Universitatea “Dunărea de Jos” Galați

Facultatea de Medicină și Farmacie

Specializarea: Medicină

Îngrijirea postoperatorie a
pacientului
 Perioada postoperatorie

 Supravegherea postoperatorie a pacientului începe din

momentul terminării intervenției chirurgicale, deci înainte ca
el să fie transportat în cameră.

 Din acest moment, pacientul devine obiectul unei atenții

constante, până la părăsirea spitalului.

 Prima grijă este ca pacientul să fie ținut în sala de urmărire

postoperatorie a blocului operator, până când sunt complet
conștienți și au funcțiile vitale restabilite.
  De aici, bolnavii se împart în două categorii:

• Se întorc în salonul de pe secția de chirurgie.

• Pacienții operați pentru suferințe cronice, în stare de

1 echilibru cardio-pulmonar, hidroelectrolitic și nutritiv.

• Se internează în secția de terapie intensivă

• Pacienții vârstnici, tarați, cardio-pulmonari, suferinzi

2 cronici, denutriți, cașectici, canceroși și urgențele mari.

 Transportul pacientului operat
 În general, pacientul este adus în cameră însoțit de medicul
anestezist și de asistenta de anestezie, care va urmări
respirația, dar și modul în care este transportat și așezat în
pat.

 Transportul este indicat a se face cu patul rulant sau

căruciorul care vor fi manevrate cu atenție.
 Pacientul va fi acoperit, pentru a fi ferit de curenți de aer sau
de schimbări de temperatură. Asistenta medicală se va asigura
că pacientul stă comod, că este în siguranță și că eventuala
tubulatură(dren, sonde, perfuzii) nu este comprimată.
 Poziția de transport este de decubit dorsal, cu capul într-o
parte, pentru a nu-și înghiți eventualele vomitismente.
 În timpul transportului se urmărește:
 Aspectul feței
 Respirația
 Pulsul
 Perfuzia (și drenurile)
 Instalarea operatului
 Se va face într-o cameră cu:  Patul:
 Mobilier redus și ușor lavabil  Accesibil din toate
 Curată, bine aerisită, liniștită părțile
 În semiobscuritate  Aparatele de încălzit
 Temperatura între 18-20°C
ținute la distanță
 Instalații de oxigen montate în
perete
 Prevăzut cu mușama și
 Prize în stare de funcționare aleză bine întinsă
 Aparatură pentru aspirație  Cu/fără pernă
 Dacă este cazul, saltea
antiescară
 Poziția bolnavului în pat
 Transferul de pe patul rulant sau cărucior va fi efectuat de
către trei persoane, ale căror mișcări trebuie să fie sincrone,
pentru a evita bruscarea operatului.
 Poziția de decubit dorsal
 Bolnavii ale căror operații au fost efectuate cu anestezie locală
nu au restricții deosebite. Ei pot fi așezați în decubit dorsal, cu
capul pe pernă și în anumite limite își pot schimba poziția în
pat.

 Bolnavii operați cu rahianestezie vor fi așezați în pat fără

pernă, cu capul flectat spre dreapta cu tăvița renală alături,
fiindu-le interzisă ridicarea capului deasupra nivelului
orizontal al corpului.
 Poziția de decubit dorsal

Rahianestezie

Mișcări de lateralitate ale corpului și Restricția ridicării capului până a

mișcări ale membrelor doua zi

 Așadar, poziția de decubit dorsal se aplică la majoritatea cazurilor,

depinde dacă așezăm capul
 pe pernă(anestezie locală sau generală) sau
 fără pernă(rahianestezie)
 Poziția ventrală
 Se folosește în cazul bolnavilor operați pentru coloana
vertebrală, flegmoane abdominale sau cei cu tendință la
escare de decubit. Pentru a suporta mai ușor această poziție se
pune o pernă sub toracele superior, iar capul va fi rotat la
stânga sau dreapta.

 Această poziție se suportă puțin timp și pentru un timp

intermediar, bolnavul poate fi așezat lateral dreapta sau
stânga, dar nu în cazul operațiilor pe coloană
 Poziția semișezând
 Constă în ridicarea jumătății superioare a corpului sprijinită
pe perne, mai sus decât jumătatea inferioară.

 Bolnavii operați pentru afecțiuni pleuro-pulmonare sau

esofagiene sunt așezați în această poziție pentru a favoriza
drenajul.
 Poziția Fowler
 Pacientul este așezat în semișezând cu genunchii flectați cu un
sul sub ei.

 Este favorabilă bolnavilor cu operații pe torace, peritonite ale

etajului abdominal superior, unde nu permite scurgerea de
puroi spre Douglas care este drenat.
 Poziția Trendelenburg
 Constă în ridicarea mai sus cu 15-20 cm capătului patului de
la picioarele pacientului.

 O folosim numai dacă socotim necesară menținerea unei

irigări cerebrale mai intense.
 Poziția de decubit lateral
 Poate fi drept sau stâng, culcat pe o parte cu capul spirjinit pe
o singură pernă, membrele inferioare flectate ușor sau
membrul inferior care este în contact cu suprafața patului
întins iar celălalt îndoit.

 Este utilizată după intervenții intratoracice sau renale și în

cazul drenajului cavității pleurale. Se va schimba din 30 în 30
de minute, pentru a ușura drenajul căilor respiratorii.
 Urmărirea funcțiilor cardiace și respiratorii

 După aducerea pacientului în salon se vor urmări:

TENSIUNEA ARTERIALA, PULSUL, RESPIRAȚIA

Din 15 în 15 minute Din 30 în 30 minute Din oră în oră

Primele 3 ore Următoarele 6 ore Următoarele 16 ore
 Urmărirea evoluției febrei

 În primele 2 zile putem avea o stare subfebrilă, datorată

resorbției de la nivelul plăgii operatorii.
 O ascensiune mai importantă a febrei în ziua a treia poate
arăta existența unei complicații: supurația plăgii, infecția
pulmonară sau urinară

Dimineața

Seara
 Combaterea durerii
 Durerea postoperatorie este inerentă și rari sunt pacienții care
sunt astfel pregătiți psihic ca să nu recepționeze și care să nu
se manifeste foarte zgomotos din cauza durerii.

 Durerea atinge maximum de intensitate în seara operației și

diminuează progresiv în 48 h.

 Intensitatea cu care se recepționează durerea pentru acelasă

tip de intervenție depinde în mare măsură de elementul
constituțional psihic al individului.
 Persoanele anxioase percep și reacționează la durere foarte
zgomotos.
 Pentru combaterea durerii
postoperatorii se folosesc 2
grupe de substanțe:
analgetice majore și
minore.
 Analgetice minore
utilizate în dureri
suportabile: algocalmin iv
sau im, piafen, acid
acetilsalicilic, paracetamol
și ibuprofen per os.
 Printre analgeticele majore
mai frecvent utilizate sunt
mialginul administrat
fracționat și la intervale
mari de timp, pentazocina,
fortralul, dipidolor și
tramadol.
 Opiaceele sunt analgetice
puternice ameliorând mult
durerea viscerală, dar chiar
și în doze mici pot produce
deprimarea centrului
respirator.
 Mobilizarea bolnavului
 Trebuie să înceapă cât mai precoce.

 După ce bolnavul se trezește din narcoză și devine cooperant,

va fi pus să respire adânc, să facă mișcări de respirație folosind
și brațele, destinzând abdomenul prin coborârea diafragmului.

 Ori de câte ori se constată că are un arbore bronșic încărcat,

va fi pus să tușească și să expectoreze.
 AVANTAJE:
 Realizarea profilaxiei tromboemboliei
 Crește încrederea pacientului în reușita operației
 Combate atelectazia pulmonară și preîntâmpină apariția
infecțiilor pulmonare
 Facilitează reluarea tranzitului intestinal
 Favorizează drenajul gastric
 Evită vărsăturile precoce postoperatorii
 Stimulează micțiunile spontane
 Stimulezăcontracțiile musculare ale membrelor inferioare
-> propulsarea întoarcerii venoase
 Prevenirea stazei venoase
 Accidentele trombozei venoase rămân complicația majoră în
chirurgie.

 La bolnavii imobilizați la pat:

Mișcări active și contracții musculare statice ale
membrelor inferioare cu perioade de repaus (10
contracții succesive-pauză)
Flexia și extensia degetelor de la picioare, flexia și
extensia genunchilor, mișcări de pedalare în pat.
 În afara contraindicațiilor, toți operații se vor ridica din pat în
seara intervenției sau a doua zi dimineață
Metodă simplă și benefică
Favorizează:
amplitudinea respiratorie,
ventilația pulmonară
Tusea și expectorația
Accelerează reluarea tranzitului intestinal
Influențează pozitiv psihicul bolnavului
NU va merge
membrelor
Ridicarea vasingur,
seinferioare șici
face treptat:
balansează
verifică șigambele
medicalăprezența nu trebuie
edemelor să
-măsurăm
spGimnastică
rijinit
Întâi tensiunea
de asisten
la marginea atarterială
patului,
-membrelor
exagereze deinferioare
respiratorie
prima și
dată
culcat.
balansează
medicală și gambele
nu trebuie să
măsurăm tensiunea a rterială
-exagereze
Gimnastică de respiratorie
prima dată
culcat.

Du
Du
pă
pă
ce
ce
nu
nu
ma
ma
ii
dor
dor
ește
ește
să
să
me
me
arg
arg
ă,
ă,
pac
pac
ient
ient
ul
ul
tre
tre
bui
bui
ee să
să
se
se
așe
așe
ze
ze
într
într
-un
-un
fot
fot
oli
oli
u
u
îna
îna
inte
inte
de
de
înt
înt
oar
oar
cer
cer
ea
ea
în
în
pat
pat
..

Vârsta pacientului, starea de nutriție sau starea generală a acestuia,

natura sau complexitatea operației, NU reprezintă o contraindicație!
 Prevenirea complicațiilor de decubit
 Complicațiile de decubit sunt frecvente la pacienții care
necesită imobilizare îndelungată la pat = ESCARE

 Prevenirea escarelor:
 Lenjerie de pat și de corp permanent curată, uscată și bine întinsă,
fără cute, fără firimituri pe pat
 Menținerea curată și uscată a pielii, în secial în regiunea
sacrococcigiana
 Schimbarea de poziție după orar – la două ore
 Masajul zonelor expuse escarelor
 Reluarea tranzitului intestinal
 Tranzitul intestinal postoperator se reia la 48-72 h.

 Dacă în ziua a 3a pacientul nu a avut scaun spontan, va

prezenta neliniște abdominală și jenă dureroasă. Resturile
fecaloide și eventual sângele intestinal acumulat după operațiile
pe tubul digestiv, trebuie eliminate prin provocarea scaunului.

 Se va face prin supozitoare cu glicerină introduse în ampula

rectală, fie prin clismă evacuatoare cu apă călduță în care se
introduce o spumă de săpun amestecată cu 20-30 mL ulei de
parafină.
 Pentru combaterea parezei intestinale se pot folosi injecții de
miostin, ulei de ricin sau parafină administrate per os sau pe
sondă nazo-gastrică.

Pacient ●
●Stimulare peristaltică din prima zi de la operație

operat pe Ulei de ricin 15-20g în 2 reprize

●
●

●Dilatație anală realizată la sfârșitul intervvenției

●

chirurgicale
colon

Pacient cu operații ●
●Constipante pentru 4-5 zile
Alimentare numai hidrică
anale, hemoroizi,
●
●

●Seara zilei a 4a, 20 mL ulei de ricin

●

●Înainte de scaun, medicație care să calmeze durerea

fistule, abcese
●
Reluarea micțiunilor
 Reluarea alimentației
 Pentru operațiile efectuate pe alte zone ale corpului decât pe
abdomen și mai ales pe tubul digestiv, reluarea alimentației
postoperator nu ridică probleme deosebite.

 Dacă intervenția chirurgicală a constat în secționarea unor

segmente gastrice sau intestinale și efectuarea de suturi
anastomotice care nu trebuie ”forțate”, nu încărcăm în
primele zile traiectul digestiv pentru că la nivelul suturilor,
mișcările peristaltice sunt abolite sau încetinite și în același
timp, la acest nivel, se creează de multe ori un edem important
ce îngustează lumenul.

 Tubul digestiv se lasă în repaus 2-3 până la 5 zile.

 La pacienții la care putem începe  Pacienților cu drenaje gastrice,
alimentarea pe gură chiar din cu suturi intestinale:
prima zi după o intervenție  Nu le dăm să ingere în prima
abdominală: zi nici măcar lichide
 Numai lichide neîndulcite,  Bucăți mici de gheață pentru
ușor reci și în cantități mari a le umezi gura și a le
 În următoarele zi, alimente suprima senzația de
din ce în ce mai consistente uscăciune a mucoasei bucale
 În a 4a zi, dacă a avut scaun,
dacă nu varsă, nu are
meteorism abdominal,
alimentația va începe să fie
normală, respectând regimul
bolii sale.
 Supravegherea evoluției plăgii operatorii și
a drenajului
 De la sala de operație, bolnavul vine cu plaga acoperită de un
pansament steril. Asistenta medicală are obligația să
examineze acest pansament și să observe dacă nu este îmbibat
cu sânge.

 Medicul va examina pansamentul în cazul prezenței

sângerării și, la nevoie, va efectua o reintervenție chirurgicală
pentru a descoperi vasul care sângerează și a-l ligatura.
 Dacă în primele ore după operație se scurge o cantitate mare de
puroi prin tuburile de dren, aceasta nu reprezintă nimic
alarmant.

 Dar dacă se evacuează o cantitate mare de sânge sau bilă,

conținut gastric sau intestinal, se va anunța medicul care va
stabili dacă este vorba de evacuări normale sau este nevoie o
reintervenție de urgență, pentru o complicație postoperatorie.
 Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.
 Plaga operatorie poate fi lăsată fără pansament după 48h dacă
este productivă se acoperă cu pansament steril, absorbant, și se
schimbă la timp monitorizând pierderile

 În evoluția normală, firele de sutură se suprimă la aproximativ

7 zile în operațiile mici și la aproximativ 10-12 zile la
intervențiile chirurgicale mai mari.
 Reechilibrarea hidroelectrolitică
 Dezechilibrul hidroelectrolitic se manifestă clinic:
 Deshidratare

 Hiperhidratare

 Deficit de Na+
 Retenția de Na +
 Deficit de K +
 Retenția de K +
 Acidoză metabolică
 Acidoză respiratorie
 Alcaloză metabolică
 Alcaloză respiratorie
 Reechilibrarea hidrică - deshidratare:
 Menținerea unei corecte balanțe hidrice prin calcul cât mai
exact al pierderilor pe care le prezintă cât și al intrărilor pe
cale parenterală și perorală
 Administrarea se va face în funcție de examenul clinic
amănunțit: starea generală, tensiunea arterială, pulsul,
diureza, numărul de respirații, eventual cântărirea
pacientului
 Evitarea hiperhidratărilor mai ales la pacienții hipoproteici,
hipertensivi și cu afecțiuni cardiace
 Ritmul de perfuzare să nu fie mai mare de 300-500mL/h
pentru soluții izotonice(NaCl 9g‰) și 200mL/h la cele
hipertonice(soluția Ringer), pentru a evita supraîncărcarea
patului vascular
 Reechilibrarea hidrică – hiperhidratare:
 Uzual → tonicardice, diuretice
 Toraco- și paracenteza → golirea hidrotoraxului sau
lichidului de ascită
 Aspirație → staze gastrice
 Flebotomie → accidente de supraîncărcare vasculară
 Dacă rinichiul este deficient → epurare extrarenală
 Reechilibrarea electrolitică –  Reechilibrarea electrolitică
deficitul de Na+ : – deficitul de K+ :
 Soluții izotonice: ser
fiziologic
 Soluții poliminerale:
 Soluțiile: soluția Ringer
soluția Ringer(NaCl, KCl,
CaCl2)
 Soluție hipertonică: NaCl  Soluție hipertonică: ClK
de 10-20% repartizată de 10-20% repartizată
proporțional în flacoanele
proporțional în
de ser glucozat cu care se
flacoanele de ser glucozat
face perfuzia
cu care se face perfuzia
 Cantitatea administrată de
Na+ va fi în funcție de
 Orientare după valoarea
iongrama serică, urinară. ionogramei serice
16mEq
1g NaCl 1g ClK 12mEq K
Na
 Reechilibrarea electrolitică – retenția de K+ :

În supradozaj terapeutic se utilizează:

 Calciu gluconic iv
 Perfuzii cu glucoză tamponată cu insulină care
favorizează trecerea K+ în spațiul intracelular

În hiperpotasemia indusă de insuficiența renală acută:

 Rășini schimbătoare de ioni
 Dializă extrarenală, dializă peritoneală
 Corectarea acidozei  Corectarea alcalozei
metabolice: metabolice:

 Tratament patogenic:  Tratament patogenic

 corectarea diabetului,  Asociată cu deficit de K în
a insuficienței renale, cazul pierderilor prin
vărsătură, stază gastrică,
a stărilor de șoc dilatație acută de stomac
→ soluție KCl
 Tratament specific:  În hiperaldosteronism
 soluții
primar → spironolactonă
de bicarbonat de
Na 8,4%  Insuficiență renală →
 soluție
hemodializă
0,3 molară de
THAM
 Bibliografie
1. Dașchievici, Silvian și Mihăilescu Mihai, Chirurgie – Specialități
chirurgicale, editura Medicală, București, 2012
2. Popa, Florin și colab, Manual de chirugie și specialități înrudite,
editura Carol Davila, București, 2004
3. Titircă, Lucreția, Ghid de Nursing vol I și II, editura Viața
medicală românească, București, 2008
4. Firescu, Dorel și colab, Chirurgia în semne și simptome, editura
Didactică și Pedagogică, București, 2008