Produse și servicii bancare

Curs nr. 2 + 3: Produse și servicii

bancare destinate clientelei persoane
fizice – Retail banking
 CUPRINS

 1. Operaţiuni curente
 2. Produse de economisire şi plasamente
 3. Credite destinate persoanelor fizice
 4. Cardul bancar
 5. Canale alternative de realizare a operaţiunilor bancare
 6. Educația financiară digitală
 1. Operaţiuni curente
Contul curent – cont prin intermediul căruia sunt derulate operaţiunile bancare de
bază, reprezentate de încasări și plăți; acestuia i se poate ataşa și un card de debit. Este
cel mai utilizat tip de cont bancar; de regulă nu este remunerat cu dobândă sau dacă
este, rata dobânzii oferită este una simbolică, aferentă disponibilităților la vedere.

Ulterior deschiderii de cont, se poate opta pentru o gamă variată de produse şi

servicii ataşate, precum:
 servicii bancare electronice sub forma platformelor de tip „Internet Banking”,
„Mobile Banking”;
 transferuri naţionale şi internaţionale intragrup sau în afara grupului bancar, servicii
de încasări şi plăţi de tip „cross-currency”.
 transferuri rapide de bani sub forma serviciilor de tip Western Union și MoneyGram;
 direct debit – reprezintă serviciul prin care clientul (debitorul) mandatează banca la
care are deschis contul curent, să onoreze cererile de plăţi ale unui creditor (furnizor
de utilităţi sau instituţie financiară), fără acordul expres al debitorului.
 asigurări în caz de accident (ataşate) – presupune o asigurare de viaţă
pentru titularii de conturi curente;
 plata facturilor de utilităţi la ghişeele bancare, cu ajutorul aplicaţiilor
bancare la distanţă (internet banking) respectiv prin intermediul
automatelor bancare (ATM);
 informaţii privind soldul şi rulajele tuturor conturilor deschise;
 încărcarea cartelelor preplătite de telefonie mobilă sau de acces la
transportul în comun de la orice automat bancar (ATM);
 mobilitatea conturilor, ce permite oricărui titular de cont curent să
dispună transferul conturilor şi produselor ataşate contului curent de la o
bancă la alta.
Beneficii suplimentare oferite de unele bănci:
- comisioane 0 pentru retragerea de numerar, interogarea soldului,
efectuarea de plăți cu cardul;
- notificări prin sms privind sumele încasate/plătite;
- bonusuri de dobândă (ex. 0,2%) pentru depozitele în lei;
- asigurări de călătorie gratuite (pentru plata cu cardul a biletelor de avion).
 2. Produse de economisire şi plasamente

Argumente în favoarea economisirii:

 ne dorim lucruri pe care nu le putem achiziționa imediat din veniturile
lunare curente (casă, mașină, călătorii etc.);
 vrem să avem rezerve pentru situaţii de urgenţă (intervenții medicale în
țară/străinătate, înlocuirea bunurilor de folosință îndelungată care s-au
defectat, etc.);
 dorim să asigurăm copiilor fondurile necesare desfășurării studiilor
superioare, achiziției unei locuințe/autoturism;
 dorim să avem resurse financiare viitoare, certe, care să ne completeze
pensia pe care o va oferi statul;
 în prezent câștigăm mai mult decât dorim să consumăm → situație
prezentă mai ales în faza de maturitate a carierei profesionale;
 intenționăm să contractăm un credit, fapt pentru care procedăm la un
proces preliminar de economisire.
 Contul de economii - produs de economisire mai flexibil decât conturile
de depozit, remunerat cu dobândă, care oferă posibilitatea de a retrage sau
depune numerar în cont în orice moment, fără a pierde dobânda acumulată.

Caracteristicile contractuale ale contului de economii sunt:

- moneda de denominare: lei, valută
- este necesară o sumă minimă de constituire, al cărei plafon variază de la
bancă la bancă (ex. 500 lei, sau echivalent lei la BCR)
- rata dobânzii poate fi fixă sau variabilă (în funcție de bancă);
- scadența: o perioadă nedeterminată. Odată deschis un cont, acesta va fi
disponibil până când clientul decide să îl închidă;
- dobânda este plătită, de regulă, la sfârșitul lunii, în funcție de sumele
disponibile în cont. Din dobândă banca reține impozitul datorat statului, iar
restul banilor sunt virați în contul de economii;
- este util atunci când se dorește economisirea periodică a unei sume de bani
→ permite depunere oricând de bani în cont, dar și retragere fără
penalizări → mai multă libertate în utilizarea banilor decât la un depozit la
termen, dar rata dobânzii pe care o poți obține este considerabil mai mică.
 Cont de depozit – contul bancar în care se depune o sumă de bani,
pe o perioadă prestabilită, remunerată cu dobândă.
 Caracteristicile contractuale ale contului de depozit sunt:
- moneda de denominare: lei, valută (euro, USD, GBP, CHF)
- scadența acestuia poate fi: i) la vedere = de pe o zi pe alta,
overnight; ii) la termen = o durată standardizată, prestabilită (1, 3,
6, 12, 18 luni)
- este necesară o sumă minimă de constituire, al cărei plafon variază
de la bancă la bancă (ex. 5.000 lei, sau echivalent lei la BCR)
- rata dobânzii este fixă sau variabilă (în funcție de bancă);
- capitalul depus în contul de depozit este garantat de Fondul de
Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar (în limita a 100.000
euro/deponent/instituție de credit);
- în funcţie de solicitarea clientului, depozitele la termen pot fi cu
capitalizare sau fără capitalizarea dobânzii;
- pentru depozitele la termen fără capitalizare, dobânda se virează în contul
curent al titularului depozitului, la scadenţă;
- pentru depozitele la termen cu capitalizare, dobânda se calculează şi se
virează la data scadenţei în contul de depozit la termen;
- sumele depuse pot fi retrase înainte de scadenţa depozitului, obţinând însă
dobânda corespunzătoare disponibilităţilor la vedere (foarte mică, dispare
deci avantajul oferit de depozit în caz de nerespectare a termenului de
retragere a sumei din depozit);
- pentru deschiderea / alimentarea contului de depozit nu se percep
comisioane.
 Certificatul de depozit reprezintă o variantă a depozitelor la termen, cu
deosebirea că dobânda lor este fixă. Sunt hârtii de valoare emise de către
o bancă, ce atestă depunerea unei sume de bani la o rată a dobânzii fixă,
pe o anumită perioadă de timp. Pot fi nominative, deci netransmisibile
sau nenominative, adică la purtător. Au valori nominale prestabilite de
bancă. La scadență clientul trebuie să își răscumpere certificatele de
depozit.
 Volumul depozitelor atrase de la populație (mii lei)
300,000,000.0

250,000,000.0

200,000,000.0

150,000,000.0

100,000,000.0

50,000,000.0

0.0

0 2 1 0 20 0 19 0 19 018 01 7 0 17 016 0 15 01 5 0 14 0 13 0 13 012 01 1 01 1 0 10 0 09 0 09 008 0 07 0 07

n . 2 y. 2 p. 2 n. 2 y. 2 p. 2 n. 2 y. 2 p. 2 n. 2 y. 2 p. 2 n. 2 y. 2 p. 2 n. 2 y. 2 p. 2 n. 2 y. 2 p. 2 n. 2
Ja Ma Se Ja Ma Se Ja Ma Se Ja Ma Se Ja Ma Se Ja Ma Se Ja Ma Se Ja

Depozite populaţie Depozite populaţie overnight Depozite populaţie la termen

Volumul depozitelor la termen atrase de la populație
(mii lei), pe benzi de scadență
Rata de dobândă bonificată de bănci pentru
depozitele populației
Volumul depozitelor atrase de la populație, pe monede (mii lei)
 Poziționarea depozitelor persoanelor fizice
față de plafonul de acoperire (100.000 euro)
 Depozitul colateral - reprezintă un cont de depozit deschis de
către deponent în favoarea unei terțe părți, în scopul garantării
prestării unui serviciu sau rambursării unui credit.
Beneficiarul depozitului colateral este o persoană juridică.

Caracteristicile contractuale ale depozitului colateral sunt:

- moneda de denominare: lei sau valută
- suma: deschiderea depozitelor colaterale nu este plafonată din
punct de vedere al sumei
- scadenţa: cel puţin ziua următoare datei scadenţei
creditului/acordului de garantare, dar nu mai devreme de
îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate prin contractul de
credit/acordul de garantare încheiat cu banca
- rata de dobândă: variabilă
 Contul Escrow – este un depozit colateral care are ca scop principal
protejarea participanților în cadrul unui contract comercial (tranzacție).
 Beneficiarul sumei din depozit va intra în posesia acesteia doar după
formalizarea tuturor documentelor/aspectelor unei tranzacţii. Similar,
deponentul are posibilitatea recuperării integrale a disponibilului depus în
cont în cazul în care condițiile specificate în contractul de cont Escrow nu
sunt îndeplinite.
Dobânzile generate (baza de calcul o reprezintă rata de dobândă aferentă
depozitelor la vedere) vor fi încasate fie de către vânzător, fie de cumpărător
(după cum este specificat în contract).
Deschiderea unui cont Escrow presupune semnarea contractului Escrow de
către deponent și beneficiar, la sediul băncii. Apoi, deponentul alimentează
depozitul cu suma prevăzută în contract, urmând a fi plătită ulterior către
beneficiar, dar numai după îndeplinirea condițiilor stabilite în contract.
Banca va închide contul Escrow la îndeplinirea condițiilor, în baza
Certificatului privind îndeplinirea acestora semnat de părțile contractante.
De regulă se utilizează în tranzacțiile imobiliare, vânzarea/cumpărarea de
mașini/utilaje, servicii de consultanță.
 Programele de economisire – creditare sunt dedicate persoanelor
care doresc suport financiar pentru activități în domeniul locativ
(achiziţia, construcţia sau modernizarea locuinței), după o perioadă
de economisire de câţiva ani.
Caracteristici contractuale:
- clienții semnează un contract de economisire-creditare cu o bancă
pentru locuințe, economisesc o perioadă de timp (în medie 4-5 ani
sau mai mult), iar ulterior au posibilitatea accesării unui credit în lei
cu dobândă fixă;
- statul acordă o primă de 25% din economiile anuale (nu poate
depăși echivalentul în lei a 250 euro anual);
- la finalul perioadei de economisire clientul va deține în cont:
economiile, prima de la stat și dobânda băncii;
- creditul se acordă obligatoriu în lei, la o rată fixă de dobândă;
- rata lunară de credit este egală cu suma economisită lunar în prima
fază a programului.
 Planurile financiare (de economii) – sumele economisite pot avea orice
destinație.

Caracteristici contractuale:
- durata acestor contracte se întinde pe mai mulți ani;
- valoarea şi frecvenţa de plată a primelor este stabilită în funcţie de
veniturile, nevoile şi preferinţele clientului;
- presupun alimentări lunare automate (la data scadenței suma necesară trebuie
să existe în contul curent);
- nivelul sumei economisite poate fi modificat oricând, iar graficul de
depunere se ajustează automat;
- există restricții la retragerea banilor din cont, care pot merge până la
blocarea banilor pe o perioadă de 1 an;
- nerespectarea acestor condiții poate duce la pierderea dobânzii sau la
încasarea unor dobânzi mult mai mici;
- sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor, în limita a 100.000
euro, echivalent în lei.
 Plasamente directe pe piaţa monetară – reprezintă achiziția de
titluri de stat, prin intermediul băncii. Pentru înregistrarea deținerilor
acestor instrumente este necesară existența unui cont pentru titluri
de stat, deschis la bancă, și a unui cont curent, în vederea efectuării
plăților și încasărilor aferente operațiunii. Clientul va încheia cu
banca un contract de prestări de servicii de investiții financiare.
Titlurile de stat reprezintă împrumuturi ale statului în lei sau în
valută, pe termen scurt, mediu sau lung. Riscurile pe care le presupun
aceste titluri sunt foarte scăzute, deoarece statul nu poate da faliment,
și au un randament puțin mai ridicat decât rata inflației.
Există două categorii de titluri de stat: a) pe termen scurt, denumite
certificate de trezorerie, ce au scadența de maxim 1 an; b) pe termen
mediu sau lung, reprezentate de obligațiunile de stat, ce au scadența
de peste 1 an. Obligațiunile guvernamentale sunt investiții atractive
pe termen lung, cu risc limitat, potrivite pentru investitorii
conservatori care preferă forme sigure de investiții.
 Plasamente directe pe piaţa de capital – oferă accesul la o gamă
diversificată de servicii de intermediere a investiţiilor la Bursa de
Valori Bucureşti şi alte burse de valori din lume.

Clientul va încheia cu banca un contract de prestări de servicii de

investiții financiare, în baza căruia va beneficia de asistența și
expertiza unor brokeri autorizați:
- definirea strategiei de investiții;
- crearea şi gestionarea unui portofoliu diversificat, conform
nevoilor şi planurilor investiţionale ale clientului;
- executarea ordinelor clientului la cel mai bun preţ posibil din piaţă
şi în limitele stabilite de acesta (preţul limită de
vânzare/cumpărare);
- transmiterea lunară sau la cerere a extraselor de cont şi situaţiei
portofoliului.
Investiţii administrate sub forma fondurilor de investiţii: banca
oferă asistență și consultanță privind plasarea economiilor clientelei
în fondurile deschise de investiții administrate de către bancă.
În funcţie de apetitul la risc şi perioada dorită pentru plasament,
investitorii pot alege din mai multe categorii de fonduri:
1) Fonduri monetare - economiile sunt investite în instrumente
monetare cu venit fix (certificate de depozit, titluri de stat), ce oferă
lichiditate ridicată pe termen scurt, în condiții de risc scăzut;
2) Fonduri de obligaţiuni - economiile sunt investite preponderent
în obligațiuni corporative și în instrumente specifice pieței monetare;
3) Fonduri mixte sau diversificate - oferă posibilitatea de investiție
pe piețele de acțiuni, obligațiuni cât și în instrumente specifice pieței
monetare. Riscul acestor fonduri este mediu.
4) Fonduri de acţiuni - economiile sunt investite în acțiuni ale
companiilor listate la bursele țărilor din Europa Centrală și de Est. Se
obțin randamente atractive prin asumarea unui risc mediu.
Avuția netă a populației a atins un maxim istoric în anul 2019,
recuperând în totalitate pierderile consemnate după declanșarea
crizei financiare. Principalul determinant al acestei dinamici a fost
evoluția activelor imobiliare. Se constată preferința populației pentru
investiții
sigure (depozite), contribuții la fondurile private de pensii, dețineri
de unități în cadrul fondurilor de investiții (sursa: BNR, RSF 2019).
 3. Credite destinate persoanelor fizice
 Creditul reprezintă operaţiunea reglementată printr-un contract, prin care
banca pune la dispoziţia clientului său o anumită sumă de bani în schimbul
unui preţ (dobânda), cu plata anumitor costuri menţionate în contract.
Principalele elemente şi caracteristici ale creditului constau în:
 părţile contractante sunt: debitorul (beneficiarul creditului) şi creditorul
(banca ce acordă creditul);
 debitor (împrumutat) - persoana care contractează un credit în nume
propriu, participă cu venitul net la stabilirea venitului total net luat în
considerare pentru acordarea unui credit şi care se obligă la îndeplinirea
tuturor obligaţiilor derivate din contract;
 co-debitor - persoana care participă sau nu cu venitul net la stabilirea
venitului total net luat în considerare pentru acordarea unui credit şi care
se obligă împreună cu debitorul principal la plata tuturor obligaţiilor
derivate din contract;
 girant - proprietarul imobilului adus în garanţie sau persoana care
garantează creditul, cu veniturile pe care le încasează sau cu alte bunuri;
 perioada de creditare sau scadența - poate fi stabilită contractual
începând de la o zi până la termene de peste 30 de ani, în funcţie de
tipul şi destinaţia creditului;
 moneda de acordare: lei, valută
 rata dobânzii: poate fi fixă pe toată perioada creditului sau variabilă
în funcţie de un benchmark (indice de referinţă+marja băncii).
 dobânda anuală efectivă DAE – reflectă costul total al creditului
pentru debitor și include costurile suportate de acesta în cazul
contractării unui credit (dobândă şi comisioane). Se exprimă ca
procent anual din valoarea totală a creditului și servește drept termen
de comparaţie între diversele oferte de credit existente pe piaţă;
 grafic de rambursare - situaţia ratelor de credit datorate, a
termenelor şi condiţiilor de plată, precum şi a rambursării valorii
totale a creditului, plăţii dobânzilor;
 avansul – este necesar, de regulă, doar în cazul creditelor pentru
finanţarea locuinţelor;
 gradul de îndatorare - raportul dintre rata lunară de credit aferentă
creditului contractat şi venitul net lunar.
Regulamentul BNR intrat în vigoare la 1 ianuarie 2019 stabilește plafonul
maximal al gradului de îndatorare, astfel: 40% pentru creditele de consum și
creditele ipotecare, respectiv 45% pentru creditele ipotecare destinate
achiziționării primei locuințe ce urmează a fi ocupată de debitor. Pentru toate
creditele în valută gradul maxim de îndatorare este de 20%.
garanția - este activul care acoperă riscul de creditare. Se clasifică în două
categorii: i) garanţii reale, emise de debitor, care are calitatea de proprietar
asupra activului adus în garanție sau va avea această calitate în cazul
bunurilor viitoare; ii) garanţii personale, emise de o terţă persoană, alta decât
debitorul, care se angajează printr-un contract încheiat cu banca să plătească
datoria debitorului în cazul în care acesta nu o va plăti.
Codul Civil reglementează următoarele tipuri de garanţii reale: a) ipoteca
imobiliară (instituită asupra clădirilor, terenurilor); b) ipoteca mobiliară
(asupra conturilor şi creanţelor debitorului, depozit colateral); c) gajul (sub
forma unei garanţii cu deposedare, prin care bunurile mobile sunt încredințate
în custodie creditorului, până la stingerea față de acesta a tuturor obligațiilor).
 Criterii de clasificare a creditelor acordate persoanelor fizice
A. Perioada de creditare:
 credite pe termen scurt (până la 1 an)
 credite pe termen mediu (1 – 5 ani)
 credite pe termen lung (peste 5 ani)

B. Destinaţie:
 Credite de consum, reprezentate de:
- Credite pentru nevoi personale ne-nominalizate
- Credite pentru nevoi personale nominalizate
 Credite ipotecare sau imobiliare, acordate în scopul dobândirii drepturilor
de proprietate asupra unui imobil, în scopul reabilitării, modernizării,
consolidării ori extinderii unei construcţii sau pentru
viabilizarea/amenajarea unui teren. Imobilul achiziționat/construit
reprezintă garanția pentru creditul ipotecar. În cazul creditului imobiliar,
imobilul achiziționat prin intermediul creditului nu garantează creditul, ci
sunt utilizate alte ipoteci imobiliare.
Facilitățile de creditare pentru nevoi personale ne-nominalizate:
 nu necesită justificarea destinației față de finanțator;
 nu necesită garanții reale și se acordă exclusiv în baza veniturilor
(lunare) obținute de solicitant;
 sunt reprezentate de următoarele categorii: facilităţi de tip
„overdraft” (descoperit de cont), facilități sub forma cardurilor de
credit, credite pentru nevoi personale;

Facilitățile de creditare pentru nevoi personale nominalizate:

 includ credite acordate pentru scopuri specifice, precum: credite
auto, pentru studii, pentru scopuri medicale, facilități de tipul
economisire-creditare;
 în unele cazuri, necesită gajarea bunurilor mobile achiziționate
(creditele pentru achiziția de autoturisme).
C. Tipul garanţiei:
 negarantate
 garantate cu garanţii reale

D. Calitatea creditului sau serviciul datoriei:

 credite performante (standard), fără întârzieri la rambursare
 credite restante, neachitate la termenele contractuale
 credite depreciate (întârzierile la rambursare depășesc 90 de zile)

E. Tipul debitorilor:
 credite standard
 credite preferenţiale, acordate debitorilor care întrunesc anumite
caracteristici prestabilite (de către bancă sau stat). Exemple: tineri
antreprenori, IMM-uri care investesc în produse și servicii românești
(achiziționează echipamente, utilaje, mijloace fixe etc., produse în
România, utilizează servicii ale firmelor românești), persoanele care doresc
să investească în activităţi din sfera educaţiei, sportului, sănătății şi culturii.
Volumul creditelor acordate populației (în echivalent mii lei)
Volumul creditelor acordate populației (în echivalent
mii lei), în funcție de destinația creditului
Valoarea ratei de dobândă aferentă creditelor în lei
acordate populației
Tipul ratelor de dobândă practicate de bănci pentru
creditele acordate populației
 Etapele derulării creditelor destinate persoanelor fizice

 primirea cererii de credit şi a tuturor informaţiilor necesare despre client;

 analiza nonfinanciară şi financiară a solicitantului de credit;
 obţinerea aprobării din partea conducerii agenţiei / sucursalei de a înainta
dosarul de credit în vederea obţinerii aprobării de la comitetul de credit;
 evaluarea garanţiei (dacă este cazul);
 semnarea contractului de credit şi a altor documente anexe (asigurări de
viaţă, garanţii reale);
 acordarea creditului și monitorizarea permanentă, în vederea asigurării
rambursării la scadenţă a principalului și dobânzii, depistării din timp a
factorilor de risc care pot conduce la diminuarea capacităţii de plată a
împrumutatului;
 recuperarea creditelor restante şi a dobânzilor neachitate. Banca poate
oferi unele facilităţi care să permită depăşirea acestor dificultăţi, precum
acordarea unei perioade de grație, rescadenţarea, reeşalonarea creditului.
 Procesul de adoptare a deciziei de creditare
 pe baza documentelor depuse de client banca determină, în cel
mult 30 de zile, eligibilitatea clientului pentru un credit și poate
furniza o ofertă;
 pentru evaluarea capacităţii de rambursare a clienţilor,
împrumutătorii iau în considerare, de regulă, trei tipuri de
informații:
a) date financiare
b) aspecte nefinanciare
c) elemente comportamentale
 Băncile iau în considerare, în primul rând, capacitatea solicitanților
de a genera venituri necesare rambursării creditului şi doar ca
element secundar faptul că valoarea garanţiei depăşeşte valoarea
creditului sau perspectiva de creştere a valorii bunului colateral.
 Informațiile financiare solicitate de bancă pentru a evalua
bonitatea financiară a unui solicitant de credit constau în:
 nivelul veniturilor considerate eligibile de către împrumutători la
momentul formulării solicitării creditului, istoricul şi gradul de
certitudine viitoare al acestora;
 nivelul și caracteristicile cheltuielilor clienţilor (mai ales sume de
rambursat către alți creditori);
 alte aspecte financiare şi economice considerate relevante.

Principalul indicator de risc calculat și monitorizat de către bănci

este gradul de îndatorare al clientelei. Acesta se definește ca fiind
ponderea obligaţiilor lunare totale de plată decurgând din credite sau
alte finanţări rambursabile în veniturile nete lunare luate în
considerare.
 Informațiile nefinanciare luate în calcul pentru analiza unui
solicitant de credit cuprind date despre:
 starea civilă;
 număr de persoane aflate în întreținere;
 vârsta;
 nivel de calificare (studii medii, superioare etc.);
 ocupația;
 vechimea la locul de muncă;
 rezidența.

Se pot efectua corelații între datele nefinanciare și variabilele

financiare, astfel:
 Nivel calificare + ocupație vs. venit lunar realizat
 Număr persoane aflate în întreținere vs. cheltuieli
 Elemente comportamentale - informaţii privind istoricul de credit şi
conduita tranzacţională a aplicantului pentru un credit se pot obţine din bazele
de date a două instituții specializate, din cadrul BNR:
1. Centrala Riscului de Credit (CRC) - specializată în colectarea, stocarea şi
centralizarea informaţiilor privind comportamentul de plată al clienților care
beneficiază sau au beneficiat de credite (minim 20.000 lei), precum şi a
informaţiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori;
2. Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) - specializată în colectarea, stocarea şi
centralizarea informaţiilor specifice incidentelor de plăţi produse de titularii de
cont cu cecuri, cambii şi bilete la ordin (refuzate la plată de către bancă, emise
fără autorizare, emise cu dată falsă etc.).
 instituțiile declarante care raportează la CRC/CIP sunt: băncile persoane
juridice române și sucursalele din România ale băncilor străine.
 raportarea are loc în format electronic, lunar, informaţia raportată fiind
menţinută în baza de date a CRC/CIP o perioadă de 7 ani de la data înscrierii.
 băncile pot consulta cele 2 baze de date la deschiderea de cont, la acordarea
de credite, etc. sau pentru monitorizarea comportamentului de plată al
debitorilor proprii.
Numărul debitorilor persoane fizice, raportate la
CRC, față de care băncile au o expunere egală sau
mai mare de 20 000 lei.
 Riscurile care se pot materializa în decursul
perioadei de finanțare
 un credit poate fi acordat pe o durată de până la 35 de ani, o
perioadă în care mulți dintre factorii luați în considerare la
momentul inițial pot suferi modificări (scădere a venitului,
pierderea locului de muncă, crește nr. persoanelor aflate în
întreținere), cu impact în creșterea obligației lunare de plată;
 este important să fie luate în calcul toate aceste posibile fluctuații
înainte de a solicita un credit de valoare mare, pe termen lung, a
cărui rată lunară constituie o parte semnificativă a veniturilor
lunare.
 principalele riscuri care se pot materializa pe durata unui credit
sunt: 1) riscul valutar; 2) riscul de dobândă; 3) riscul de
diminuare/pierdere a veniturilor.
Riscul valutar – se manifestă atunci când creditul este contractat în altă
monedă decât cea în care se realizează veniturile.
- este o pierdere potențială care ar putea să apară ca urmare a evoluției
nefavorabile a cursului de schimb (deprecierea monedei naționale față de
moneda din contractul de credit = creditul se scumpește în monedă locală);
- concretizarea acestui risc va genera o creștere a valorii ratei lunare și
implicit a costului total al creditului, expunându-ne la dificultăți în
rambursarea ratelor lunare;
- este recomandată contractarea creditelor în moneda în care se realizează
veniturile;
- un element important în decizia privind asumarea sau nu a riscului valutar
este reprezentat de durata pe care este acordat creditul;
- evenimentele care pot interveni asupra cursului de schimb în cazul unui
credit contractat pe o durată de creditare mare (20 sau 30 de ani) sunt foarte
diferite, fiind imposibil de anticipat;
- riscul valutar este proporțional cu durata de creditare. Cu cât durata
creditului este mai mare, cu atât necunoscutele ce pot influența cursul de
schimb cresc.
Riscul ratei de dobândă - în cazul creditelor cu dobândă variabilă,
creșterea indicelui de referință pentru calculul dobânzii poate duce la creșterea
ratei de plată.
Riscul diminuării sau pierderii veniturilor
 în special în cazul creditelor contractate pe o perioadă mai mare,
probabilitatea ca veniturile și cheltuielile de la momentul solicitării
creditului să rămână constante pe toată durata creditului este redusă;
 există posibilitatea ca, în timp, venitul să crească concomitent cu o mai bună
gestiune a cheltuielilor. Dar există și posibilitatea unor evenimente
macroeconomice (de ex. instabilitatea politică îndelungată, recesiunea
prelungită) sau individuale care pot afecta temporar sau permanent
veniturile debitorului (accident, șomaj), sau se poate confrunta cu noi
cheltuieli (de ex., un nou membru al familiei);
 este important să se discute din timp cu banca pentru a găsi soluția cea mai
bună pentru situația specifică a debitorului;
 se poate opta pentru restructurarea creditului, în scopul restabilirii capacității
de rambursare a debitorului, fapt ce implică o renegociere a contractelor de
credit.
 Restructurarea unui credit
Operațiunile de restructurare a creditelor sunt operațiuni bancare
care au scopul de a susține clienții în depășirea unor situații de
dificultate financiară temporară, apărute pe perioada de derulare a
contractelor, cum ar fi:
● diminuarea venitului persoanei împrumutate;
● diminuarea veniturilor familiei;
● probleme medicale și de invaliditate ale persoanelor împrumutate;
● întreruperea activității în muncă;
● schimbarea angajatorului;
● alte probleme care pot afecta rambursarea lunară a creditului
(cursul de schimb, gradul de îndatorare majorat etc.)
 Opțiuni privind restructurarea creditelor
 acordarea unei perioade de grație parțiale (pentru una sau mai multe
componente ale creditului: principal, comision, dobândă, variante combinate
ale acestora); în anumite cazuri această perioadă poate fi de până la 12 luni;
 acordarea unei perioade de grație totale (toate componentele creditului) de
până la 12 luni;
 capitalizarea restanțelor înregistrate (sumele restante sunt adăugate la soldul
creditului rămas de plată);
 capitalizarea restanțelor înregistrate și acordarea unei perioade de grație
(parțială sau totală);
 prelungirea scadenței finale a creditului, cu scopul diminuării efortului lunar
de plată;
 consolidarea creditului nerambursat și a restanțelor într-un produs de credit
nou - refinanțare;
 conversie valutară, prin modificarea valutei creditului (inclusiv conversia în
monedă locală);
 variante combinate ale metodelor de restructurare de mai sus.
 4. Cardul bancar
Principalele operaţiuni realizate cu ajutorul cardurilor sunt:
 operaţiuni de retragere de numerar de la automatul bancar ATM (Automated
Teller Machine);
 operaţiuni de plăţi cu cardul efectuate la comercianţi.
În vederea protejării clienților, băncile pot institui plafoane maxime zilnice
pentru sumele în numerar retrase de la ATM, respectiv pentru tranzacțiile
realizate la comercianți (inclusiv în cazul tranzacțiilor realizate pe internet).
Elementele componente şi de securitate a cardurilor, în vederea prevenirii
falsificării cardurilor sau realizării de fraude cu carduri constau în:
 PIN-ul – cod secret,trebuie cunoscut doar de deţinătorul legal al cardului;
 banda magnetică și/sau cip-ul;
 tipărirea caracterelor de pe card în relief, cu un font special;
 materialul din care este confecţionat cardul să fie greu de falsificat;
 semnătura deţinătorului pe spatele cardului;
 eventuale holograme existente pe card;
 eventuale fotografii, elemente vizuale de personalizare a cardului.
 Criterii de clasificare a cardurilor
A. După caracteristicile suportului fizic:
 carduri cu banda magnetică
 carduri cu cip (smart card)
 carduri hibride (conţin atât bandă magnetică cât şi cip)

B. După modalitatea de scriere a datelor personale pe card

 în relief – embosate
 fără caractere scrise în relief - neembosate

C. După facilităţile de credit oferite:

 carduri de debit (cu sau fără facilitate de overdraft) - permit accesul posesorului la
disponibilităţile din contul curent ataşat cardului. În cazul optării ptr overdraft,
dobânda se calculează zilnic, pentru suma utilizată;
 carduri de credit – oferă o limită maximă de credit (sumă maximă ce poate fi
utilizată de client pentru tranzacții). Dobânda se calculează după expirarea unei
perioade de grație (de regula 60 de zile) de la data efectuării operațiunii;
D. După calitatea juridică a utilizatorului
 carduri oferite persoanelor fizice;
 carduri business, oferite persoanelor juridice.

E. După categoria clientelei vizate:

 carduri destinate publicului, fără necesitatea îndeplinirii anumitor
condiții legate de venit: Visa Electron, Visa Classic, Maestro,
Mastercard;
 carduri destinate clientelei cu venituri semnificative: Visa Gold,
Mastercard Gold, American Express Gold (Credit), Visa Platinum,
Mastercard Platinum;
 carduri destinate unei număr restrâns de clienți, în general persoane
fizice ce beneficiază de un statut social înalt și un nivel ridicat al
veniturilor („High Net Worth Individuals”): Visa Infinite,
MasterCard World Elite, JP Morgan Palladium Card, Visa
Signature, American Express Platinum și Centurion.
 Reguli de utilizare în siguranță a cardurilor bancare
 datele confidențiale (PIN, parola 3D Secure, numărul cardului, data expirării,
codul din 3 cifre de securitate aflat pe spatele cardului etc.) nu trebuie
comunicate nimănui. Prin utilizarea acestor informații de către terțe părți pot
fi efectuate tranzacții frauduloase pe internet;
 extrasul de cont trebuie verificat periodic, iar dacă sunt identificate operațiuni
nerecunoscute, trebuie anunțată de urgență banca în vederea blocării cardului
și efectuării unor demersuri specifice;
 în timpul tranzacţiilor bancare cardul rămâne sub supravegherea posesorului;
 plicul cu codul PIN primit de la banca emitentă a cardului trebuie distrus,
după ce a fost memorat PIN-ul;
 PIN-ul nu trebuie înscris niciodată pe card;
 PIN-ul nu trebuie dezvăluit niciodată altor persoane, chiar dacă acestea sunt
sau se prezintă drept angajaţi ai băncii;
 banca nu solicită NICIODATĂ prin email sau online
transmiterea/actualizarea datelor personale.
Indicatori privind cardurile (baza de date a BNR)
Indicatori privind cardurile (baza de date a BNR,
mil. tranzactii)
Indicatori privind cardurile (baza de date a BNR)
5. Canale alternative de realizare a operaţiunilor
bancare

Internet banking
Mobile banking
1) Internet Banking
Serviciile de internet banking reprezintă un pachet de soluții destinat
interacțiunii la distanță dintre client și bancă, care permite clienților să-și
acceseze informațiile referitoare la conturi și să genereze tranzacții
securizate prin intermediul conexiunilor de tip Internet. Serviciile de acest
tip pot fi accesate de pe orice calculator.
Pentru a accesa serviciile de internet banking, utilizatorul trebuie să: a)
deschidă un cont curent la bancă, din care se vor efectua ulterior plățile; b)
să încheie o convenție cu banca pentru derularea plăților prin internet; c)
primește de la bancă un dispozitiv de securizare denumit TOKEN.
 Principalele tipuri de operaţiuni bancare care se pot realiza
prin intermediul aplicațiilor internet banking sunt:

 constituirea / reînnoirea / desfiinţarea de depozite la termen;

 plăţi către diferite conturi ale utilizatorului, respectiv către alți
beneficiari (transferuri intra și interbancare de fonduri);
 operațiuni de schimb valutar;
 informaţii suplimentare privind soldul și rulajele conturilor
prin intermediul situațiilor / extraselor de cont
 informaţii suplimentare privind produsele şi serviciile bancare
(tipurile de produse/servicii, dobânzi, comisioane, termene,
garanţii, facilităţi, cursuri valutare, condițiile de acces la
credite sau alte facilități promoționale).
 Securitatea operaţiunilor bancare pe internet
Principalele elemente de luat în considerare în analiza comparativă a serviciilor
de internet banking sunt următoarele:
 ergonomicitatea: consistenţa unui site, navigarea, informaţiile din site,
instrucțiunile demo;
 securitatea: utilizarea firewall-urilor, verificarea certificatelor şi semnăturilor
digitale, protejarea datelor de autentificare şi informaţiilor private ale
clientului, împiedicarea accesului fraudulos şi trasabilitatea tranzacţiilor;
 funcţionalitatea produsului: plăți către orice beneficiari cu contul la o bancă
locală, plăți către Trezoreria Statului, transferuri între conturile proprii,
constituiri sau lichidări de depozite, schimburi valutare, vizualizare, export,
tiparire extrase ale tuturor conturilor, plăți utilităţi;
 asistenţă tehnică – 24/24, 7 zile din 7;
 costurile – aproximativ ce procent din costurile de la ghișeu se regăsesc în
cazul internet banking și dacă există vreo taxă sau comision perceput ca
abonament lunar sau anual pentru accesul/gestiunea serviciului.
Avantajele şi vulnerabilitățile utilizării aplicațiilor de
tip Internet Banking

Avantaje:
 economisire de bani, prin comisioane
Vulnerabilități:
şi costuri reduse, comparativ cu
 interfeţe uneori greu accesibile;
ghişeele bancare;
 securitatea tranzacţiilor în cazul unor
 economisire de timp;
aplicaţii;
 eficiență sporită;
 limitări cantitative ale tranzacţiilor;
 mobilitate şi confort;
 riscul apariţiei erorilor (riscuri
 siguranţă;
operaţionale);
 flexibilitate financiară;
 operaţiuni limitate comparativ cu cele
efectuate în agenţii sau sucursale (nu
se pot contracta credite);
 decontarea în unele cazuri nu se face
în timp real.
 2) Mobile banking
 Mobile banking-ul (mBanking) este un canal alternativ bancar ce
poate fi accesat de către un posesor de telefon mobil, putând transmite
mesaje scrise către o bancă sau comerciant pentru obținerea de
informații și efectuarea de operațiuni bancare/comerciale.
Operaţiunile bancare care se pot efectua prin telefonia mobilă sunt
diverse şi se pot grupa astfel:
 operaţiuni de consultanţă (soldul conturilor de carduri şi limita de
creditare disponibilă, produsele şi serviciile bancare oferite – depozite
la termen, credite de consum, imobiliare – dobânzi, comisioane,
cursuri valutare);
 servicii de plăţi – comerciale, financiare, transferuri intrabancare de
fonduri, transferuri între conturile curente;
 alte servicii – obţinerea extraselor de cont, solicitarea blocării contului
de card în cazul pierderii/furtului acestuia, avertizarea clientului la
tranzacţiile care se efectuează din contul său de card la ATM sau POS
peste o anumită limită, avertizarea clientului la epuizarea
disponibilului, limitei de creditare sau modificarea acesteia.
 Recomandări privind utilizarea serviciului internet/mobile banking:

 pentru alegerea serviciului de internet banking care ţi se potrivește cel mai bine,
vizitează site-urile mai multor bănci și informează-te asupra ofertelor lor. Unele
bănci pun la dispoziția vizitatorilor filmulețe introductive sau variante demo ale
serviciului de internet banking pentru familiarizarea clienților potențiali, dar și
existenți cu funcționalitățile oferite;
 evită accesarea serviciului de internet banking prin conectarea la rețele
nesecurizate (wi-fi sau staţii de lucru publice, din incinta hotelurilor,
aeroporturilor etc.) - datele de logare pot fi puse în pericol;
 dacă se optează pentru o parolă statică, trebuie evitată utilizarea unor cuvinte
frecvente, uzuale sau a unor expresii ușor de determinat de către alte persoane
străine (nume, data nașterii). Nu comunica nimănui parola sau numele de
utilizator și nu înstrăina dispozitivul de acces (token).
 înainte de efectuarea unei plăți interbancare în regim de urgență, cu scopul
încasării banilor de către beneficiar în aceeași zi, este recomandată o marjă de cel
puțin 2 ore față de încheierea sesiunii de decontare a plății respective (ora 16.00).
 George – platformă digitală de banking inteligent

 este un serviciu implementat de grupul bancar ERSTE în 4 țări:

Austria, Cehia, Slovacia și Romania (din 2018), urmând a fi aplicată
și în Croația și Ungaria;
 reprezintă prima platformă de internet banking pan-europeană;
 platforma George a fost dezvoltată pornind de la o serie de cercetări
digitale, fiind creată de echipe de IT, design, psihologi și sociologi
comportamentali;
 ca urmare a implicării clienților în toate etapele proiectului, George
are un nivel ridicat de personalizare: se poate crea propria versiune a
lui George, adaptată la specificul nevoilor bancare individuale;
 George a fost denumit după primul pilot automat din aviație, inventat
în urmă cu 100 de ani de către americanul Lawrence Sperry, cu scopul
de a atesta ideea că tehnologia poate face viața financiară mai ușoară;
 6. Educația financiară digitală (engl. digital
financial literacy)
 Educația financiară este procesul prin care consumatorii își
îmbunătățesc gradul de înțelegere a produselor financiare, a
riscurilor financiare și a oportunităților prezentate de piață, astfel
încât să poată lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la
finanțele lor.
 Educația financiară pe scară largă are o serie de beneficii:
- reduce riscul excluziunii financiare;
- încurajează consumatorii să planifice și să economisească;
- permite efectuarea de comparații între diversele alternative
financiare și alegerea aceleia care întrunește caracteristicile dorite;
- prevenirea îndatorării excesive.
 Educația Financiară în Europa

Sursa: S&P’s Global Financial Literacy Survey (2015)

 Rezultatele studiului de tip sondaj realizat de Asociația
Română a Băncilor privind nivelul de educație financiară în
România
Gradul declarat de cunoaștere a produselor bancare de
către întreaga populație
Factori care contează în alegerea băncii
 Percepția privind responsabilitatea instituțiilor cu
privire la educarea populației în domeniul financiar
 Educația financiară digitală reunește conceptele de educație
financiară și educație digitală. Se caracterizează prin 4 dimensiuni:
1) cunoștințe despre produsele și serviciile financiare digitale –
consumatorii trebuie să înțeleagă tipologia și caracteristicile produselor
financiare oferite prin canalele digitale (internet/mobile banking) și să
facă comparații între avantajele/dezavantajele acestora;
2) conștientizarea riscurilor financiare digitale la care sunt expuși prin
utilizarea produselor financiare digitale (fraude online, riscuri de
securitate cibernetică).
3) controlul riscurilor financiare digitale – consumatorii știu cum să se
protejeze de riscurile care decurg din această utilizare (să nu divulge date
confidențiale, să își protejeze numărul personal de identificare/parolele
pentru Token și alte informații personale atunci când folosesc servicii
financiare furnizate prin mijloace digitale).
4) cunoașterea drepturilor consumatorilor și a procedurilor de remediere,
în cazul în care devin victime ale fraudei/riscurilor cibernetice.
 Riscuri financiare digitale

 Atacuri ale fraudatorilor asupra canalului mobile banking-

fraudatorii mizează pe faptul că utilizatorii de telefonie mobilă au o
toleranță foarte scăzută la controalele de securitate impuse de bănci
pentru autentificarea/accesarea aplicației online;
 Phishing: un hacker pretinde că este o instituție financiară, pentru a-l
determina pe utilizator să divulge date personale, precum numele de
utilizator sau parolele, prin e-mailuri sau rețele sociale;
 Pharming: un virus redirecționează utilizatorul către o pagină de
internet falsă, ce imită pagina oficială a băncii, determinându-l să
divulge informații personale privind conturile sale;
 Spyware: un software rău intenționat se introduce în calculatorul sau
telefonul utilizatorilor și transmite date personale unei terțe părți;
 Hacking: furtul datelor personale ale utilizatorilor, pornind de la
activitățile lor online, cum ar fi rețelele de socializare.
 Ransomware - este un software rău intenționat care ține captiv
computerul victimei până când banii de răscumpărare sunt dați.
Utilizatorii și angajații băncii sunt predispuși la acest atac atunci
când deschid un link dintr-un e-mail suspect care activează software-
ul rău intenționat în sistemul de operare.
 Skimming - este un furt de informații privind cardurile efectuat prin
utilizarea unui dispozitiv denumit skimmer. Acesta este folosit
pentru a fura informațiile în timpul unei tranzacții la ATM sau POS.
Pe măsură ce cardul este glisat în ATM, dispozitivul de skimmer
captează informațiile stocate pe banda magnetică a cardului.
 Jackpotting - este o tehnică în care cybercriminalii folosesc un
malware sau o componentă hardware pentru a determina un
bancomat să elimine toate rezervele de numerar ale aparatului. Se
bazează pe exploatarea vulnerabilităților fizice și de software ale
ATM-urilor, având ca rezultat distribuirea neautorizată de numerar.
Sumele din ATM nu sunt legate de soldul unui cont bancar, fapt
pentru care hoții rămân nedetectați și pot pleca cu toată suma cash.
International Telecommunication Unit din cadrul Națiunilor
Unite au lansat în 2017 un indice global al securității cibernetice