Sunteți pe pagina 1din 61

HEMATOPOIEZA

FIZIOLOGIA SERIEI ERITROCITARE


HEMATOPOIEZA
Definiţie
= procesul de formare al elementelor figurate
ale sângelui:
• proliferarea
• diferenţierea
• trecerea în circulaţie

- cuprinde:
• eritropoieza = formarea eritrocitelor
• leucopoieza = formarea leucocitelor
• trombocitopoieza = formarea trombocitelor
HEMATOPOIEZA
Sediu

 Măduva roşie hematogenă


- celule stem hematopoietice (30-70%):
- stromă reticulo-vasculară (celule stromale,
- ţesut adipos, fibrocite, ţesut conjunctiv
extracelular, sinusoide vasculare).

 Celulele hematopoietice - 3 mari grupe:


1. Celule stem pluripotente
2. Celule progenitoare hematopoietice
3. Celule ale liniilor sanguine
HEMATOPOIEZA
Celule hematopoietice
1. Celule stem pluripotente (CSP)
= celule de origine ale tuturor liniilor sanguine
- au capacitate de autoregenerare şi diferenţiere

2. Celule progenitoare hematopoietice


- iau naştere din CSP
- au capacitate - limitată de autogenerare
- mai restânsă de diferenţiere
- celule progenitoare mieloide:
mieloide Eritrocite
Leucocite (N, Eo, B, Mo)
Trombocite
- celule progenitoare limfoide:
limfoide Limfocite B şi T

3. Celule ale seriilor sanguine


- în diverse stadii de maturaţie
HEMATOPOIEZA
FIZIOLOGIA SERIEI
ERITROCITARE
ERITRON
= totalitatea elementelor masei eritrocitare (CSP →
eritrocit îmbătrânit, care este eliminat din circulaţie).
= 99% din masa elementelor figurate (1% = L, T).

- constituit din 3 mari compartimente:


1. Compartimentul de generare
= elementele imature de la nivelul MRH
(CSP, proeritroblaşti, eritroblaşti, reticulocite)
→ 5 – 7 zile
2. Compartimentul circulant
= elementele din torentul sanguin: E mature şi un nr. ↓
de reticulocite (5-15‰)(îşi exercită funcţiile)
→100-120 zile
3. Compartimentul de distrugere
= eritrocitele îmbătrânite şi modificate morfofuncţional
- în splină, în ficat şi MRH.
ERITROPOIEZA

1. înainte de naştere

LOCALIZARE Eritrocite, Hb
embrion de câteva săptămâni: în celulele E primitive
sacului vitelin

în lunile II-III de viaţă fetală:


E nucleate,
diferenţiere în cordoanele Wolf şi Pander ⇒
Hb embrionară
primele insule de ţesut sanguin

în lunile III-VI de viaţă fetală: ficatul şi E nucleate,


splina devin organe hematopoietice Hb fetală

în lunile VI-IX: dezvoltarea măduvei E anucleate


osoase, prezentă în toate oasele (în luna IX Hb fetală
dispare hematopoieza hepato-splenică).
ERITROPOIEZA
2. după naştere

 imediat postnatal: măduva hematogenă în


toate oasele

 treptat, măduva hematogenă se restrânge:


- până la 18 ani: în epifizele proximale
humerus, femur şi tibie, oase scurte şi plate.
- la adult: în oasele scurte şi plate (coxale,
stern, corpurile vertebrelor, oasele late ale
craniului).

În celelalte oase: măduvă galbenă nehematogenă


(ţesut adipos).
ERITROPOIEZA

Etapele eritropoiezei
1. multiplicare şi maturarea
precursorilor eritrocitari
(BFU-E, CFU-E, proeritroblast,
eritroblaşti)
2. expulzia nucleului
(eritroblast oxifil → reticulocit)
3. eritrodiabaza
(trecerea din măduvă în
circulaţie).
ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri celulare de Caracteristici Aspecte morfo-
evoluţie generale funcţionale

1. CSP - au receptori pt. celule nucleate


(celula stem eritropoietină
pluripotentă) - au capacitate ↑ de
2. BFU-E proliferare şi
(Burst Forming diferenţiere
Unit-E; celule
formatoare de colonii
eritroide "de tip
exploziv")
3. CFU-E
(Colony Forming Unit-
E; celula formatoare de
colonii eritroide)
ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri celulare de Caracteristici generale Aspecte
evoluţie morfo-
funcţionale

4. Proeritroblast - au receptori pentru celulă


= celula cap de serie eritropoietină nucleată
a seriei roşii - au capacitate de proliferare
5. Eritroblast şi diferenţiere
bazofil - sintetizează Hb şi enzime
6. Eritroblast
policromatofil
7. Eritroblast - capacitate ↓ de proliferare celulă cu
oxifil (normoblast) - sinteză ↓ de Hb şi enzime nucleu mic
- evoluează spre reticulocit
ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri celulare Caracteristici generale Aspecte
de evoluţie morfo-
funcţionale
8. Reticulocit - nu are capacitate de proliferare celulă
- trece în sânge = eritrodiabază anucleată cu
după 1-2 zile resturi de
- în sânge (5-15‰) se maturează ribozomi şi
în splină, care extrage resturile de mitocondrii
mitocondrii şi ribozomi
- sintetizează Hb şi enzime până la
pierderea ribozomilor şi
mitocondriilor

9. Eritrocit - nu are capacitate de proliferare celulă


matur - nu sintetizează Hb, enzime anucleată,
- durată de viaţă = 100-120 zile fără
ribozomi,
fără
mitocondrii
ERITROPOIEZA
Maturarea eritrocitelor:
 reducerea dimensiunii
 creşterea volumului citoplasmatic + mai puţin
bazofilă,
 reducerea dimensiunii nucleului → expulzia lui.

Durata de evoluţie CSP - reticulocit = 5 - 7 zile.


Producţia eritrocite/zi = Distrugere eritrocite/zi = 25 ml
= 50 ml sânge.
ERITROPOIEZA
Substanţe necesare eritropoiezei

 Proteine
 b. Minerale: fier, cupru, cobalt,
zinc
 c. Vitamine: B12, acid folic, B6, C
MINERALE
Fierul
Fierul din organism = 4 g → 3 compartimente:
1. Compartimentul sanguin (65%):
- în eritrocite, sub formă de Hb
- în plasmă (legat de transferină; = 60-150 microg/dl)

2. Compartiment de depozit (30%)


- în splină, ficat, măduvă hematogenă - 2 forme:
- feritina, compus hidrosolubil, eliberează uşor Fe 3+ ;
- hemosiderina = feritină parţial degradată; conţine fier
greu mobilizabil.

3. Compartimentul tisular (5%)


- în muşchi, sub formă de mioglobină (4%)
- în structura enzime (citocromi, peroxidaze etc.)(1%)
MINERALE
Fierul
Necesarul de fier
= 1 mg/zi, asigurat de aportul alimetar uzual;
- necesar ↑ în stări fiziologice (sarcină, cicluri
menstruale ↑↑)

Aportul de fier
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.

Pierderile fier
(prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi
Metabolismul
şi transportul
Fierului în plasmă

Fe3+ fixat de
transferină
(GP cu origine
hepatică) ⇒
transportat la
nivelul MH ⇒
depozitat
MINERALE
Fierul

Utilizare
 Majoritatea celulelor, inclusiv precursorii
eritrocitari din MH (normoblaştii) au
receptori pentru transferină.
 Depozite de fier din organism = ficat, splină
şi MH (cel. SRE)

Carenţa de fier
⇒ anemie feriprivă microcitară hipocromă
(E, Ht, Hb, DEM, VEM, IC ↓)
ALTE MINERALE

Minerale Roluri
Cupru - intră în structura sistemelor
enzimatice care asigură fixarea fierului
în hemoglobină ⇒ rol în sinteza Hb.
- carenţa de cupru ⇒ anemie
hipocromă.

Cobalt intră în structura vitaminei B12, care


este absolut necesară eritropoiezei

Zinc intră în compoziţie sistemelor


enzimatice necesare eritropoiezei
VITAMINE
Vitamina B12
= vitamină hidrosolubilă sintetizată exclusiv de
microorganisme
- Principala sursă: alimentele de origine animală.

Necesar = 2-5 µ g/zi


Aport – exclusiv alimentar
(dietă normală=5-30 µ g/zi - se abs. 1-5 µ g/zi).

Absorbţia
- condiţionată de prezenţa factorului intrinsec al
lui Castle (FI) = glicoproteină sintetizată de
celulele parietale gastrice
• STOMAC:
fixare vitamina B12 de FI ⇒
complex
• INTESTIN (ileon terminal):
Complexul vit. B12 - FI se
fixează pe receptori specifici ⇒
absorbţie
- FI este reciclat
- Vitamina B12 se leagă de
transcobalamina II ⇒
trece în circulaţie ⇒
transport în MH şi ficat

Concentraţia serică normală


= 200-900 pg/ml.
VITAMINE
Vitamina B12
Roluri în reglarea eritropoiezei:
· induce sinteza de ARN şi ADN
· activează formarea, creşterea şi maturarea E
· participă la transformarea acidului folic în acid
tetrahidrofolic = forma activă a acidului folic.

Deficitul de vitamina B12 – în:


- gastrite atrofice, rezecţie gastrică (prin deficit
de FI)
- afecţiuni ale ileonului terminal (cu reducerea
absorbţiei)
- parazitoze (captare B12 de către parazit).

⇒ anemie macrocitară hipercromă (pernicioasă


sau Biermer) (E, Ht, Hb ↓, DEM, VEM şi IC↑).
Eritrocite normale

Macrocitoză Microcitoză
Hipercromie Hipocromie
↓ ↓
Anemie pernicioasă Anemie feriprivă
(prin deficit de (deficit de Fe)
vit. B12)
ALTE VITAMINE
ACID FOLIC (necesar 100 MICROG/ZI)
Forma activă: acid tetrahidrofolic (FH4)
Roluri în:
- sinteza purinelor şi pirimidinelor necesare formării ADN, ARN
- stimularea proliferării, diferenţierii şi maturării E.

VITAMINA B6 (necesar 3-5 mg/zi)


Roluri: - indispensabilă pentru sinteza Hb
- favorizează absorbţia intestinală a vitaminei B12.
Vitamina E (tocoferol)(20 mg/zi)
Roluri:
- factor antioxidant (ex. previne oxidarea vitaminei C)
- menţine fierul în forma Fe2+ ⇒ favorizează abs. intestinală.
Vitamina C (acidul ascorbic)(50-75 mg/zi)
Roluri:
- reduce Fe3+ în Fe2 ⇒ favorizează abs. intestinală
- transformarea acidului folic în acid tetrahidrofolic (FH4)
- agent reducător al methemoglobinei
VITAMINE ŞI MINERALE
NECESARE ERITROPOIEZEI

Vitamina Rol Consecinţele


carenţei
Vitamina B12 Sinteză ADN Anemie
macrocitară
Acid folic Sinteză ADN şi Anemie
ARN macrocitară
Vitamina C Metabolism Fe Anemie
(acid ascorbic)
Vitamina E Acţiune Fragilitate
(tocoferol) antioxidantă membranară

Fier Sinteza Hb Anemie microcitară


Reglarea eritropoiezei
Eritropoietina

1. Eritropoietina
= GP sintetizată de rinichi (90%)
- producţia depinde de concentraţia tisulară a O2:
→ hipoxia - ef. stimulator
→ hiperoxia – ef. inhibitor
- senzorul pentru O2 = proteină hem renală cu două forme:
- formă activă (dioxi), în caz de hipoxie ⇒ ↑ eritropoietina
- formă inactivă (oxi), în caz de hiperoxie ⇒ ↓ eritropoietina

Efecte: creşte masa eritrocitelor circulante prin:


- stimularea proliferării CFUE
- stimularea diferenţierii precursorilor eritrocitari şi scurtarea
timpului de maturare
- favorizarea încărcării cu Hb reticulocitelor ⇒ E mature
- activarea eritrodiabazei
Reglarea eritropoiezei
Eritropoietina

Mecanism: legare de receptor membranar de tip


tirozinkinazic
localizat pe membrana precursorilor eritrocitari.

Factori care influenţează sinteza de eritropoietină:


• capacitatea de transport a O2 la ţesuturi:
Ex. transport oxigen ↓ (ex. anemie, ↓ irigaţiei tisulare, ↓
volumului sanguin) ⇒ eritropoieza ↑ prin mecanism de
feedback
• hormoni:
· cu efect inhibitor: estrogenii
· cu efect stimulator: androgenii,
catecolaminele,
glucocorticoizii,
hormonul de creştere (STH),
hormonii tiroidieni
Reglarea eritropoiezei
Alţi factori

• Factorul celulei stem (SCF)


= citokină care stimulează CSP şi induce diferenţierea,
proliferarea şi maturarea precursorilor eritrocitari.

• Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite şi


macrofage (GM-CSF)
= citokină care stimulează CSP şi induce diferenţierea,
proliferarea şi maturarea de granulocite şi macrofage, dar
şi a precursorilor eritrocitari.

• Interleukina-3 (IL-3)
- stimulează CSP, inducând diferenţierea, proliferarea şi
maturarea precursorilor eritrocitari.
CINETICA
ERITROCITELOR
1. Formarea eritrocitelor (eritropoieza)

2. Perioada de eritrocit circulant funcţional


= 100-120 zile, perioadă în care sunt îşi realizează funcţiile
şi sunt supuse la numeroase solicitări funcţionale:
 străbat zilnic 1-1,5 km
 îşi modifică forma la trecerea prin capilare (fusiforme) şi se
deplasează în fişicuri
 stagnează în vasele sanguine sinuoase (ex. circ. splenică)
 transportă gazele respiratorii O2 şi CO2
 participă la menţinerea constantă a pH-ului sanguin (prin
sistemul tampon al hemoglobinaţilor)
 sunt influenţate de factori extraeritrocitari (pH, substanţe
toxice), care le pot modifica morfo-funcţional (ex.
acidoza/alcaloza determină ↑/↓ volumului eritrocitar).
CINETICA
ERITROCITELOR

3. Distrugerea eritrocitelor (hemoliza fiziologică)

Solicitările mecanice şi chimice


⇒ epuizare energetică şi enzimatică a E
⇒ E senescent, rigid, lipsit de plasticitate
⇒ E este îndepărtat din circulaţie, prin eritrofagocitoză.

Normal, sediile principale ale hemolizei sunt:


•Splina - cu caracteristici funcţionale care accentuează
sechestrarea eritrocitelor (sinusoide mai înguste decât în
alte zone).
•Ficatul (debitul sanguin - de 6 ori mai ↑ decât la nivelul
splinei).
STRUCTURA
MORFOFUNCŢIONALA A
ERITROCITULUI
1. Caracteristici morfo-funcţionale

1. Numărul de eritrocite
= 4–5,5 mil/mm3
- bărbaţi = 4,9 ± 0,7 mil/mm3;
- femei = 4,3 ± 0,6 mil/mm3.
2. Forma eritrocitului
- disc biconcav, cu marginile rotunjite
- asigură suprafaţa mare la volum ↓
3. Dimensiunile eritrocitelor
- DEM = 6,8 – 7,7µ m;
- GEM = 1,7 – 2,5 (2) µ m;
(în centru - cu 1 µ m < decât periferic)
4. Culoarea eritrocitelor
- dată de Hb eritrocitară
- eritrocitul normal colorat = normocrom.
VARIAŢII
De număr ↓ numărului de eritrocite = anemie
↑ numărului de eritrocite = poliglobulie
De formă ovale = ovalocite
cu forme negeometrice, bizare = poikilocite
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite
De Φ ↓ = microcite
dimensiuni Φ ↑ >9µ m (10-12) = macrocite (megalocite)
Φ ↑ şi grosime ↓ = platicite

De culoare palide, slab colorate = hipocrome


intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie
3. Proprietatile eritrocitelor

1. Plasticitate = proprietatea E mature de a îşi modifica


forma la trecerea prin capilare cu diametru < diametrul
eritrocitar.

2. Plachetarea = prop. E de a se deplasa în fişicuri la


nivelul capilarelor.

3. Rezistenţa globulară = rezistenţa E la solicitări


mecanice, chimice, biol.
- Uzual: RG în soluţii cu hipotonicitate progresiv crescândă
- Normal:
RG min. (hemoliză incipientă) = 0,40-0,44 g% NaCl,
RG max. (hemoliză totală) = 0,32- 0,28 g% NaCl.
Plasticitatea E

DHAG e-
m#328
Plachetarea E
Rezistenta
globulara

Normale

Fragile
3. Proprietatile eritrocitelor

4. Sedimentarea = proprietatea E lăsate în


repaus de a sedimenta în virtutea gravitaţiei
(recoltare pe anticoagulant)
- Normal:
VSH = 1-10 mm/h la femei;
2-13 mm/h la bărbaţi
0,5 - 1 mm/h la nou-născut.

5. Scintilaţia = proprietatea E de a reflecta


razele de lumină
4. Structura eritrocitelor

Membrana eritrocitară - particularităţi:


- cu Ag de suprafaţă şi receptori membranari
- strat mijlociu lipidic foarte mobil ⇒ asigură plasticitatea
- strat intern - asigură rezistenţa, forma E

Compoziţie:
 60% apă
 33-35% Hb
 5-7% alte substanţe:
 2% enzime (cu rol în ciclul glicolitic, şuntul
pentozo-fosfaţilor, enzime de apărare împotriva acţiunilo
oxidative)
 pompe ionice (pompa Na+-K+, pompa de Ca+)
 schimbător Cl-/HCO3-
Fiziologia hemoglobinei
= element esenţial pentru realizarea funcţiei respiratorii a E
= 95% din proteinele solubile ale eritrocitului
- Sinteză: în cel. tinere nucleate ale seriei roşii din MRH:
eritroblast bazofil, policromatofil şi oxifil - ↓ în reticulocit.
A. Structura Hb
= cromoproteină porfirinică care conţine fier – din:
4 molecule de hem (cu 1 atom de Fe2+ - leagă O2, CO2)
4 catene polipeptidice (globine).
Hemul = partea fiziologic activă
= fero-protoporfirină IX: atomul de Fe → în centrul inelului
Porfirinic; - fierul heminic = Fe 2+

Globina
= tetramer din 4 lanţuri pp., două câte două identice.
- fiecare lanţ pp are ataşată o grupare hem la ext. moleculei
Hemoglobinele fiziologice

Hb embrionare
- sintetizate din săptămâna a 3-a de viaţă embrionară
- există 3 Hb embrionare (Hb Gower 1, 2 şi Hb Portland)
Hb fetală (HbF)
- înlocuieşte Hb embrionare → din luna a 3-a de gestaţie
= principala Hb din cursul dezvoltării fetale (α 2γ 2)
- la naştere = 70-80% din totalul Hb, apoi sinteza ↓ rapid
Hb de tip adult
- sinteza începe din perioada fetală, după naştere înlocuiesc
rapid HbF
- la adultul normal există: 97-98% HbA1 (α 2β 2)
2-3% HbA2 (α 2δ 2)
sub 1% HbF (α 2γ 2)
Hemoglobine patologice

- peste 150 variante de Hb patologice, rezultate prin:


 substituirea unuia/mai multor AA din lanţurile globinice
 lipsa unuia sau mai multor AA.

Anomaliile structurale ale moleculei de Hb ⇒ modificarea


proprietăţilor fizico-chimice şi funcţionale ale Hb.
Ex. înlocuirea restului glutamil cu un rest valil în poziţia 6 a
lanţului β din molecula de HbA1 ⇒ hemoglobina S.
Clinic: eritrocite în formă de seceră şi predispoziţie la
hemoliză (anemie falciformă sau drepanocitoză).
Catabolismul hemoglobinei
La adult: degradare Hb = 6-7 g/zi ⇒
 Globina - reutilizată ca sursă de AA în proc. Metabolice
 Hemul - degradat ⇒ Fe + biliverdina

1. Reducerea biliverdinei ⇒ B indirectă/neconjugată


(BI) - transportată în sânge legată de albumine

2. BI este conjugată la nivel HEPATIC cu acid


glicuronic
⇒ B directă/conjugată (BD)
3. BD este eliminată prin bilă în căile biliare

4. INTESTIN GROS: sub acţ. enzimelor reducătoare


ale florei microbiene: BD ⇒ urobilinogen(Ubg)
5. Majoritatea Ubg este oxidat ⇒ stercobilinogen şi
stercobilină ⇒ se elimină prin materiile fecale.
6. O fracţiune ↓ din Ubg se abs.la nivel intestinal ⇒ v.
portă - ficat ⇒ reexcretat în bilă (ciclul entero-
hepatic).
7. O cant. ↓ de Ubg din sânge este excretat de rinichi
ca urobilină (≈ 1%).
Normal: Bilirubina (directă şi indirectă) = 0,4 -1mg%.
Patologic: hiperbilirubinemie ⇒ colorare în galben tegumente şi mucoase; în:
• hemoliză excesivă (icter hemolitic)
• obstacol în calea scurgerii bilei în intestin (de obicei calculi în căile
biliare)(icter mecanic)
• hepatocitoliză (icter hepatic).
METABOLISMUL ERITROCITAR
1. Metabolismul glucozei
- Cantitatea de energie necesară E = foarte redusă şi rezultă
din metabolizarea glucozei
- glucoza = principalul substrat metabolic.
- nu are rezerve de glicogen ⇒ depinde de glucoza din mediul
ambiant.

În eritrocit, degradarea glucozei se realizează:


· 90-95% prin glicoliza anaeroba (Embden-Mayerhof)
· 5-10% prin şuntul pentozelor.
Calea Embden-Mayerhof (glicoliza anerobă)

1. fosforilarea glucozei
⇒ glucozo-6 fosfat
(G-6 P)
2. transformarea G-6
P → fructozo-6 P →
fructozo-1,6 diP
3. fructozo-1,6 difosfat
este clivat ⇒ G-3 P
+ DHAP
4. G-3 P este
transformat în 1,3-
DPG → piruvat →
lactat
→ difuzează în afara E şi
sunt metabolizate în
ţesuturi.
Calea Embden-Mayerhof (glicoliza anerobă)

Ciclul Rappaport-Luebering
(sau ciclul 2,3-DPG).
- sub acţiunea 1,3-DPG-
mutazei: 1,3-DPG →2,3-
DPG (ireversibil)
- 2,3-DPG este hidrolizat de
2,3-DPG-fosfataza: 3-PG →
piruvat
→ lactat
Rol: 2,3-DPG ↓ afinitatea Hb
pentru O2 ⇒ elib. ↑ a O2 la
ţesuturi
Calea Embden-Mayerhof (glicoliza anerobă)

Importanţa căii glicolitice


1. formare 2 molecule de
ATP/1 mol de glucoză, în
două trepte:
(1) 1,3-DPG → 3-PG;
(2) acid fosfoenol-piruvic
→ acid piruvic
2. formarea de NADH (folosit
de sist. methemoglobin
reductazic)
3. formarea 2,3-DPG (care
favorizează cedarea O2 la
ţesuturi).
Şuntul pentozelor - etape

1. conversia glucozei-6 fosfat


în ribuloză-5 fosfat (cu
formarea a 2 molecule de
NADPH2)
2. clivarea ribulozei-5 fosfat
în 3 fosfogliceraldehidă şi
fructoză-6 fosfat

Importanţa şuntului
pentozelor
1. formarea NADPH (2
NADPH/pentru 1 mol glucoză)
utilizat de sistemul
methemoglobin-reductazic
2. formare de pentozofosfat care
este antrenat în calea glicolizei
anaerobe, contribuind la
generarea de ATP
Fiziologia 2,3 DPG
- se formează din metab. G - ciclul Rappaport-Luebering
Rolul 2,3-DPG
- scade afinitatea pentru O2 a Hb ⇒ cedarea O2 la ţesuturi.
- mecanism: se fixeaza echimolecular pe lanţurile b ale HbA (α 2β 2)
⇒ modificări conformaţionale cu eliberarea O2 de pe HbO2.
- deplasează curba de disociere a HbO2 la dreapta, mărind
eliberarea O2 la nivel tisular.

Obs: La făt - E conţin Hb fetală (HbF, α 2γ 2) ⇒ 2,3-DPG nu


influenţează eliberarea O2 la ţesuturi

Variaţii ale producţiei intraeritrocitare de 2,3-DPG


Factori stimulatori Factori inhibitori
Intensificarea glicolizei: Reducerea glicolizei
(alcaloză E, efort fizic, hipoxie cr., (acidoză E)
hipertiroidism) Perturbarea c.Rapaport
Conservarea sg
Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare
- Oxidarea Hb ⇒ trecerea Fe2+ în Fe3+ ⇒ formare MetHb
Normal: sub 2% MetHb
(deoarece este redusă pe cale enz.+ neenz.)
Patologic:
− ↑MetHb ⇒ culoare brună a sângelui
- MetHb > 15%: cianoza (cul. albastră tegumente)
- în: intoxicaţia cu nitriţi, nitraţi,
adm. ↑↑ medicam. oxidante (nitroglicerină)

Sistemele reducătoare eritrocitare sunt:


 Sistemul methemoglobin reductazic
 Glutationul redus
 Albastrul de metilen
 Vitamina C
Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare
1. Sistemul methemoglobin reductazic
a. Methemoglobin reductaza-NAD dependentă sau
diaforaza 1– rol major
- foloseşte NADH din glicoliza anaerobă pentru
reducerea Fe3+ la Fe2+
b. Methemoglobin reductaza-NADP dependentă sau
diaforaza 2 - rol sec.
- utilizează NADPH rezultat din şuntul pentozelor pentru
reducerea Fe3+ la Fe2+

MetHb (Fe3+) Hb (Fe2+) MetHb (Fe3+) Hb (Fe2+)


NADH2 NAD NADPH2 NADP
Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare
2. Glutationul redus
- se produce în E din glutamat+glicină+cisteină (cu consum ATP)
- este regenerat de către glutation reductaza NADPH-dep.
- Formele oxidată (G-SS-G)/redusă (GSH) = sistem redox (75%/
25%)
Rol: protejează de oxigen SH-enzimele, membrana eritrocitară, Hb
(care conţine 6 grupări SH).

3. Alţi agenţi reducători ai MetHb:


- Albastrul de metilen
= agent reducător al MetHb (administrat iv)
- acţionează enzimatic prin activarea MetHb-reductazei NADPH-dep.
· - Vitamina C
= agent reducător al MetHb (administrată iv. sau oral)
- reduce MetHb pe cale neenzimatică
Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O2 şi CO2
La nivelul plămânilor au loc: La nivelul ţesuturilor au loc:

- fixarea O2 pe hemoglobină - eliberarea O2 de pe HbO2


- eliberarea CO2 din HbCO2 - captarea de către Hb a protonilor
- fixarea H+ - fixarea CO2 ⇒ carbamaţi
- eliberarea 2,3-DPG. - fixarea 2,3-DPG.

1.1. Transportul O2
• dizolvat fizic în plasmă (1%); proporţional cu PO2.
• combinat cu hemoglobina (99%).
- Reacţia Hb cu O2 : rapid, fiecare atom de Fe2+ al grupărilor hem
poate fixa o moleculă de O2, fără modificarea valenţei Fe2+ ⇒ =
oxigenare
- Fixarea şi eliberarea O2 de pe molecula de Hb are loc succesiv,
cu viteză progresiv crescândă
Factorii care influenţează afinitatea Hb
pentru O2

Factori care cresc afinitatea Factori care diminuă


pentru O2 afinitatea pentru O2
determina intensificarea fixăriifavorizează eliberarea
O2⇒ oxigenului la nivelul ţesuturilor

deplasarea spre dreapta a
deplasarea spre stânga a
curbei de disociere a
curbei de disociere a
oxihemoglobinei.
oxihemoglobinei.
[H+](↑pH), [H+] (↓ pH),
↓[CO2], ↑[CO2],
↓[2,3 DPG], ↑[2,3 DPG],
↓ temperaturii, ↑ temperaturii,
HbF HbA
Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O2 şi CO2
Transportul CO2

1. Forma dizolvată fizic a CO2 (5%)


= partea difuzibilă - determină sensul şi mărimea difuziunii,
fixarea sub formă de carbamat/bicarbonat

2. Forma combinată cu proteinele plasmatice şi hemoglobina (4,5%).


CO2 fixat de grupările aminice ale:
- proteinelor plasmatice ⇒ carbamaţi
- Hb ⇒ carbHb

3. CO2 transportat sub formă de bicarbonat (90%)


- KHCO3 intraeritrocitar si NaHCO3 în plasmă.
În plasmă: o cantitate↓ CO2 se hidratează spontan ⇒H2CO3 → HCO3- + H+
Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O2 şi CO2
Controlul formării şi eliberării CO2 de pe Hb →
gradul de oxigenare al Hb (efect Haldane): O2 tinde
să elibereze CO2.
- la ţesuturi: elib. O2 de pe Hb favorizează fixarea CO2
- la plămâni: O2 determină eliberarea CO2 din HbCO2

Curba de disociere-fixare a CO2


- este influenţată de PCO2 şi de saturaţia în O2 a Hb.
- nu atinge platou; creşterea progresivă a PCO2 ⇒ cantitatea de CO2 dizolvată
în plasmă ⇒ nu există pct. de saturaţie
- sângele arterial - curbă de fixare-disociere a CO2 mai deprimată faţă de cea a
sângelui venos (explicaţie: eritrocitele cu oxiHb↑ pot fixa mai putin CO2 ).
- La ţesuturi: fixarea CO2 se face uşor datorită PO2↓ şi a pH-ului mai acid.
- La plămâni cedarea CO2 este determinată de PO2↑ şi pH ceva mai alcalin.
Funcţiile eritrocitelor
2. Rolul eritrocitelor în menţinerea EAB
Prin:
- sistemele tampon eritrocitare: HbK/HbH,
HbO2K/HbO2H, care asigură ¾ din capacitatea
tampon a sângelui
- fixarea CO2 sub formă de HbCO2

- creşterea capacităţii tampon a plasmei (NaHCO3),


ca urmare a fenomenului Hamburger