INFECŢIILE

CHIRURGICALE

Conf.dr. Dragos F. Voicu

 INFECŢIA
• interacţiunea dintre un microorganism
patogen şi organismul gazdă;
• pătrunderea şi multiplicarea micro-
organismelor patogene în ţesuturile
organismului gazdă;
• răspunsul organismului exprimat prin
tulburări funcţionale, modificări lezionale şi
sistemice, la pătrunderea, metabolismul şi
înmulţirea germenilor patogeni.
interacţiunea dintre agent patogen şi gazdă

reacţii şi leziuni

starea de boală (clinică şi subclinică)

manifestă în funcţie de următorii factori:

• agentul infecţios:
→ cauza primară şi obligatorie;
→ acţiune prin caracterele agresive
(virulenţă, invazie, toxicogeneză,
patogenitate) şi prin inocul (doza infectantă);
→ virusuri, chlamidii, micoplasme, rickettsii,
bacterii, fungi, protozoare, metazoare;
• organismul gazdă:
→ rezistenţă: nespecifică (straturile epiteliale
de suprafaţă, fagocitoza, sistemul
complement, inflamaţia etc.), specifică
(imunitatea umorală sau celulară);
→ reactivitate;
• mediul extern prin următorii factori:
→ climatici;
→ geografici;
→ sociali;
→ economici.

Ecuaţia lui Th. Smith

SEVERITATEA BOLII = NR. GERMENI X
VIRULENŢĂ / MIJLOACE DE APĂRARE
• principala manifestare din cursul unei
infecţii = INFLAMAŢIA
- reacţie complexă de apărare locală a
ţesuturilor în zona de agresiune a agentului
patogen;
- exudat inflamator care poate evolua spre:

▪ supuraţie ▪ exudat inflamator ▪ cazeificare

(fibroză)
 CARACTERISTICELE
INFECŢIILOR CHIRURGICALE
• pot fi evidenţiate clinic şi paraclinic;
• trebuie tratate chirurgical (incizie,
excizie, drenaj, toaletă);
• la debut localizată şi în absenţa
tratamentului se extinde regional sau
în tot organismul;
• de regulă este polimicrobiană.
 CLASIFICAREA INFECŢIILOR
CHIRURGICALE
• după răsunetul asupra organismului:
→ infecţii care se autolimitează (vindecare
spontană);
→ infecţii care necesită tratament
chirurgical (vindecarea depinde de
diagnosticul corect, precoce şi
promptitudinea tratamentului);
→ infecţii fulminante (instalate rapid şi
greu de tratat).
• după momentul în care devin manifeste:
→ infecţii preoperatorii:
- manifestate în afara actului operator;
→ infecţii peroperatorii:
- se produc în timpul actului operator;
- infecţii care pot fi prevenite (legate de erori de
asepsie şi antisepsie pre- şi/ sau
peroperatorii);
- infecţii care nu pot fi prevenite (legate de
rezistenţa scăzută a bolnavului);
→ infecţii postoperatorii:
- infecţii legate de îngrijirile postoperatorii.
• după gradul extensiei:
→ infecţii localizate:
- foliculita, furunculul,
hidrosadenita, abcesul cald,
flegmonul, adenita, osteomielita
acută, erizipelul, celulita;
→ infecţii generalizate:
- gangrena gazoasă, fasceita
necrozantă, tetanosul, antraxul.
DIAGNOSTICUL INFECŢIILOR
• CLINIC
- semnele obiective (semnele celsiene locale
ale inflamaţiei pentru infecţiile superficiale)
→ DOLOR (spontan şi/sau la palpare);
→ TUMOR;
→ RUBOR (hiperemie reactivă locală);
→ CALOR (hiperemie reactivă locală);
→ FUNCTIO LAEZA (cu sau fără
imobilizare reflexă sau voluntară a
segmentului afectat).
 - scurgeri purulente din focarul
infecţios;
- necroze tegumentare;
- pustule.
• semnele generale specifice:
→ febră;
→ frisoane;
→ tahicardie.
• PARACLINIC
- leucocitoză cu neutrofilie;
- neutrofile tinere în formulă;
- anemie (infecţii cronice);
- glicemie crescută (diabetici);
- semne biologice de insuficienţă hepaticã
sau/şi renală (infecţii generalizate);
- cultură şi antibiogramă (scurgeri purulente,
puncţie, incizie);
- examene radiologice simple sau cu
substanţă de contrast, ecografie, scintigrafie,
TC (infecţii profunde).
 ERIZIPELUL

• Infecţie cutanată cu streptococ

betahemolitic de tip A,
multiplicat în sistemul limfatic
reticular local, întinsă până la
corion;
• Clinica 3 faze: incubaţie, stare, rezoluţie:
→ incubaţie: 3-5 zile;
- debut brusc, cu frison, febră 400 C.
→ stare: 5 zile;
- febră 39-400 C, astenie fizică, tahicardie,
oligurie;
- placard erizipelatos cu burelet marginal,
policiclic, uşor ridicat faţă de tegumentul
adiacent, cu edem, culoare roşie cărămizie;
- flictene serosanguinolente (erizipel bulos);
- supuraţie în hipoderm (erizipel
flegmonos);
- simplu edem (forma eritematoasă);
• Paraclinic: leucocitoză, neutrofilie,
albuminurie şi/sau hematurie.
• Evoluţie:
- cu tratament → vindecare fără imunitate;
- fără tratament → recidive.
• Complicaţii: - abcese; flegmoane;
- flebite;
- adenoflegmoane;
- septicemie;
- endocardită;
- reumatism.
• Tratament:
- Profilactic;
- Curativ:
PENICILINĂ (ERITROMICINĂ)
7-10 zile;

- local: - badijonări cu alcool iodat,

metosept;
- deschiderea şi excizia pustulelor.
 FURUNCULUL
• infecţie cutanată localizată în foliculul
pilos şi în glanda sebacee;
• apariţia concomitentă şi succesivă a
ţ
mai multor furuncule = furunculoză;
• infecţie cutanată cu stafilococ care
apare la persoanele cu imunitate
scăzută sau cu deficienţe ale igienei
locale.
• debut cu senzaţie pruriginoasă (hiperemie
locală centrată de un fir de păr);
• durere (culoare violacee, tegument
indurat);
• pustulă care fistulizează;
• profund = conglomerat necrotico-purulent
cu centrul mai dens (burbionul) cu
tendinţă la eliminare prin fistulizare (ziua
8, 9 de la debut);
• febră , frisoane, cefalee.
• netratat sau prost tratat → complicaţii:
- limfangita; adenoflegmonul;
- erizipelul;
- osteomielita;
- abcesele la distanţă;
- septicemia sau septicopioemia (mai
rar);
*** furunculul buzei superioare, al feţei
sau nasului → tromboza sinusului
cavernos sau a venei jugulare interne.
• Tratament
- patogenic:
*** vaccinoterapie (vaccin
antistafilococic sau autovaccin,
anatoxină stafilococică) în doze
progresive;
- etiologic:
*** antibiotice după antibiogramă;
- chirurgical:
*** incizie, evacuare, pansamente
alcoolizate 96% (după constituirea
pustulei).
FURUNCULUL ANTRACOID
• carbunculul = aglomerare de mai mulţi
furunculi, pe o arie delimitată, care se
dezvoltă profund ca un flegmon;
• agentul patogen = stafilococul auriu;
• localizare = zonele bogate în foliculi
piloşi şi sebacei (ceafă, spate), la cei cu
imunitate scăzută, la diabetici;
• clinica:
- tumoră roşie-violacee, dură, dureroasă,
ulcerată (în 3-4 zile), cu mai multe fistule;
- febră de tip septic, frisoane, anorexie;
• evoluţie:
- spontană spre cicatrizare;
- extensivă cu necroză şi invazie (la diabetici);
• tratament:
- antibioterapie;
- incizie (preferat electrocauterul) în cruce cu
excizia ţesuturilor necrozate, drenaj, meşaj.
 HIDROSADENITA
• localizarea furunculului (stafilococ auriu)
la nivelul glandelor sudoripare ale axilei;
• furunculoză apocrină, furuncul cronic al
axilei;
• clinic 2 forme:
- abcesul tuberozitar: nodul ferm, sensibil,
creşte, devine dureros, înfiltrează zona şi
apare adenopatia satelită;
 - hidrosadenita recidivantă: frecvent
perianal, determină supuraţii cronice
greu de tratat (maladia Verneuil);
• tratament:
- stadiul de induraţie: antibiotice,
antiinflamatorii, gheaţă local;
- stadiul de colecţie: puncţie, evacuare;
- abcesul tuberozitar: incizie cu
evacuarea colecţiei,debridare, lavaj,
meşaj.
 FLEGMONUL
• infecţie acută şi difuză fără tendinţă la
delimitare, dezvoltată în ţesutul
conjunctiv lax (subcutanat, din spaţiul
ischiorectal, retromamar,
retroperitoneal) cu caracter progresiv,
distructiv şi necrozant;
• streptococ, stafilococ auriu, colibacil,
anaerobi, asocieri microbiene cu
virulenţă crescută;
• după localizare flegmoanele parietale pot
fi:
- supraaponevrotice (superficiale);
- subaponevrotice (profunde);
*** flegmonul fesier (asepsia şi antisepsia,
tehnica injecţiilor);
• clinica:
- edem dureros local, roşeaţă, febră, frison;
- fluctuenţă centrală, după 5-6 zile (în faza
de supuraţie şi necroză);
• tratament:
→ preventiv:
- asepsie şi antisepsie corectă la manevrele
chirurgicale (injecţii, puncţii, incizii);
- tratament corect chirurgical al plăgilor;
→ stadiul de infiltraţie şi congestie locală:
-antibiotice, antiinflamatoare, ghea ţă local;
→ stadiul de flegmon:
- chirurgie de urgenţă sub protecţie de
antibiotice;
- incizie largă, recoltare puroi pentru
antibiogramă, evacuare, debridare, lavaj
abundent (apă oxigenată, cloramină,
betadină), meşaj.
FLEGMON FESIER
 ABCESUL CALD
• colecţie purulentă localizată în diferite
ţesuturi sau spaţii anatomice, bine
circumscrisă delimitată printro
membrană;
• stafilococ (80%), streptococ, coli,
pneumococ, germeni anaerobi;
• cavitate delimitată de un perete de
neoformaţie care conţine puroi (ţesut
necrozat, leucocite moarte, sânge,
plasmă, bacterii).
ABCES PERIANAL
 PANARIŢIILE

•PANARIŢII SUPERFICIALE
(CUTANATE)
•PANARIŢII SUBCUTANATE
•PANARIŢII PROFUNDE
 I. PANARIŢII SUPERFICIALE
1. Panariţiu eritematos:
*** congestie locală; pansament alcoolizat;
2. Panariţiu flictenular:
*** flictenă între epiderm şi derm cu exudat
seropurulent; excizia flictenei, pansament cu
antiseptice;
3. Panariţiu ungheal:
a. periungheal: decolarea tegumentului de pe
unghie cu excizia bazei unghiei; pansament cu
antiseptic;
b. subungheal: acumulare de puroi sub vârful
sau baza unghiei; durere pulsatilă; căldură
locală; extirparea unghiei, pansament cu
antiseptic;
4. Panariţiu antracoid:
- furuncul degetului;
- pe faţa dorsală a degetului;
- tratat ca orice furuncul.
 II. PANARIŢII SUBCUTANATE

1. Panariţiu pulpar:
*** situat în ţesutul conjunctiv al lojei
pulpare; incizii (laterale), drenaj larg;
2. Panariţiu lojelor falangiene mijlocii
şi proximale:
*** situat în ţesutul conjunctiv lax al
acestor spaţii; incizii (laterale), drenaj
larg; imobilizare.
 III. PANARIŢII PROFUNDE
1. Panariţiu osos:
*** infectarea unui focar de fractură;
antibiotice, incizii laterale, drenaj,
imobilizare;
2. Panariţiu articular:
*** infecţia unei articulaţii a degetului;
antibiotice, imobilizarea în poziţie
fiziologică, artrotomie;
3. Panariţiu tenosinovial:
*** fuzarea infecţiei în lungul tecilor sinoviale;
antibiotice, imobilizarea degetului,
tratamentul chirurgical al colecţiilor (incizii,
contraincizii, drenaj larg, lavaj).
 GANGRENA GAZOASĂ
• infecţie difuză cu distrugeri tisulare
mari şi stare toxică gravă, mortală în
afara tratamentului rapid instituit
(miozita clostridiană);
• germeni anaerobi (clostridium,
bacteroides);
• favorizate de: plăgi contuze,
delabrante, cu distrugeri musculare,
ţesuturi devitalizate, intervenţii
chirurgicale pe organe septice;
• clinica:
*** debut brusc la 24-72 ore de la contaminare;
*** frisoane, febră, tahicardie, agitaţie psihomotorie, hta,
astenie, somnolenţă, oligoanurie, dispnee, comă;
*** plaga tumefiată, cu edem masiv, difuz extins rapid;
pielea din jur violacee, cu flictene cu conţinut hemoragic,
secreţii maronii-fetide care se scurg din plagă;
• tratament:
*** profilaxia prin tratamentul corect a plăgilor contaminate
teluric;
*** antibiotice (penicilina, cloramfenicolul,
metronidazolul);
*** seroterapie antigangrenoasă (50.000-200.000 u.i./i.v.)
*** oxigenoterapie hiperbară, reechilibrare volemică,
electrolitică;
*** ventilaţie asistată, cardiotonice, hepatotrope, dializă;
*** chirurgie incizii largi, excizia zonelor necrozate, lavaj
abundent cu apă oxigenată şi cloramină;
 TETANOSUL
• boală infecţioasă produsă prin difuzarea
exotoxinei tetanice, eliberată de bacilul tetanic;
• clinica:
- plagă cu potenţial tetanigen (anfractuasă, avort
septic);
- după 3-30 zile:
- manifestări locale:
*** necicatrizare, oprirea granulării;
*** la plăgile cicatrizate: durere, parestezii,
sensibilitate la frig, fibrilaţii musculare
pericicatriciale;
 - manifestări generale:
*** contracturi musculare localizate:
→ trismusul, rigiditatea feţei, râsul
sardonic, disfagie;
*** contracturi musculare generalizate:
→ ortotonus (contractura interesează
musculatura somatică flexorie şi
extensorie);
→ opistotonus (corpul descrie un arc cu
punctele de sprijin pe cap şi călcâie);
TRISMUS
OPISTOTONUS
 IMUNIZAREA ACTIVĂ
• tratament profilactic prin vaccinare cu:

Anatoxină tetanică nativă

Anatoxină tetanică purificată şi
adsorbită (ATPA)
(instrucţiuni MS)
• sugar şi copil:
*** DTP (trivaccinul diftero-tetano-pertusis) de la 3
luni, câte 0,5 ml. 3 prize la interval de 4 săptămâni;
2 rapeluri la 6 şi 18 luni; 2 rapeluri la 6-7 ani şi 13-
14 ani.
• adult:
*** 0,5 ml., i.m. ATPA repetat la 4 săptămâni; 2
rapeluri la 1 an şi la 5 ani;
*** teoretic protecţie 10-12 ani; mai sigur repetat din 5
în 5 ani 0,5 ml. ATPA.
• gravide:
*** nevaccinate la fel ca la adult;
*** vaccinate, rapel cu 0,5 ml. ATPA în luna a VIII-a
la prima sarcină sau dacă au trecut mai mult de 10
ani de la ultima sarcină.
 IMUNIZAREA PASIVĂ
Ser antitetanic
Imunoglobuline antitetanice umane
- ser anititetanic la persoanele nevaccinate,
cu plăgi tetanigene;
- s.c. iniţial imunoglobuline antitetanice
250-500 U.I.care asigură protecţie de 21
zile, până intră în circulaţie anticorpii
obţinuţi prin vaccinare cu ATPA.
 TRATAMENTUL PLĂGILOR CU
RISC TETANIGEN
• toaletă, excizia ţesuturilor devitalizate;
• antibiotice (penicilina) 7-10 zile;
• la imunizaţi, 0,5 ml. ATPA sau anatoxină
nativă;
• la politraumatisme, seroterapie sau
imunoglobulină umană AT;
• la neimunizaţi, ser antitetanic 1500-3000 U.I.
sau imunoglobulină AT 250 U.I. concomitent
(în alt loc) cu 0,5 ml. ATPA i.m. repetat la 14
zile + penicilină.
 INFECŢIILE NOSOCOMIALE
• infecţii dobândite de un pacient în timpul spitalizării
(bolnav internat pentru o altă afecţiune) care se manifestă
clinic chiar în timpul aceleiaşi spitalizări sau (mai rar) după
externare;
• cauza:
- flora de spital selecţionată cu virulenţă crescută;
- rezistenţă la marea majoritate a antibioticelor (floră
cantonată la nivelul infrastructurii, echipament medico-
sanitar vehiculată de pacient, personalul medico-sanitar,
vizitatori şi transmisă direct sau indirect (instrumente, hrană,
medicamente perfuzabile), inclusiv pe cale aeriană,
bolnavului).
 FACTORI FAVORIZANŢI
- pacientul:
• cu imunitate scazută
• cu tare importante: diabet zaharat, insuficienţă
hepatică, insuficienţă renală, SIDA, alcoolism,
tratament cu citostatice, cortizon etc.;
- personalul medico-sanitar:
• manevre neglijente (sondaje, pansamente
incorecte, cateterism, traheostomie, endoscopie);
• pregătire defectuoasă preoperatorie;
• actul terapeutic chirurgical defectuos;:
• operaţii prelungite inutil, gesturi brutale,
hemostază defectuoasă, nerespectarea riguroasă a
asepsiei;
• îngrijire postoperatorie defectuaoasă.
 CLINICA
• infecţii urinare;
• infecţii cutanate şi ale mucoaselor;
• infecţii postoperatorii:
- supuraţii ale plăgii;
- peritonită;
- infecţie viscerală;
- pneumonii;
- tromboflebite.
 TRATAMENT
- profilactic:
• antibioterapie judicioasă;
• respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie;
• manevre corecte: sondaje, clisme, injecţii;
• pregătire preoperatorie: actul operator,
ingrijirile postoperatorii = corecte;
• hrană, lenjerie, igienă individuală.
- curativ:
• antibioterapie conform antibiogramei.