Universitatea “Dunărea de Jos” Galați

Facultatea de Medicină și Farmacie

INSTRUMENTARUL
CHIRURGICAL
• Instrumentarul chirurgical reprezintă totalitatea
ustensilelor ce se folosesc în scopul examinărilor
clinice şi de laborator şi în scopul tratamentului şi
îngrijirii bolnavului.
In cadrul instrumentelor uzuale se poate vorbi de
urmatoarele categorii:
  instrumente pentru secţionarea ţesuturilor
  instrumente pentru prehensiunea ţesuturilor
 
  instrumente de hemostază
  instrumente pentru depărtare a ţesuturilor

instrumente pentru sutură

instrumente pentru fixat campurile
INSTRUMENTE PENTRU TĂIERE
Bisturie

Foarfecele

Chiureta

Dalta

Osteotomul
 Bisturie
• simbol al chirurgiei – este de fapt o lama taioasa
fixata peun maner metalic . Acestea pot fi monobloc,
metalice si deci resterilizabile sau de unica folosinta.
 Foarfecele
• sunt utilizate pentru tăierea țesuturilor, a
firelor de sutură, a bandajelor, dar și pentru
disecția boantă (foarfeca se
introduce închisă între planurile care trebuie
separate și se scoate deschisă).
• au dimensiuni şi forme diferite.
• pot fi drepte, curbe sau angulate.
• vârful poate fi ascuţit sau bont.
Foarfece
Foarfece
 Alte instrumente pentru tăiere
Chiureta
• are forma unei linguri cu marginile ascuțite și
se folosește pentru raclarea țesuturilor (de ex.
pentru raclarea unui țesut necrotic).
 Fierăstrăul

• se folosește mai rar, pentru tăierea oaselor.

Mai comod și mai des folosit este fierăstrăul Gigli. Acesta este compus
dintr-o sârmă la care se atașează 2 mânere. Sârma se trece pe dinapoia
osului care trebuie secționat și este manevrată cu ajutorul mânerelor.

fierăstrău Gigli
 Dalta
• se folosește pentru tăierea osului; mai rar în chirurgia
generală, mai frecvent în alte specialități chirurgicale
(ortopedie, neurochirurgie).
Osteotomul
• un alt instrument folosit pentru tăierea
oaselor este osteotomul. Este un fel de clește
cu brațe puternice și ascuțite.
 Dermatomul
• dermatomul este un instrument manual sau
electric folosit în chirurgia plastică pentru
recoltarea de piele liberă.
 INSTRUMENTE PENTRU HEMOSTAZĂ
• Pensele autostatice sunt formate din două părţi articulate în cruce (ca
şi foarfeca) și un mecanism de blocare. Elementele pensei sunt:
• partea activă = brațele scurte, care prind ţesuturile
– drepte / curbe
– cu striuri transversale pe feţele interne
– terminate simplu sau cu gheare (dinți) care se întrepătrund
• articulaţia pensei
• braţele pensei = brațele lungi terminate cu inele pentru introducerea
degetelor
• la locul în care încep inelele se găseşte sistemul de fixare a pensei,
format din 2 lame prevăzute cu dinţi care se întrapătrund prin
apropierea braţelor.
 Pensa Pean

Pensa Kocher

Pensa Mosquito

Pensa Overholt

Pensa Satinsky

Pensa Guyon
• Cele mai cunoscute modele de pense
autostatice sunt pensa Péan si pensa Kocher.
Pensa Kocher este prevăzută cu dinţi la capăt,
în timp ce pensa Péan nu.

Pensa Pean Pensa Kocher

 Alte pense autostatice
Pensa Mosquito Pensa Overholt

Pensa Satinsky Pensa Guyon

INSTRUMENTE DE PRINDERE SI
PREZENTARE A ŢESUTURILOR

Pensa anatomică

Pensa chirurgicală
 Pensa anatomică
• Pensele anatomice (fără dinţi / ghiare la capăt) se folosesc
pentru prinderea şi prezentarea unor structuri fine (seroase,
vase, intestin).
Pensa chirurgicală

• Pensele chirurgicale (ce au capetele libere terminate cu ghiare

ce se întrepătrund) se utilizează pentru prinderea şi
prezentarea unor structuri mai rezistente (piele, aponevroză).
 Cum se utilizează pensa?

• Pensa anatomică sau chirurgicală se ţine cu

degetele 1 şi 2, spre partea volară a
mâinii.Ţinerea pensei cu capătul în palmă
trebuie evitată; poziţia este incomodă şi nu
oferă precizie.
• Trecerea pensei anatomice sau chirurgicale de
la o persoană la alta se face prin aplicarea
instrumentului cu coada (nu cu vârful) în mâna
primitorului.
 INSTRUMENTE PENTRU DEPĂRTARE

Depărtătoare Depărtătoare
mobile autostatice

 Farabeuf  Gosset

Langenbeck Balfour

Doyen
Richard

Volkman
Weitlaner
Deavers
Finochietto
Kocher

Desmares  Thompson
• se folosesc pentru a îndepărta țesuturile / organele
astfel încât în câmpul vizual să rămână doar organele /
țesuturile asupra cărora se acționează la momentul
respectiv.
• depărtătoarele mobile sunt instrumente a căror
poziție e modificată în timpul operației. Sunt
manevrate de un ajutor; acest lucru este pe de o parte
avantajos pentru că ajutorul va expune exact acolo
unde e nevoie, dar pe de altă parte e dezavantajos
pentru că implică imobilizarea acelui ajutor.
• depărtătoarele autostatice au un mecanism de
blocare, care le menține în aceeași poziție o perioadă
îndelungată de timp.
 depărtător Farabeuf depărtător Langenbeck

depărtător Wolkman depărtător Deavers

 depărtător Gosset depărtător Balfour

depărtător Richard depărtător Weitlaner

depărtător Thomson

Sistemul Depărtător
Autostatic Chirurgical
Thompson oferă o
expunere inegalabilă prin
acces neobstrucționat la
câmpul operator, o
depărtare excentrică și
posibilitatea montării
într-un număr nelimitat
de configurații, cu un
cadru unic pentru orice
tip de intervenție
chirurgicală și pacienți de
orice dimensiune.
• Valvele sunt folosite pentru depărtarea unor organe
în timpul intervenţiilor chirurgicale având forme,
dimensiuni şi curburi diferite în funcţie de locul unde
se folosesc.

Valvă abdominală
 INSTRUMENTE PENTRU SUTURĂ

• sunt
reprezentate
de portace şi
ace.

Portacele cele mai des

folosite sunt de două
tipuri:
• Doyen - care are un
aspect asemanător cu o
pensă Pean
• Mathieu- care are o
cremalieră la nivelul
mânerului
Port ac Mathieu Port ac Hegar

Acele

Acele curbe (Hagedorn) sunt cel mai frecvent folosite în chirurgie întrucât sunt mai
comode decât acele drepte. Acele pot fi de multiplă utilizare (firul se introduce în primul
sau al doilea orificiu) sau de unică utilizare.

Acele de utilizare multiplă sunt denumite și ace traumatice întrucât la partea

terminală sunt mai late și lărgesc orificiul inițial de intrare. Acele sertizate mai
sunt denumite și ace atraumatice întrucât firul situat în continuarea acului are
același diametru ca și acul și ca urmare ieșirea acului din țesut nu produce un
traumatism tisular suplimentar.
Acele sunt de două tipuri în funcţie de forma secţiunii lor:
• ace rotunde folosite la sutura ţesuturilor fine (perete intestinal,
perete vascular)
• ace triunghiulare folosite la sutura aponevrozelor şi a
tegumentelor.
Atât acele cu secţiune rotundă cât şi cele triunghiulare pot fi
drepte sau curbe fiind astfel adaptate diferitelor necesităţi
intraoperatorii.

Ac Hagedorn cu firul in
continuarea acului

Ac Hagedorn cu
utilizare multiplă
 Materiale de sutură

Sunt împărţite în două categorii după comportarea lor în ţesuturi:

Materiale resorbabile
Materiale neresorbabile

Catgutul  este utilizat pe larg lasuturarea organelor interne şi a ţesuturilor moi. In funcţie
de grosimea firului, perioada deresorbţie variază între 2 şi 4 săptămâni.

Fibrele de colagen se folosesc ca înlocuitori ai catgutului. Se resorb bine, au antigenitatea

mai mică şi omogenitate mai mare decât catgutul.

Mătasea chirurgicală este cea mai utilizată dintre firele neresorbabile. Posedă o

rezistenţă la rupere şi o stabilitate foarte înaltă, de aceea se pretează pentru suturarea
ţesuturilor moi. După cicatrizarea ţesuturilor, firul se înlătură.
 INSTRUMENTE PENTRU FIXAT CÂMPURILE

Pentru prinderea câmpurilor sterile se folosesc instrumente speciale

cum sunt: pensa Backhaus si pensa Jones.

Pensă Backhaus Pensă Jones

INSTRUMENTE PENTRU ELECTROCHIRURGIE

Electrocauterul

se bazează pe efectul termic al curentului electric;

la trecerea curentului prin țesuturi se eliberează
căldură, care produce coagularea proteinelor
efectul se folosește fie pentru hemostază, fie
pentru tăierea țesuturilor
există 2 tipuri de electrocauter: monopolar și
bipolar
 Electrocauterul
monopolar

Electrocauterul
bipolar
 Sondele

•  sunt instrumente destinate pentru explorarea

conductelor si traiectelor pre sau neoformate,
pentru evacuarea continutului unor organe
cavitare sau pentru introducerea in acestea a
unor medicamente.
 Sonda canelata are formã unui jgheab folosit
ca ghidaj in timpul inciziei peritoneului pentru
protejarea viscerelor abdominale de eventuale
incizii accidentale.

Sonda butonata seamana cu o sarma

prevazuta cu cate un buton la fiecare capat,
sau cu o ureche ovala la una din extremitati. Se
utilizeaza pentru explorarea fistulelor si
efectuarea tamponarilor.

Sondele uretrale sunt folosite la evacuarea

vezicii urinare, la spalarea vezicala precum si la
drenarea vezicii, dar gasesc o larga utilizare si
in alte ramuri ale ingrijirii bolnavilor.
 Bibliografie

1.Dr.Silvian Daschievici, dr.Mihai Mihailescu- Chirurgie, specialitati

chirurgicale. Manual pentru cadre medii si scoli sanitare postliceale,
Ed. Medicala Bucuresti, 2012.

2.Gica Rumina Chebac, Valeriu Ardeleanu-Elemente practice de

chirurgie

3.http://chirurgiagenerala.ro/02.005_Instrumentele_chirurgicale.htm

4.http://www.esanatos.com/ghid-medical/chirurgie/Instrumentarul-
chirurgical35353.php
VĂ MULŢUMESC!