AVENTURILE LUI CIPOLLINO

Dar cine fluieră pe drumul acesta pustiu? Eh, ia să privesc mai bine... Parca-ar fi un băieţel. Da, da, e
un băiețel cu părul numai inele și cu pantalonii... dar sînt rupţi de tot, așa pantaloni rupţi și peticiţi n-
am mai văzut. Băieţelul însă fluieră de mama focului, semn că nici nu-i pasă de pantalonii lui. Dar de
unde o fi venind și încotro se duce?
 [Cipollino]:
Sînt glumeţul Cipollino
Și-ntr-un sat eu am crescut
Unde înfloresc măslinii,
Portocalii și smochinii
Sub al soarelui sărut.
Dar așa precum se știe
Eu băiatul-ceapă sînt
Așadar moș Cipollone,
Așadar moș Cipollone,
Mi-e bunic și-i sînt nepot.
Am fost mulţi copii acasă
Și am dus-o greu
Cipolleto, Cipollito,
Iată, dragi copii, că am aflat cu toţii cine-i acest băieţel. E Cipollino sau băieţelul-ceapă. De ce
se numește așa? Pentru că-i băiatul lui Cipollone, iar cuvîntul «cipollo» în limba italiană
înseamnă «ceapă». De ce tocmai limba italiană? Pentru că basmul pe care-l auziţi azi a fost
scris de un scriitor italian. Aa, am uitat să vă spun că aventurile lui Cipollino se petrec într-o
ţară de basm, în care toţi locuitorii sînt fructe sau legume.
Hei, dar tot vorbind, Cipollino s-a îndepărtat pe drumul pustiu. Să mergem după el și să
vedem ce se întîmplă. Haideţi, repede, repede ca să-l putem ajunge din urmă.
[Cipollino]: Off, tare cald mai e... Și mi-e o sete... Dar ce văd? Niște case. Înseamnă că am
ajuns la marginea unui sat. Ia să dau o fugă pînă acolo. Oo, cînd fug trebuie să-mi ţin
pantalonii bine cu mîna ca să nu se rupă de tot.
[Tărtăcuţă]: Prietene cizmar, hei... meștere Chiorchină!
[Ciorchină]: Ce s-a întîmplat cumetre Tărtăcuţă?
[Tărtăcuţă]: Ia vino. Ia privește. Căsuţa mea e gata. Ţi-e mai mare dragul să te uiţi la ea, nu-i
așa?
[Ciorchină]: Așa e! Dar mult ai mai pătimit pînă ai văzut-o gata.
[Tărtăcuţă]: Ehee, încă de pe cînd eram copil visam să am căsuţa mea. În fiece an îmi
cumpăram cîte o cărămidă.
[Ciorchină]: Nu e om în sat care să nu știe că-ţi rupeai de la gură ca să pui cîte ceva deoparte
pentru căsuţa asta.
[Tărtăcuţă]: Acuma însă am căsuţă. Cine mai e ca mine? Ee, ce-i drept că e ea cam mititică
dar mie nici nu-mi trebuie un palat. Doar nu sînt boier,
hehehe
[Ciorchină]: Da nu-i chiar așa de mică. Ia, ia, ia intră.
[Tărtăcuţă]: Uite... intru... așa...
[Ciorchină]: După cîte văd, cumetre Tărtăcuţă, nu prea poţi să stai în picioare fiindcă te
lovești cu capul de tavan.
[Tărtăcuţă]: Da, da. asta cam așa e.
[Ciorchină]: Și nici să te întînzi nu poţi fiindcă-ţi ies picioarele pe ușă. Nu?
[Tărtăcuţă]: Într-adevăr, ai dreptate, dar am să mă deprind cu vremea și-mi voi strînge
picioarele cînd dorm... hehe
[Ciorchină]: Și-acum, cumetre Tărtăcuţă, îţi urez noroc în casa nouă și să trăiești fericit în ea.
[Tărtăcuţă]: Mulţumesc, cumetre Ciorchină, mulţumesc!
[Ciorchină]: Oo, ia te uită, vine-ncoa un băieţel.
[Tărtăcuţă]: Un băieţel? Aa, chiar un băieţel... hehehe
[Cipollino]:
 Am crescut cu frăţiorii
Pe-un răzor mai mărginaș,
Palmele ne sînt muncite,
Hainele ni-s petecite,
Nu știu traiul de oraș.
Ocolesc toţi seniorii
Cuibul nostru cel sărac
Fiindcă mirosul de ceapă,
Fiindcă mirosul de ceapă,
Lor nu prea le e pe plac.
Dar familia muncește,
Veselă mereu,
Cipolleto, Cipollito,
Cipolluco, Cipolloto
Și la urmă hop! și eu.
La, la, la, la
La săraci sîntem în cinste
Și în orișice bordei
Ceapa stă solemn pe masă,
Ceapa e mîncare aleasă
Ceapa, eu și toţi ai mei.
[Tărtăcuţă]: Ehehe, dar cine o fi băieţașul ăsta?
[Ciorchină]: Nu știu, nu l-am mai văzut pe la noi prin sat
niciodată.
[Cipollino]:
 Eu sunt Ceapă sau Cipollo
Și-am studiat pe-al meu răzor
După multă osteneală
Absolvii înalta școală
A știinţei cepelor.
Iar acum în lumea largă
Să colind eu m-am decis
Plec din casa mea natală,
Plec din casa mea natală,
[Tărtăcuţă, Ciorchină]: Unde? Unde?
[Cipollino]: Zău, nu știu precis!
De părinţi, de fraţi, de brazdă
Mă despart cu greu
Dar, cu bine Cipolluco,
Cippolleto, Cipolloto
Am pornit pe drumul meu.
Dar, cu bine Cipolluco,
Cippolloto, Cipollito
Am pornit pe drumul meu.
[Tărtăcuţă]: - Hahaha, bravo Cipollino,
bravo! Dar ce cauţi tu pe meleagurile
noastre?
[Cipollino]: Să vezi, moșule. Locuiam cu
tata și cu fraţii mei la marginea orașului.
Sîntem o familie numeroasă: Cipollino,
Cipolleto, Cipolloto, Cipolluca, Cipolloco,
ăștia sînt fraţii mei. Avem cele mai potrivite
nume precum se cuvine într-o familie
onorabilă de cepe. Oricine știe însă, că
unde e ceapă sînt și lacrimi. Într-o zi se
abătu pe meleagurile noastre însuși
cîrmuitorul ţării, Prinţul Lămîie, cu
numeroasa lui suită de Lămîi și Lămîioare.
Lumea toată a dat năvală pe străzi să vadă
sus-pusa familie. Atunci, nu știu cum s-a
brodit, că la înghesuială bietul taică-meu l-
a călcat pe Prinţul Lămîie pe degetul cel
mare de la piciorul stîng. Oaa, să-l fi auzit
pe Prinţ cum se mai văicărea, de parcă-l
tăia cineva de viu. Taică-meu fu înconjurat
pe dată de străjeri. I-au pus cătușe de fier
[Ciorchină]: Cine i-a mai născocit și pe prinţii ăștia?!
[Tărtăcuţă]: Off, naiba știe, păcatele mele.
[Cipollino]: Cînd eram mai mic tata îmi spunea: «Ascultă Cipollino, cînd vei fi mare să te
duci în lumea largă.» «Pentru ce, tată?» îl întrebam eu. «Eh,
mai tîrziu ai să-ţi dai seama», îmi spunea el. Și iată-mă pornit la drum.
[Tărtăcuţă]: Aha! Vasăzică așa stau lucrurile.
[Cipollino]: Da.
[Tărtăcuţă]: Eh, atunci bine că ai venit la noi. Uite, pe mine mă cheamă Tărtăcuţă...
[Cipollino]: ...Da?
[Tărtăcuţă]: Oamenii din sat mă strigă moș Tărtăcuţă, iar despre căsuţa mea, asta de aici,
pe care o vezi... copiii mi-au făcut un cîntec. Ia ascultă
[Cipollino]: Ia să-l ascultăm.
[Tărtăcuţă]:
Tărtăcuţă a-l nostru
Și-a clădit o casă
Vai cît e de strimtă
Vai cît e de joasă
Tărtăcuţă-și ţine
Capu-n dormitor
Și-n bucătărie
Mîna și-un picior
Și-n bucătărie
Mîna și-un picior.
Dar lui nici nu-i pasă
Că-i așa micuţă
Fiindcă locuiește
Singur Tărtăcuţă
Ghemuit el șade
Ca un șobolan
Că altfel îi iese
Capul prin tavan
Că altfel îi iese
Capul prin tavan.
[Tărtăcuţă]: Și cu toate că-i așa de mică eu sînt
fericit în căsuţa mea.
[Ciorchină]: Ai dreptate, cumetre Tărtăcuţă.
[Cipollino]: Tata mi-a spus într-o zi că palatele
cele mari în care trăiesc prinţii cu prinţele lor
sînt făcute de noi, oamenii săraci, și că tocmai
noi nu avem dreptul să locuim în ele.
[Ciorchină]: A avut dreptate tatăl tău, Cipollino.
Și eu lucrez pentru prinţesa care stăpînește
pămînturile astea. Îi fac cei mai frumoși pantofi
și nici măcar nu mi-i plătește, zice că în schimbul
pantofilor pe care îi fac am dreptul să respir
aerul din ţara ei.
[Cipollino]: Aa, dumneata ești cizmar?
[Ciorchină]: Bineînţeles, Cipollino, sînt
Chiorchină cizmarul:
Mă cunoaște orișicine
Sînt cizmar aici în sat
Gîrbovit de ani de zile
La pantofi pingele bat
Toc, toc, toc, mai des, mai rar
Și pantofii eu repar
Toc, toc, toc, mai des, mai rar
Și pantofii eu repar
De cînd m-am născut pe lume
Nu știu să fi fost bogat
Ghete noi, nici haină nouă
Niciodată n-am purtat
Toc, toc, toc, mai des, mai rar
Și pantofii eu repar
Toc, toc, toc, mai des, mai rar
Și pantofii eu repar
Eu din zori muncesc într-una
Fiindcă-așa sînt învăţat
Eu nu zac în trîndăveală
Ca signorii din palat
Toc, toc, toc, mai des, mai rar
Și pantofii eu repar
Toc, toc, toc, mai des, mai rar
Și pantofii eu repar.
[Ciorchină]: Și dacă ai vedea ce pantofi frumoși știu să fac...
[Cipollino]: Nene Chiorchină, nu vrei să-mi faci și mie niște ghete frumoase?
[Ciorchină]: Eh, ţi-aș face eu dar n-am voie să lucrez decît pentru contesa Vișina,
stăpîna noastră.
[Cipollino]: Dar dacă mi-i lucrezi pe ascuns?
[Ciorchină]: Eh, pe ascuns mai merge. Am să-ţi fac niște ghete... Am să le lucrez
noaptea și am să le ascund bine de signior Pătlăgea.
[Cipollino]: Dar cine-i signior Pătlăgea?
[Ciorchină]: E un om rău în slujba contesei Vișina. El strînge birurile, vai de capul
nostru...
[Tărtăcuţă]: Vai, dar pe cine văd venind... Vorbești de lup și lupu-i la ușă!
[Ciorchină]: Da, da, e signior Pătlăgea. Vine iar la noi în sat. Ce-o mai fi vrînd... Ce
năpastă, ce năpastă...
[Tărtăcuţă]: Ne-am dus pe copcă...
[Pătlăgea]:
 Ihaha și hău, hău, hău C-am ieșit eu la plimbare
Trec pe drum cu tămbălău Ihaha și hău, hău, hău
Ihaha și hău, hău, hău Trec pe drum cu tămbălău
Trec pe drum cu tămbălău Ihaha și hău, hău, hău
Toţi se-nchină-n faţa mea Trec pe drum cu tămbălău
Sînt signiorul Pătlăgea Intru-n orice curte vreau
Ihaha și hău, hău, hău Orice-mi place pot să iau
Trec pe drum cu tămbălău Ihaha și hău, hău, hău
Ihaha și hău, hău, hău Trec pe drum cu tămbălău
Trec pe drum cu tămbălău Ihaha și hău, hău, hău
Ca să știe fiecare Trec pe drum cu tămbălău.
[Cipollino]: Eh, dar ăsta cine mai e?
[Ciorchină]: Vai, e vechilul contesei Vișina, stăpîna noastră de la castel. Ascunde-te repede Cipollino.
[Cipollino]: Nici prin gînd nu-mi trece. Doar nu i-am făcut nimic rău
[Pătlăgea]: Ia ascultă Tărtăcuţă! Cum ai cutezat, tîlharule? Cum ai cutezat, banditule?
[Tărtăcuţă]: Vai, vai, cu ce m-am făcut vinovat, excelenţă?
[Pătlăgea]: Cu ce te-ai făcut vinovat?! Mai și întrebi? Cine a clădit casa asta pe moșia contesei
văduve Vișina? Îţi arăt eu ţie să calci legea și să
obijduiești o biată văduvă, pe nefericita noastră contesă!
[Tărtăcuţă]: Alteţa voastră, vă asigur că încuviinţarea pentru a-mi construi căsuţa mi-a dat-o însuși
contele Vișină.
[Pătlăgea]: Contele Vișină, ha? Sînt treizeci de ani de cînd se odihnește sub pămînt contele, fie-i
ţărîna ușoară! Ce mai tura-vura, în numele legii,
trebuie să părăsești fără zăbavă această șandrama.
[Tărtăcuţă]: Să vedeţi, alteţă. Adevărul este că...
[Pătlăgea]: Ce te-a apucat cu adevărul? Trebuie să pleci din casă, ai înţeles?
[Cipollino]: Banditule, tîlharule, ia seama să nu pleznești de răutate!
[Pătlăgea]: Ce? Ce? Hop-hop? Cine a rostit cuvintele acestea?
[Tărtăcuţă]: Nu știu, nu știu, signor Pătlăgea.
[Pătlăgea]: Dar în spatele tău cine se ascunde?
[Tărtăcuţă]: Nimeni.
[Pătlăgea]: Aha, ai apărut! Vino încoace, drăguţule. Să te văd mai bine,
mogîldeaţă. De unde ai apărut și cine ești?
[Cipollino]: Sînt student!
[Pătlăgea]: Nu mai spune! Și ce anume studiezi?
[Cipollino]: Studiez năravurile tîlharilor, excelenţa voastră. Chiar acum, de pildă,
am dat peste unul din ei.
[Pătlăgea]: Cine e? Care e? Arată-mi-l și mie!
[Cipollino]: Bucuros, excelenţă. N-aveţi decît să priviţi în această oglinjoară.
[Pătlăgea]: Ia, păi ... ăsta sînt eu. Ahhh, așa vasăzică, îţi baţi joc de mine?! Stai că
te învăţ eu minte! Îţi smulg tot părul din cap!
[Cipollino]: Așa, așa, trageţi mai tare, excelenţă, trageţi, trageţi!
[Pătlăgea]: Aoleu! Mă ustură ochii!
Au! Ce mă înţeapă atît de rău la ochi?
Blestemăţie, așa ceva nu mi s-a mai
întîmplat. Să plîng din cauza unui
băieţel jerpelit cînd m-am apropiat de
el și l-am tras de păr... Cine ești, zgîtie
usturătoare?
[Cipollino]: Sînt băiatul Ceapă și
oricine știe că unde-i ceapă sînt și
lacrimi.
[Pătlăgea]: Ăh, ceapă? Vai, mi-e rău.
Mi-e rău. Nu pot să sufăr ceapa. Plec,
plec chiar acum. Iar tu, Tărtăcuţă, ia
seama, ai primit înștiinţarea. Cară-te
de aici fără zăbavă. În căsuţa asta va
sta de-acum înainte dulăul meu... El
și-o va păzi cu strășnicie! Mastino!!
Unde ești, Mastino?
[Mastino]: Hau-hau-hau-hau.
[Pătlăgea]: Vino încoace!
[Mastino]: Hau, hau, m-ai chemat stăpîne?
[Pătlăgea]: Mastino, să mă slujești cu credinţă că de nu...
[Mastino]: Hau, hau. Ai încredere stăpîne. O păzesc cu grrrijă!
[Pătlăgea]: Cu tine alături sătenii îmi vor ști și mai mult de
frică.
[Tărtăcuţă]: Dar eu ce mă fac, excelenţă? Unde mă duc?
[Ciorchină]: Bietul Tărtăcuţă, ce face el fără casă?
[Pătlăgea]: Asta nu mă privește! Dacă însă ţii cu tot dinadinsul
să ai un adăpost pot să-ţi ofer un apartament la ÎNCHISOARE!
Iar tu, pușlama, ai să
plătești scump pentru lacrimile mele. Mă duc..
 Continuarea aventurilor lui Cipollino o puteți găsi la link-ul:
https://sites.google.com/site/povesteapreferata/home/aventurile-lui-cipollino
 De asemenea copiii pot asculta aventurile micuțului fir de ceapă, dar
secvenționat, deoarece este destul de lungă: https://latimp.eu/aventurile-lui-
cippolino-povesti-audio-vinil/

 După ce vă este citit sau după ce ascultați secvența din frumosul basm încercați să
oferiți răspunsuri următoarelor întrebări.
 Cum se numește personajul principal al poveștii?
 Din ce țară este originară povestea?
 Câți frați avea Cipollino? Le poți pronunța numele?
 Cum erau pantalonii săi?
 Ce s-a întâmplat atunci când Pătlăgea l-a scuturat de păr pe Cipollino?