea prevenirii și controlului infecțiilor la nivelul instituțiilor
care oferă asistență medicală;
 (c) stabilirea sau consolidarea sistemelor de supraveghere activă la nivelul
statelor membre și la nivelul instituțiilor care oferă asistență medicală;
 (d) stimularea educației și formării lucrătorilor din domeniul asistenței
medicale la nivelul statelor membre și la nivelul instituțiilor care oferă
asistență medicală;
 (e) ameliorarea informației oferite pacienților;

 (f) sprijinirea cercetării.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

 Recomandări suplimentare
 (1) Statele membre ar trebui să difuzeze conținutul prezentei
recomandări organizațiilor din domeniul asistenței medicale,
organismelor profesionale și instituțiilor educaționale și să le
încurajeze să urmeze abordările sugerate, astfel încât elementele
principale să poate fi puse în practica de zi cu zi.
L. DONALDSON - OMS

 A greși este omenesc

 A acoperi greșeala este de neiertat

 A nu învăța din greșeli nu are nicio scuză

 Este clar că a este necesară o abordare nouă dacă
educația și formarea trebuie să joace rolul deplin pe care
îl au ar trebui. să îmbunătățească siguranța pacienților
 Council of the European Union. Council
Recommendations of 9 June 2009 on patient safety,
including the prevention and control of healthcare
associated infections (2009/C 151/01). 2009.
 European Commission. Patient Safety Policy. DG Health
& Consumers.
Website.http://ec.europa.eu/health/patient_safety/policy/i
ndex_en.htm, 2014.
AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE
MANAGEMENT AL CALITĂŢII ÎN
SĂNĂTATE (ANMCS)
Instituţie publică al cărei scop este asigurarea şi
îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor de sănătate şi
a siguranţei pacientului, prin standardizarea şi evaluarea
serviciilor de sănătate şi acreditarea unităţilor sanitare.

Obiective
 să evalueze toate categoriile de unități sanitare din
punctul de vedere al calității serviciilor de sănătate și al
siguranței pacientului;
 să elaboreze o metodologie de identificare, raportare și
monitorizare a efectelor adverse asociate asistenței
medicale, fără caracter acuzator;