RELAȚIILE SOCIO-AFECTIVE

(Managementul clasei/ grupei-seminar)

FLOREA IULIA MĂDĂLINA

P.I.P.P ANUL III
 Elevul, în condițiile vieții școlare, nu trăiește izolat, ci
într-un angrenaj social, viața sa afectivă, activitatea intelectuală și nu mai puțin cea
profesională, desfășurându-se în interiorul și în interdependență cu mediul socio-școlar
înconjurător sau în condițiile date de acesta. Educația elevului în cadrul colectivului
școlar se face prin intermediul relațiilor socio-afective, dezvoltate în cadrul clasei
de elevi.
Grupul clasei presupune relații între membrii săi, tot așa cum la nivelul
societății există o multitudine de relații între oameni.
Aceste relații între elevii clasei, contribuie la crearea climatului clasei și de cunoaștere
mai aprofundata între ei, care poate fi unul pozitiv,
propice învățării sau dimpotrivă unul tensionat, inhibator al
progresului individual.
 Întregul proces de formare /educare al copilului urmărește
și este în esența sa, un proces de socializare. În cadrul acestui proces
educațional, copilul este educat astfel încât, el să devină conștient de
relațiile sociale, să asimileze normele și regulile care-i vor permite
să se integreze în societate.
Rolul învățământului preșcolar în socializarea copiilor are
în vedere, mai ales, latura de integrare socială, care constituie
expresia fundamentală a naturii umane, iar grădinița, ca primă
treaptă de învățământ, este implicată activ în această acțiune de
formare a copilului din perspectivă socială. Astfel, integrarea socială devine
o finalitate a educației, în urma căreia copilul va realiza o
adaptare socială bună la relații inedite, va dobândi o bună percepție de sine,
o percepție corespunzătoare a relațiilor sociale.
Socializarea din grădiniță este diferită în conținut ca și
modalitate de cea din familie. Se trece de la interacțiunea directă
copil-părinte, la integrarea copilului în colectivitate, unde are loc
interacțiunea copil-copil, copil-educatoare. Intrat în grădiniță,
copilul preșcolar trăiește noi experiențe în relațiile cu cei din jur la
care el trebuie să se adapteze și să acționeze nu numai în funcție de
dorințele sale, ci să țină seama și de cerințele celorlalți.
 Educatoarea, ca principal modelator al competențelor și abilităților sociale
ale candidaților la umanitate, trebuie să asigure cadrul corespunzător pentru
valorificarea maximă a resurselor copilului în vederea realizării unor
obiective ce vizează integrarea acestuia în realitatea socială. Aceste obiective sunt:
1. Acceptarea conștientă a celorlalți în stabilirea unor relații integrate prin:
• participarea la jocurile și activitățile propuse de alții,
• înțelegerea faptului că viața într-un colectiv presupune respectarea
anumitor reguli,
• eliminarea manifestărilor de discriminare față de anumiți colegi
2. Acceptarea conștientă a celorlalți și stabilirea unor reguli de comunicare
• inițierea în reguli de bază ale dialogului (să nu întrerupă partenerul de discuție, să lase timp și pen
tru intervenția celuilalt)
• evaluarea monopolizării atenției educatoarei și evitarea tendinței de a pârî
• educarea unei atitudini deschise față de grup.
3. Acceptarea conștientă a celorlalți și stabilirea unor relații de respect față de
aceștia
• evitarea atitudinilor absolutiste
• educarea unei atitudini deschise față de grup
• formarea pe cât posibil a capacității de a înțelege efectele actelor sale asupra
celorlalți.
Integrarea, care se realizează prin interacțiunile dintre copil și mediul
grădiniței, se desfășoară în mai multe faze:
- acomodare: schemele de acțiune și modul de gândire dobândit până acum se
modifică la contactul cu mediul grădiniței;
- adaptare: relațiile complexe care se stabilesc ajută copilul să capete cunoștințe și
deprinderi necesare pentru a rezolva situațiile impuse de acest mediu, astfel încât să
poată răspunde pozitiv cerințelor acestuia;
- participarea este echivalentă cu asumarea rolurilor și promovarea inițiativelor
personale.
 La vârsta școlarității, legăturile se fac mai repede, dar sunt și
extrem de labile. Interesele și valorile nu sunt încă suficient de cristalizate
spre a garanta soliditatea, trăinicia legăturii. Uneori, criterii ca proximitatea
spațială sau faptul că avem aceeași culoare a penarului ne fac să ne
considerăm prieteni. Evident, există și cazuri în care, în timp, se obține o
relație stabilă, profundă, durabilă.
Oricum, indiferența și respingerea, ale căror efecte sunt
marginalizarea sau rejectarea de către grup, produc efecte, chiar dacă suntem
deja adulți. În microgrupul școlar, însă, copilul respins, nepopular, poate trăi
o adevărată dramă, cu rol de scădere a încrederii și a stimei de sine.
 Este, de aceea, important, să încercăm să cunoaștem climatul
socio-afectiv al clasei, să fim negociatori, mediatori, să încercăm să
armonizăm între ei membrii colectivului, promovând într-ajutorarea și
spiritul de echipă, descurajând intoleranța și bullying-ul. Este bine ca
profesorul, o figură adultă investită cu autoritate, să arate că nu este
adeptul tratamentelor preferențiale, discriminatorii. La fel, este bine
să scoată mereu în evidență punctele forte, talentele, abilitățile
fiecărui membru al grupului, făcându-l să se simtă valorizat și
acceptat. Acest fel de a privi se va transfera și asupra elevilor În acest sens îi
vom influența să devină niște oameni mai buni.
 Activități de dezvoltare ale relațiilor socio-afective:
Tema- „Încrederea în sine”
Sarcini:
1. Faceți o listă cu toate numele colegilor și scrieți sub acestea lucrurile
speciale pe care le apreciați la persoanele respective
2. Scrieți-vă numele în mijlocul cercului și desenați atâtea raze câți colegi
sunt în clasă
3. Fiecare elev scrie câte ceva despre colegi pe foaia lor de hârtie, trecând pe la fi
ecare
4. Timp de 3-5 minute, citiți ceea ce aveți pe propria foaie
5. În grupuri de câte patru persoane împărtășiți-vă cum vă simțiți când citiți
ceea ce au scris ceilalți despre voi.

Tema-„Foaia cu autograf”
Sarcina: Se distribuie fiecărui participant câte o fișă și un pix sau creion. Ei a
u sarcina să se reprezinte printr-un desen și să adauge o propoziție care să de
scrie un lucru unic despre sine, o preferință, o deprindere, o realizare etc (de
exemplu, îmi place fotbalul, vorbesc limba spaniolă, mă descurc la jocurile p
e calculator etc). Când toți au terminat, se colectează fișele într-o pungă, se a
mestecă și se distribuie la întâmplare. Dacă cineva a extras fișa sa, o va schi
mbă. Se cere participanților să găsească posesorul fișei și să-i ia un autograf.
Tema- „Statuile „emoțiilor”
Sarcina: Elevii vor avea trei roluri: de sculptor, statuie și observator. Elevul
care și-a ales rolul de sculptor alege un card cu o emoție, își caută un elev
care și-a ales rolul de statuie și va încerca să „modeleze” statuia în funcție
de emoția pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială,
postura. Elevul care are rolul de observator va nota toate modalitățile prin
care elevul „sculptor” încearcă să exprime emoția. Ceilalți elevi trebuie să
identifice emoția exprimată de elevul cu rolul de „statuie”.
 BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE
• Managementul clasei de elevi: O continuă provocare- Vișan
Niculina Ionica (2018)
• Managementul clasei- strategii eficiente. Ghid pentru
profesori și studenți- Herman, R.I (2016)
• Psihologia socială- Golu, Pantelimon (1974)
• ProForm- Profesionalizarea cadrelor didactice prin formare
continuă -Tipuri de relații în grupurile școlare