CORPURI CERESTI

CLASIFICARE SI
PROPRIETATI

ALBESCU VLADUT
ALEXANDRESCU DENISA
BOTEZ SILVANA
BUZATOIU MARA
CIOCEA GEORGIANA
DRAGOMIR ALEXANDRA
• Departe de suprafata
Pamantului, dincolo de ceea
ce pare o cupola uriasa
presarata cu stele, se intinde
nemarginitul
Univers,realitate ce pare
izvorata din cele mai
fantastice  si tulburatoare
visuri.
• Ascuns de barierele timpului
si spatiului, Universul a fost
in cea mai mare parte a
vremii necunoscut,
neexplorat, ramanand
dincolo de posibilitatile de
cunoastere ale omului.
 • Universul explorat de oameni este destul de limitat,
explorarea spațială avansând cu pași extrem de mici și
desfășurându-se predominant în sistemul solar din care
face parte Terra. Tehnologia de explorare cosmică este
într-un stadiu relativ incipient, bazându-se mai mult pe
sonde și sateliți decât pe factorul uman, din cauza
distanțelor cosmice uriașe care trebuie parcurse și care
necesită foarte mult timp pentru acumularea de imagini
UNIVERSUL și informații.
• Primii pași în explorarea spațială au fost făcuți în 1957,
EXPLORAT odată cu lansarea primului satelit artificial creat de
oameni: Sputnik 1. A urmat prima vietate trimisă în
cosmos (cățeaua Laika), apoi primul om în spațiul cosmic
(Iuri Gagarin, în 1961) și primul echipaj uman pe Lună
(misiunea americană Apollo 11, din 1969, cu Buzz Aldrin
și Neil Armstrong). Primul cosmonaut român, Dumitru
Prunariu, a ajuns în spațiul cosmic în 1981, în cadrul
misiunii Soiuz 40.
             UNIVERSUL CU SOARELE IN CENTRU

• Acest model explica miscarea

retrogada a planetelor exterioare(cum
ar fi Marte) prin proiectii:
• Cand Pamantul depaseste planeta
Marte, proiectia liniei care uneste
Pamantul de Marte are o miscare
aparenta de intoarcere printre stele,
contrara sensului de miscare a
planetei.
• Deoarece Pamantul si Marte sunt  in
miscare, proiectia liniei care uneste
cele doua planete pare sa se miste din
nou in sensul real al deplasarii.
      SISTEMUL SOLAR

Fără îndoială, într-un univers în care vorbim

despre sisteme stelare si solare, planete şi
exoplanete, cel mai vechi și cel mai
cunoscut sistem este cel solar. Cine nu știe
ce este Soarele, ce sunt planetele,
cometele, asteroizii?
Sistemul solar (scris și Sistemul Solar[a])
este format din Soare împreună cu sistemul
său planetar (acesta cuprinzand opt planete
împreună cu sateliții lor naturali) și alte
obiecte non-stelare.
Sistemul este situat într-unul dintre brațele
exterioare (mai precis în Brațul Orion ) ale
galaxiei Calea Lactee, galaxie care are cca.
200 de miliarde de stele.
                FORMAREA SISTEMULUI SOLAR
• Conform teoriei standard, în urmă cu
aproximativ 4,6 miliarde de ani, Sistemul
Solar s-a format prin contracția gravitațională
a unui nor interstelar de gaz și praf. Colapsul • În discul protoplanetar s-au condensat
norului a pornit de la o perturbație puternică mici nuclee solide care apoi s-au
(posibil o explozie de supernovă), care a acumulat printr-un procedeu de acreație
determinat forța gravitațională să depășească pentru a forma planetele. 
presiunea gazelor. 
•  Teoria standard, descrisă mai sus, este
• Formarea Sistemului Solar acceptată pentru că s-au găsit, prin
• Conservarea momentului cinetic a făcut ca imagini radio de înaltă rezoluție, sisteme
nebuloasa să se rotească din ce în ce mai protoplanetare în jurul multor stele
repede, să se aplaneze și să dea naștere unei tinere.
protostele în centrul său și a unui disc
protoplanetar de gaz și praf în jurul ei. 
                                     
• Cele patru planete interioare
• O planetă este un corp
astronomic care orbitează o stea.
Planeta este suficient de mică
pentru ca fuziunea nucleară să
nu aibă loc (fiind rotunjită de
propria ei gravitatie) și să fie
eliminate planetesimalele în
regiunea vecină.
PLANETELE
mici: Mercur, Venus, Terra și
Marte, numite planete terestre
/ planete telurice, sunt
compuse în principal din roci și
metal. Cele patru planete
exterioare, numite giganți
gazoși :Jupiter, Saturn ,Uranus
si Neptun, sunt mult mai
masive decât cele telurice si
sunt formate in mare parte din
gaz.
            MERCUR

Mercur este planeta cea mai

apropiată de Soare,
înconjurându-l o dată la fiecare
88 zile pământene. Mercur este
similară în aparență cu Luna, fiind
împânzită de cratere. Ea nu are
sateliți naturali și nici o atmosferă
mai densă. . Temperatura la
suprafața planetei Mercur variază
de la aproximativ -183C până la
423C, punctul subsolar fiind cel
mai fierbinte și fundul craterelor
de lângă poli fiind punctele cele
mai reci.
                VENUS

Venus este a doua planetă ca distanță

față de Soare în sistemul nostru solar.
Situată la 108 milioane km de Soare,
Venus își parcurge orbita în 224,7 de zile.
Rotația în jurul propriei sale axe este
foarte lentă (durează 243 de zile) și are
loc de la vest la est, în sens invers față de
rotația celorlalte planete. Venus este în
prezent o planetă neospitalieră fiind
extrem de uscată, iar în atmosfera ei,
compusă majoritar din gaz carbonic, se
produce un intens efect de seră, care
ridică temperatura de la suprafața ei la
valori care depășesc 450 de grade
celsius.
                 TERRA
Planeta Pământ (numită și Terra sau
„Planeta albastră”) este a treia
planetă după distanța față de Soare
și a cincea ca mărime în Sistemul
Solar. Terra face parte dintre
planetele interioare ale Sistemului
Solar (planetele aflate în interiorul
centurii de asteroizi).Este cea mai
mare planetă telurică din sistemul
solar și singura din Universul
observabil cunoscută ca adăpostind
viata.
                 MARTE

Marte este, pornind dinspre

Soare, a patra planetă a
Sistemului Solar, a cărei
denumire provine de la Marte,
zeul roman al războiului. Uneori
mai este numită și „planeta
roșie” datorită înfățișării sale
văzută de pe Pământ. Culoarea
roșiatică se explică prin prezența
pe suprafața sa a oxidului de fier.
           JUPITER

Jupiter este a cincea planetă

de la Soare și este cea mai
mare dintre toate planetele
din Sistemul Solar. Are
diametrul de 11 ori mai mare
decât cel al Pământului si o
masă de 318 ori mai mare.
Jupiter este în jur de 86%
hidrogen și 14% heliu cu urme
de metan, apă, amoniac și
„piatră”
           SATURN

Saturn este a șasea planetă de la

Soare și a doua ca mărime din
Sistemul Solar, după Jupiter.
Împreună cu Jupiter, Uranus și
Neptun, Saturn este clasificat ca un
gigant gazos. Aceste planete sunt
numite corpuri joviane, însemnând
planete asemănătoare cu Jupiter.
Structura internă a planetei constă
într-un miez de piatră și gheață,
înconjurat de un strat gros de
hidrogen metalic și un strat gazos
exterior
            URANUS

Uranus este a șaptea

planetă de la Soare și a
treia ca mărime. Uranus,
prima planetă
descoperită în vremurile
moderne, a fost
descoperită de William
Herschel în timp ce scruta
sistematic cerul cu
telescopul personal pe 13
martie 1781. 
            NEPTUN

Neptun este a opta planeta de la

Soare din sistemul solar. Numită
după zeul roman al mării, este a
patra planetă după diametru și a
treia după masă.Neptun a fost
prima planetă găsită prin calcule
matematice. Aceasta planeta a
fost receptionata din cauza
perturbărilor gravitaționale din
orbita lui Uranus care l-au condus
pe Alexis Bouvard să presupună
existența unei a opta planete. 
 SATELITII
• Cei mai multi sateliti sunt alcatuiti in principal
• Jupiter are unii dintre cei mai fascinanti 
din roca, gheata sau o combinatie a acestora.
sateliti din sistemul solar. Cei patru sateliti
Acestia sunt mult mai putin densi decat
 principali (Ganymede, Io, Europa si Callisto)
planetele si nu au nuclee de metal. Cativa dintre
sunt cunoscuti sub numele de
ei, cum ar fi Titan (satelitul lui Saturn), au chiar
“sateliti galileeni”, deoarece au fost studiati 
si o atmosfera groasa. Aceasta atmosfera ii face
pe larg de catre astronomul Galileo Galilei
pe astronomi sa creada ca ar putea exista o
in anii 1600. Satelitul Io este interesant 
forma de viata pe acest satelit. Intrucat
pentru faptul ca a fost primul satelit pe care
majoritatea satelitilor nu au atmosfera, acestia
s-a observat prezenta activitatii vulcanice.
nu au nicio protectie naturala impotriva
Nava spatiala Voyager
meteoritilor. Cei mai multi sateliti din sistemul
a descoperit cratere vulcanice masive care 
nostru solar au suprafete pline de cratere. Multi
expulzau sulf topit pana la sute
dintre acesti sateliti afiseaza de asemenea un
de kilometri in spatiu. Un
numar mare de caracteristici de suprafata unice,
alt satelit interesant este Europa.
cum ar fi vai de rift adanci, falii gigantice, etc.
PAMANTUL CU SATELITUL SAU
NATURAL, LUNA
• Luna a fost dintotdeauna o
sursa de veneratie si mirare
pentru umanitate. Aceasta a
fost venerata si temuta si i-a
inspirat pe multi scriitori si
oameni indragostiti. Luna este
singura lume extraterestra pe
care o putem vedea cu ochiul
liber
 CUM S-AU FORMAT STELELE?
• Atunci când presiunea şi temperatura sunt foarte
ridicate, încep să aibă loc reacţii nucleare. Gazele
devin o stea. Cât durează acest proces? Probabil,
câteva milioane de ani.
• Dacă o cantitate mare de materie devine o stea, ea
va fi mare, strălucitoare şi fierbinte. Din cauza
temperaturii sale, steaua îşi va arde tot combustibilul
nuclear în circa 100 de milioane de ani.
• Dacă o cantitate mică de materie formează o stea, ea
va fi mică, estompată şi rece. Ea îşi va arde
combustibilul încet şi poate să strălucească pentru
câteva mii de milioane de ani.
• Soarele este o stea de dimensiuni medii. Totuşi, el
este de 1.300.000 de ori mai mare decât Pământul.
• Particulele se învârt în jurul altor
particule şi, pe măsură ce grupul
devine din ce în ce mai mare, forţa
gravitaţională le uneşte. Astfel,
particulele se transformă într-o bilă
gazoasă uriaşă.
• Pe măsură ce bila creşte, particulele
pun presiune pe cele sub ele şi bila
începe să capete formă. La final,
presiunea devine suficient de
puternică încât să crească
temperatura tuturor gazelor şi să le
facă strălucitoare.
CE SUNT GALAXIILE?

• Galaxiile sunt vaste insule cosmice de stele, gaze, praf și materie

întunecată ținute împreună de gravitație. Ochiul ager al lui Hubble
a dezvăluit detalii complicate ale formelor, structurilor și istoriei
galaxiilor - fie că este singură, ca parte a grupurilor mici sau în
cadrul unor grupuri imense. De la găuri negre supermasive, în
centrele galactice, la explozii gigantice de formare a stelelor până
la coliziuni titanice între galaxii, aceste descoperiri permit
astronomilor să cerceteze proprietățile actuale ale galaxiilor,
precum și să examineze modul în care acestea s-au format și s-au
dezvoltat în timp.
• Știm cu toții că Universul este într-o expansiune și  STELELE
într- schimbare continuă. Din acesta  fac parte și stelele, 

corpuri cerești fascinante. Atât oamenii, cât și cercetătorii 
continuă să caute și să afle cât mai multe informații despre
 acestea.
• Stelele trec prin mai multe etape de viață,
la fel ca orice altă ființă organică. Atunci când o stea 
moare, ea se transformă într-un „pitic alb” si se
stinge treptat emanând lumină albă până când se
stinge pentru totdeauna.
• Unele tipuri de stele sunt de 100
de ori mai mari decât Soarele. Mai mult, aceste stele
pot să emane de peste 1 milion de ori mai multă energie 
decât Soarele.
• Unitățile de măsură utilizate pentru măsurarea distanței
dintre stele și Pământ au valori imense.
Cea mai apropiată stea de Pământ este situată la 
aproximativ 4-2 ani-lumină depărtare.
                                  GAURILE NEGRE 

  .Găurile negre sunt „Aspiratoare

cosmice”?
• O concepţie extrem de comună
despre găurile negre este aceea că
acestea atrag spre ele tot ce se află
în jurul lor. Dar, după cum explică
cercetătorii, dacă comparăm o gaură
neagră cu alte obiecte cosmice care
au o masă similară, atunci putem
vedea că acestea au comportamente
similare, diferenţa fiind făcută de
câmpul gravitaţional mai puternic.
• Orizontul evenimentelor este granița spațio-temporală din jurul unei găuri
negre care, dacă este depășită, nu mai permite evadarea de sub atracția
gravitațională a acesteia, chiar dacă ne-am deplasa cu viteza luminii. Din cauza
faptului că o gaură neagră este un obiect extrem de compact nu putem
”vedea” direct, cu instrumentele obișnuite, ce se întâmplă în vecinătatea
acestui orizont al evenimentelor. De exemplu, așa cum bănuiesc că știți, în
centrul Căii Lactee, la o distanță de circa 26.000 de ani lumină, avem o gaură
neagră supermasivă cu masă echivalentă cu ca a trei milioane de mase solare.
Pentru aceasta raza orizontului evenimentelor este echivalentă cu distanța
dintre Pământ și Soare. A vedea ce se întâmplă în imediata vecinătate a lui
avem nevoie de instrumente care să posede o rezoluție extrem de mare. Este
ca și cum ar trebui să obținem, de pe Pământ, o imagine a primei urme lăsate
de bocancul lui Armstrong pe Lună.
 CURIOZITATI
1. Care este muntele cel mai înalt descoperit vreodată în Sistemul Solar? Ei bine, nu este Everest – ci Olimp – nu
muntele Olimp din Grecia, ci cel de pe Marte, care are o înălţime de circa 21 km, un diametru de 600 km şi este
un munte tânăr, având doar 200 de milioane de ani.
2. Care este cea mai caldă planeta? Mulţi ar fi tentaţi să răspundă Mercur – fiind planeta cea mai apropiată de
Soare. Desigur, pe Mercur este foarte cald : temperatura ajungând până la 427 C ziua (noaptea fiind însă un ger
năpraznic: -173 C). Cea mai caldă planeta este Venus, unde temperatura poate ajunge la 461 C.
3. În ciuda faptului că în Sistemul Solar există multe planete cu mulţi sateliţi si mii de asteroizi, Soarele reprezintă
circa 99.8% din totalul de materie.
4.Saturn are circa 150 de sateliţi – în mare parte mici şi…îngheţaţi. Cel mai mare satelit natural al lui Saturn este
Titan.
5. Jupiter este planeta cea mai mare din Sistemul Solar, însă are ziua cea mai scurtă: doar 9 ore şi 55 de minute. Un
an jupiterian însă durează aproximatic 10.437 de zile!
6.Care este planeta cu densitatea cea mai mică? Ei bine, Saturn. Densitatea acestei planete este mai mică decât
densitatea apei. Dacă am reuşi să punem Saturn într-un enorm ocean atunci ar pluti şi nu s-ar scufunda.
7.Plouă pe Uranus şi Neptun! Insa nu cu cu apă. Este probabil să plouă cu un fel de picături cu compoziţia
asemănătoare diamantelor, ţinând cont că pe aceste planete concentraţia de carbon este mare.
8.Dimensiunea şi atracția gravitațională imensă a planetei Jupiter acționează ca o barieră de protecție.Câmpul
gravitațional al lui Jupiter protejează Pământul de gunoiul spațial, atrăgând pe orbita planetei obiectele potențial
periculoase, înainte ca ele să ajungă la noi.
BIBLIOGRAFIE
HTTPS://RO.WIKIPEDIA.ORG/WIKI/UNIVERS
HTTPS://WWW.STORYBOARDTHAT.COM/RO/SPACE-WORDS/UNIVERS
HTTPS://WWW.NEWMONEY.RO/10-LUCRURI-CIUDATE-DESPRE-GAURILE-NEGRE-CAT-TRAIESC-A
CESTEA-SI-CUM-MOR/
HTTPS://WWW.DESCOPERA.RO/MARATOANELE-DESCOPERA/MARI-INTREBARI/14431797-CUM-
S-AU-FORMAT-STELELE
HTTPS://WWW.DELFINARIU.RO/PLANETARIU/GALAXIA%20%C8%99I%20SISTEMUL%20SOLAR/
HTTPS://WWW.GOOGLE.COM/AMP/S/EVZ.RO/10-LUCURI-FASCINANTE-DESPRE-SISTEMUL-
SOLAR.HTML/AMPHTTPS://WWW.GOOGLE.COM/AMP/S/INBORS.COM/CURIOZITATI-DESPRE-
SISTEMUL-SOLAR/AMP/

          MULTUMIM PENTRU VIZIONARE!!!