FACTORUL V LEIDEN

- genetică și diagnostic de laborator-

Proiect realizat de:

Străjean Alex Gabriel
Șerban Teodora Ioana
Ștefănescu Vlad Theodor
Tărăntuș Andreea Ioana
 SEMNE ȘI SIMPTOME ALE MUTAȚIEI
FACTORULUI V LEIDEN
Mutația factorului V Leiden este una din principalele riscuri majore de trombofilie ereditară.
Această mutație este însoțită de simptome și semne specifice hipercoagulabilității.

Principalele manifestări clinice generate de trombofilie sunt:

• boala tromboembolică
• avorturile recurente de cauză incertă
• complicaţiile ale sarcinii (preeclampsie, retard de creştere intrauterină, apoplexia uteroplacentară,
moartea fătului în uter, naştere prematură)
• sindroamele coronariene acute (angina instabilă, infarct miocardic), necroză aseptică de cap femural
 Mutația factorului Leiden trebuie suspectată în următoarele situaţii clinice survenite la
pacienţi tineri (<50 ani):

1. tromboze recurente
2. antecedente familiale de afecţiuni tromboembolice
3. complicaţii multiple ale sarcinii
4. tromboze venoase în teritorii anatomice neobişnuite: vena portă, vene hepatice,
mezenterice, cerebrale etc.
 Semnele și simptomele cel mai des întâlnite sunt localizate la nivelul membrelor inferioare
(inclusiv glezne și gambe) și includ:

a) durere
b) inflamatie
c) eritem
d) caldura

Tromboza venoasă profundă

Tromboză venoasă superficială, flebită sau tromboflebită

Semnele și simptomele sunt:

1.căldură
2.sensibilitate
3.durere în jurul venei cu cheag de sânge
4.eritem
MIGRAREA UNUI CHEAG DE SÂNGE CĂTRE PLĂMÂNI
Cunoscut ca embolie pulmonară, acest lucru se întâmplă atunci când un cheag de sânge
din venele profunde circulă de la locul de origine prin cordul drept către plămâni, unde
blochează fluxul sangvin.

Simptomele ar putea fi:

1. Dispnee
2. Dureri în piept în timpul respirației
3. Tuse cu hemoptizie
4. Tahicardie
 COMPLICAȚIILE DIN SARCINĂ DATE DE
FACTORUL V LEIDEN

Majoritatea femeilor cu factor V Leiden au sarcini

normale, dar mutația a fost asociată cu un risc crescut de
avort spontan și alte complicații cum ar fi hipertensiunea
arterială indusă de sarcină (preeclampsie), creșterea lentă a
fătului și separarea precoce a placentei de peretele uterin.
 SEMNE ȘI SIMPTOME ALE MUTAȚIEI
FACTORULUI V LEIDEN

Mutația factorului V Leiden are ca rezultat creșterea riscului de trombofilie. Astfel

semnele și simptomele asociate acestei boli se pot regăsi practic în majoritatea bolilor
care au ca mecanism fiziopatologic dezvoltarea de cheaguri prin hipercoagulabilitatea
sângelui. Totuși trebuie menționat faptul că această boală se poate manifesta atât la
bărbați cât și la femei, dar cu o ușoară prevalență la femeile însărcinate.
 ROLUL FACTORULUI V IN COAGULARE
La o persoană normală, factorul V funcționează drept cofactor pentru a permite factorului
Xa să activeze protrombina, rezultând trombina (enzimă cheie a coagulării).
La rândul său, trombina acționează asupra fibrinogenului pentru a forma monomerii de
fibrină, care polimerizează rezultând un gel de fibrină instabilă. Acesta este transformat în
rețeaua de fibrină stabilă tot de către trombină, indirect, prin intermediul factorului XIII.

Proteina C activată (APC) este un anticoagulant natural care acționează în mod normal
asupra factorilor Va si VIIIa implicați în cascada coagulării.
Cascada coagulării
FACTORUL V
• Factorul V, numit și factor labil, este sintetizat în
principal de ficat, și circulă în plasmă ca o moleculă
cu un singur lanț cu un timp de înjumătățire
plasmatică de 12 ore
• Gena acestuia este localizată pe cromozomul 1 (1q23)
și este omoloagă cu a factorului VIII al coagulării
• Este alcătuit din 25 de exoni, iar proteina rezultată are
o greutate moleculară relativă de aproximativ 330
kDa
• Factorul V are capacitatea de a se lega de
trombocitele activate, e activat de trombină și
degradat de către proteina C activată (APC)
 FACTORUL V LEIDEN

• Factorul V Leiden este o afecțiune genetică autozomal dominantă care prezintă o

penetranță incompletă, adică nu orice persoană care are mutație dezvoltă boala.
Dintre defectele trombofilice ereditare, acesta este cel mai frecvent întâlnit.

• Mutația genei care codifică factorul V este localizată în exonul 10. Prin această
mutație missens se schimbă aminoacidul proteinei din arginină în glutamină.
 Deoarece aminoacidul este în mod normal
situsul de clivaj pentru APC, mutația V Leiden
are drept efect rezistența factorului V la clivajul
proteolitic exercitat de proteina C activată.

Rezistența la APC duce la scăderea inhibării

cascadei de coagulare, cu creșterea consecutivă
a riscului de tromboză. Când factorul V rămâne
activ pentru mai mult timp, facilitează
supraproducția de trombină care duce la
generarea excesului de fibrină și coagulare în
exces.
 Coagularea excesivă care apare în această afecțiune este aproape întotdeauna localizată la
nivelul venelor, unde poate provoca tromboză venoasă profundă. Dacă trombii se rup, aceștia
pot ajunge la plămâni, provocând embolie pulmonară.

 Foarte rar se întâmplă ca această afecțiune să provoace formarea de trombi arteriali care pot
duce la accident vascular cerebral sau atac de cord, deși un „mini-accident vascular cerebral”,
(atac ischemic tranzitoriu), este mai frecvent.

 Factorul V Leiden se poate dezvolta atât la bărbați, cât și la femei. Femeile pot avea o
tendință mai mare de formare a trombilor în timpul sarcinii sau în timpul administrării
medicației estrogenice.
Factorul V Leiden este cel mai
frecvent defect trombofilic ereditar:
2-7% status heterozigot
0,06-0,25% status homozigot
 RISCUL TROMBOTIC
FVL heterozigot: risc crescut de 5-10 ori
FVL heterozigot + contraceptive orale: risc
crescut de 35 ori
FVL homozigot: risc crescut de 50-100 ori

Determinarea FVL în laborator

-test screening funcțional coagulometric-
detectează rezistența la APC
-test de confirmare bazat pe reacția PCR-
stabilește genotipul
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Există câteva metode prin care această afecțiune poate fi diagnosticată.
• Majoritatea laboratoarelor analizează pacienții „cu risc” fie cu venin de șarpe, (de exemplu
diluează testul pe bază de venin de viperă- Russell), fie realizează un test bazat pe aPPT. În
ambele metode, timpul de coagulare a sângelui este scăzut în prezența mutației factorului V
Leiden.
• Acest lucru se realizează prin rularea simultană a două teste: un test efectuat în prezența
APC (proteinei C activate), iar celălalt în absența APC. Pe baza celor două teste este
determinat un raport, iar rezultatele indică laboratorului dacă APC funcționează sau nu.
 Din moment ce nu există vindecare, tratamentul se axează pe prevenția
complicațiilor trombotice. Anticoagulantele nu sunt recomandate de rutină pentru
persoanele cu factor V Leiden, decât dacă există factori de risc adiționali (tromboză
venoasă profundă, trombembolism pulmonar) și sunt date sub supraveghere medicală.
De asemenea, poate fi necesar un tratament temporar cu un anticoagulant, cum ar
fi heparina, în perioadele cu risc deosebit de tromboză, cum ar fi chirurgia majoră.
 EPIDEMIOLOGIE
Studiile au descoperit că aproximativ 5% dintre caucazienii din America de
Nord au factorul V Leiden. Datele au indicat că prevalența factorului V Leiden este
mai mare în rândul caucazienilor decât americanii minoritari. Un studiu a sugerat,
de asemenea, că „mutația factorului V-Leiden se segregă la populațiile cu amestecuri
caucaziene semnificative și este rară în grupurile ne-europene îndepărtate genetic”.
• Până la 30 % dintre pacienții care prezintă tromboză venală profundă sau embolie pulmonară
au această afecțiune
• Riscul de a dezvolta un cheag într-un vas de sânge depinde de faptul dacă o persoană
moștenește una sau două copii ale mutației factorului V Leiden
• Moștenirea unei copii a mutației de la un părinte (heterozigot) crește de 4 – 8 ori șansa de a
dezvolta un cheag
• Persoanele care moștenesc două copii ale mutației (homozigot), una de la fiecare
părinte, pot avea până la 80 de ori riscul obișnuit de a dezvolta acest tip de cheag de
sânge.
• Având în vedere că riscul de a dezvolta un cheag de sânge anormal este de
aproximativ 1 din 1.000 pe an în populația generală, prezența unei copii ale mutației
Leiden factor V crește acest risc până la 4 la 1.000 la 8 din 1.000. Având două copii
ale mutației poate ridica riscul până la 80 la 1.000.
• Prezența factorilor de risc dobândiți pentru tromboza venoasă - inclusiv fumatul,
utilizarea formelor de contracepție hormonală (conținând estrogen) și chirurgie
recentă - crește în continuare șansa ca un individ cu mutația Leiden cu factorul V să
dezvolte TVP.
• Femeile cu factor V Leiden au un risc substanțial crescut de coagulare în sarcină
(din cauza anticonceptionalelor care conțin estrogeni sau înlocuirea hormonilor)
sub formă de tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară.
• De asemenea, acestea pot avea: un risc crescut crescut de: preeclampsie, bebeluși
cu greutate mică la naștere, avort și de naștere datorită fie coagulării în placenta,
cordonul ombilical sau fătului (coagulare fetală)
• Multe dintre aceste femei trec printr-una sau mai multe sarcini fără dificultăți, în
timp ce altele pot avea complicații în mod repetat ale sarcinii, iar altele pot
dezvolta cheaguri în câteva săptămâni de la rămânerea gravidei.
 BIBLIOGRAFIE
 Curs „Trombofilie” – Dr. Ana Maria Vlădăreanu
 https://en.wikipedia.org/wiki/Factor_V_Leiden
 http://www.synlab.ro/ro/home/specialisti/specialisti/noutati-si-informatii/trombofilia/
 https://www.synevo.ro/shop/mutatia-factorului-v-leiden-detectie-si-genotipare/
Vă mulțumim pentru atenție !