FOTOTERAPIA

FOTOTERAPIA

• Fototerapia (terapia cu lumină)=utilizarea acţiunii asupra

organismului a en. radiante luminoase naturală (lumina
solară) şi artificială (emisă de corpurile încălzite);
• Helioterapia=utilizarea în scop terapeutic a luminii solare;
• Energia radiantă luminoasă este studiată de optică:
- optica fizică – natura luminii
- optica geometrică – fen. de propagare a luminii
 Aspectul ondulatoriu al luminii

• Se bazează pe rad. electromagnetică= vibraţie

sinusoidală transversală, ce se propagă în vid cu o viteză
ct. de 3x10¹ºcm/s;
• Rad. electromagnetice se caract. prin: - lungime de undă
- frecvenţă
- perioada de timp
- nr. de unde pe cm;
• Rad. electromag. se constituie într-un spectru şi sunt
clasificate în fct. de λ;
• Rad. care fac obiectul fototerapiei sunt:
1. RIR (calorice) – λ=760mµ-50.000mµ (50µ)
- nu impresionează ochiul

2. Radiaţii vizibile: λ=770mµ- 390mµ

- impresionează retina
- benzile celor 7 radiaţii care formează
culorile comp. ale luminii albe (ROGVAIV)
3. RUV: λ=400mµ- 10mµ
- în terapie 400mµ- 180mµ, domeniu subîmpărţit în
3 regiuni;
Aspectul corpuscular sau fotonic al luminii

• Ipoteza corpusculară a luminii (Einstein) – lumina este un

flux de particule “discrete”, denumite la început cuante şi
apoi fotoni;
• Emisiunea de energie de către corpuri se face prin-
incandescenţă/ emisiune termică (în cazul încălzirii
corpurilor) sau prin- luminescenţă/emisiune rece( are la
bază procese chimice, electrice, mecanice, biologice;
• En. este necesară pt. a smulge moleculelor sau atomilor,
electroni care sunt expulzaţi, prin rearanjarea electronilor se
emit cuante de en. luminoasă – fotoni;
 Acţiunea fizico- chimică a luminii

1. Ef. termic
- ef. termic al RIR este mai puternic decât al celor
luminoase şi a RUV
- Rad. termică= en. radiantă emisă de corpurile
incandescente ( cu cât corpurile au o temp. mai ridicată ,
cu atât puterea lor de rad. termică este mai mare)
2. Absorţia
- Corp alb= reflectă difuz toate rad., independent de λ
- Corp colorat= abs. parţial şi selectiv radiaţii
- Corp negru= abs. toate rad. Primite
Coeficientul de absorbţie este det. de λ
3. Reflexia şi refracţia
- RIR au proprietatea de a se reflecta
- RIR şi rad. vizibile suferă fen. de refracţie
- RUV au o reflexie inferioară RIR şi rad. vizibile
- Cap. de reflexie a corpurilor variază cu natura compoz. Lor;
4. Ef. fotoelectrice
a) ef. fotoconductor – scăderea rezistenţei el. a unor corpuri sub acţ.
unor rad.
b) ef. de fotoemisie – ionizarea unui atom prin smulgerea unui electron
periferic sub acţ. unei cuante de en. radiantă; specific pt. RUV
c) ef. fotovoltaic – ap. unei dif. de potenţial el. între un metal şi un
semiconductor, sub acţ. luminii aplicată pe spf. de contact dintre aceste
două corpuri
5. Ef. fotochimice
- sunt produse numai de RUV , care det. transformări
fotochimice foarte variate
- RIR au numai un ef. secundar, de intensificare a proc.
fotochimice, prin acţ. lor termică
- reacţiile fotochimice pot fi simple – caract. prin simple
disocieri moleculare, sau complexe – decalnşarea unui lanţ
de reacţii (proc. fotochimice biologice)
 Terapia cu RUV

• Caracteristici: - λ=400mµ-10mµ
- în terapie 400mµ - 180mµ
- specific ef. fotochimic
- RUV acţ. ca adev.catalizatori
• O2Hb→MetHb
• Ergosterolul (epiderm)→vit. D
(λ=270- 310mµ)
- RUV se opresc în str. spf. ale epidermului
(penetraţie mică)
 Clasificarea RUV

• UVA (I)/unde lungi – 400- 315mµ

- este spectrul abundent în lumina solară;
• UVB (II)/unde medii – 280- 315mµ, emise de lămpile cu
mercur;
• UVC (III)/unde scurte – sub 280mµ şi până la 180 mµ în
terapie, produse prin descărcări electrice în vapori de
mercur;

- RUV sub 180mµ ( până la 10mµ) sunt abs. de aer şi pot fi

utilizate numai în vid;
- Abs. RUV este selectivă şi penetraţia diferită, în fct. de λ,
rad. mai scurte de 250mµ sunt cele mai penetrante;
 Efectul RUV

• Eritemul actinic/ UV este un fen. fotochimic precoce, primul

ef. evident după expunerea teg. la RUV; este urmat de
pigmentaţie, ştergerea sa progresivă şi exfolierea
epidermului;
• R. eritematoasă prezintă un moment de ap., o manifestare
max., o durată de persistenţă şi un caracter de pigmentaţie
melanică – diferite în fcţ. de banda de lungime de undă UV;
• Intensitatea eritemului – 4 grade:
1. Gradul I – eritem pe o spf. mai mică decât spf. teg.
expus, se produce lent, în aprox. 4-6 ore, are nuanţă
rozacee, uşor sau deloc pruriginos, persistă peste 24 de
ore, se reduce şi dispare în 1-3 zile, exfolierea nu este
totdeauna evidentă, pigmentaţia este inconstantă;
2. Gradul II – eritemul ap. pe spf. de teg. expusă, după o
per. de 4-6 ore, ca o înroşire evidentă (tentă de roşu-viu),
poate prezenta o senz. dureroasă, însoţită de prurit
moderat, persistă peste 3-4 zile, urmată după 1-2 săpt. de o
exfoliere cutanată fină, furfuracee, mai rar lamelară şi de
pigmentaţie întinsă;
3. Gradul III – eritemul depăşeşte spf. expusă, are tentă de
roşu închis spre violaceu, prezintă un aspect de arsură cu
edem, fragilitate cutanată şi prurit dureros, pigmentaţia
începe în a 4 zi prin puncte roşii- cafenii care apoi se extind,
din ziua a 15-a se produce exfolierea marcată şi masivă,
urmată de formarea unei cruste;
4. Gradul IV – edemul şi exudatul sunt foarte pronunţate,
încât str. epidermice din profunzime bombează spre spf.,
formând flictene foarte fragile; tegumentul este roşu cianotic,
edemaţiat, dureros; exfolierea este masivă durează aprox.
20 de zile; pigmentaţia este inhibată , pot ap. porţiuni fără
pigment, înconjurate de un halou pigmentar;
 Pigmentaţia melanică

• Este un fen. obişnuit care ap. după expunerea la soare, la

UV artificiale, la IR şi raze X;
• Pigmentaţia – fiziologică (reg. genitală, a sânilor, sarcina)
- patologică (boli endocrine: Addison,
Basedow)
- după adm. unor medicamente
• Nuanţa pigmentării – arămie (rad. solară), cenuşie ( surse
artificiale);
• Există cazuri excepţionale de persoane sensibile la anumite
lumini minocromatice (galben sau verde);
 Rolul biologic al pigmentului

• Pe lângă pigmentaţia melanică se produce o îngroşare a

teg. iradiat, printr-o hipertrofie a str. cornos de keratină=
ketatoză, cu rol protector faţă de supraîncălzirea ţes.;
• Stimulare a creşterii părului;
• Rol de termoreglare prin declanşarea sudoraţiei;
• Stimularea activităţii pielii;
• Rol antiinfecţios (inf. stafilococice, furunculoză)
 Factorii care influenţează reacţiile cutanate la RUV

• Eritemul şi pigmentaţia cutanată sunt reacţii care apar legate şi

influenţatede o serie de factori:
- st. funcţ. nervoasă, vegetativă şi endocrină individuală;
- vârsta - copii şi bătrânii sunt mai sensibili;
- sexul – F mai sensibile decât B, mai ales premenstrual şi în sarcină;
- grosimea str. cornos;
- st. de umiditate a teg. – pielea umedă mai sensibilă;
- iradierile repetate cresc rezistenţa prin obişnuinţă;
- mediul de viaţă şi activitate;
- sezonul – primăvara sensibilitate crescută;
- climatul şi reg. geografică;
- reg. cutanată expusă;
- intervenţia ant. a unor fact. fizici;
- existenţa unor stări patologice;
- tipurile de sursă de UV;
- dozele de RUV aplicate;
 Sensibilitatea anormală la RUV

A. Modific.cutanate ale pielii normale provocate de o

insolaţie prea intensă;
B. Dermatoze leg. de o deficienţă a fotoprotecţiei
cutanate naturale: xeroderma pigmentosum, albinism;
C. Dermatoze agravate sau relevate de soare: LES, DM,
acnee, herpes, cloasmă;
D. Dermatoze det. de prezenţa în piele a moleculelor
capabile să “ intensifice” ef. soarelui;

• Fotosensibilitatea poate avea cauză endogenă (boli:

pelagra, hematoporfirinemia din afecţ. hepatice,
hematologice sau boli febrile) sau exogenă ( subst.
chimice, elem. biochimice);fotosensibilitatea exogenă este
cea mai frecventă;
 Protecţia împotriva RUV

1. Desensibilizări – expuneri preventive şi progresive la

surse artificiale de UV primăvara;
2. Protecţia artficială
- unguente topice de protecţie
- medicamente care interferează mec. biochimice
implicate în ef. cutanat al RUV: inj. i.v. cu pirocatehină, aa
cu sulf ( scad tendinţa de dezvoltare a eritemului, cresc
pigmentaţia), vitamina C (p.o sau i.v) scade eritemul şi
pigmentaţia melanică;
 Relaţia dintre RUV şi cancerul cutanat

• 90% din cancerele cutanate la rasa albă ap. pe spf.

tegumentare expuse la lumina solară;
• Incidenţa cc. cutanat este mai mare în reg. globului
pământesc unde iradierea solară este mai mare;
• Experimental, s-a afirmat că cele mai active carcinogenetice
sunt RUV cu λ sub 320mµ (până la 230mµ);
• Modul de producere a cc. cutanat de către RUV reprez. încă
un domeniu de speculaţii; se cunoaşte experimental că este
afectat ADN din cromozomi şi ARN din incluziunile
citoplasmatice;
• Cancerul cutanat uman nu poate fi provocat de aplicaţiile
terapeutice cu UV în limitele standardelor stabilite pt.
tratament şi cu abordarea precauţiilor corespuinzătoare!!
 Ef. clinice. Proprietăţi terapeutice.

1. Stmularea tegumentului – I este max. la incidenţă perpendiculară şi la

λ=250mµ ( UV cele mai scurte);
2. Pigmentaţia cutanată;
3. Exfolierea cutanată – pt. a obţine ef. urmărit ( psoriazis şi acnee) se rec.
a se realiza eritem gr.II ( zone restrânse) sau de gr.I (pe zone extinse);
este necesară testarea iniţială atentă şi corectă a sensibilităţii cutanate
prin biodozimetrie;
4. Producerea vitaminei D ( calciferol) cu rol în controlul şi metabolismul
fosfocalcic şi prevenirea rahitismului;
5. Ef. desensibilizant – antialgic: aplicarea UV pe zone circumscrise, pe
spf. cut. coresp. reg. dureroase
- reacţia eritematoasă diminuă durerea din struct. tisulare mai profunde
- mecanismul: “ mascare” a durerii/ interferare competitivă a
transmiterii durerii pe căile nervoase ascendente/ acţiune la nivel
central
- amel. durerile articulare sau periartic., cele mai bune ef. în gonartroze,
epicondilite, tendinite, miogeloze;
6. Efectul asupra hematopoiezei – păreri contradictorii privind
acest efect, actinoterapia rămâne o metodă adjuvantă în
tratamentul anemiilor;
7. Efectul dezinfectant – acţ. bactericidă a RUV 250-270mµ;
ef. Urmărit în aplicarea asupra unor plgi spf., infecţii
cutanate, ulcere atone;
8. Efecte psihologice – aparent minore, nu trebuie neglijate,
fiind consecinţa unor ef. vizibile, resimţite “ad sanationem”
şi estetice;
 Indicaţiile tratamentului cu RUV

1. Dermatologie:
- psoriazis – nu în puseele ac.
- acnee – doze eritem de gr. I, II; o şedinţă la 10-15 zile
- cicatrici cheloide – iradieri la 1-2 săpt.
- eczeme – std. subac., cr.
- furuncule şi furuncul antracoid
- degerături, eritem pernio – doze eritem de gr.I, în şedinţe repetate
- herpes zoster – doze eritem gr. II
- lupus vulgaris – în prezent mai rar, în cazuri rebele cu iradieri pe
reg. alternative
- ulcere cutanate ( atone, varicoase)
- ragade mamelonare – doze eritem gr. I
- piodermite, prurigouri, micoze cutanate
 Indicaţii

2. Pediatrie – la copii se începe tratamentul cu ¼ biodoză,

progresiunea duratei şedinţelor de iradiere va fi lentă
- copii sunt f. sensibili la UV, eritemul îi oboseşte, le
deranjează somnul, în timp ce dozele slabe, suberitematoase
îi calmează şi le îmbunătăţeşte starea generală;
• Principalele indicaţii:
- rahitism – serii de 12 şedinţe cu dozare progresivă
- spasmofilie
- craniotabes
- astm br. – doze eritem în câmpuri alternative pe faţa ant. şi
post. a toracelui ( 2- 4 biodoze)
- debilitate fizică
 Indicaţii

3. Reumatologie:
- PR – aplicaţii generale (stim. locală a teg. cu producere de
vit. D şi pigmentare) şi locale (reg. artic. afectate pt. ef.
antiinflam., antialgice, desenzibilizante)
- artroze reactivate
- reumatisme abarticulare
- AND
- nevralgii (sciatică, C-B, intercostală) – doze eritem
moderate
4. TBC – înainte de era antibioticelor, în toate formele de TBC
 Indicaţii

5. Alte afecţiuni:
- sdr. neurovegetative
- tulb. endocrine (hipertiroidii uşoare, menopauza,unele
tipuri de obezitate)
- astm br.
- afecţiuni ORL ( faringo- amigdalite, rinite catarale
persistente)
- afecţiuni stomatologice ( stomatite, parodontopatii,
gingivite)
- afecţiuni din sfera obstetrică- ginecologie (vaginite, ragade
mamelonare, amenoree, hipogalactii)
- afectări ale stării generale ( bolnavi surmenaţi după b.
infecţioase, carenţe alim., anemici, inapetenţi, insomnii,
surmenaje)
 Indicaţii

6. Iradierea sângelui – metodă controversată???

7. Sterilizarea aerului, apei, serului
- RUV cu λ= 250- 270mµ au acţ. cea mai bactericidă
- nu se sterilizează materialele opace
• Metode: - metoda directă – cea mai eficientă ( lab. de
ambalare a medic., săli de pansamente, săli de operaţie)
- metoda indirectă – aceleaşi indicaţii
- metoda iradierii în conducte
- iradierile intrărilor
 Contraindicaţiile actinoterapiei

• TBC pulmonară activă

• Neoplazii
• Caşexii
• Insuf. cardiacă, ATS în std. avansate
• Insuf. hepatice, renale
• Stări hemoragipare, tendinţe la hemoragii, tromboflebite
• DZ
• Hipertiroidii
• Pacienţii nevrotici
• Sarcina
• Tulb. de pigmentare
• Fotosensibilităţi cutanete solare

!! Trat. cu RUV poate exacerba: puseele ac. de psoriazis, eczemele ac., LE, DM,
HS, XP, pelagra;
!! De prevenit accidentele oculare: blefarita, conjunctivita, keratita, cataracta
lenticulară actinică;
 Sursele artificiale de UV

• În prezent se utilizează lămpi cu mercur - cele mai utilizate

sunt cele cu presiune medie;
• Tipuri speciale de lămpi UV:
- lampa Kromayer – cu mercur metalic, cu răcire cu apă
distilată, utilizată în aplicaţii locale în afecţ, ale pielii şi
mucoaselor
- tuburile Philips şi Westinghouse – cu pres. Joasă a
vaporilor de mercur, emit RUV sub 280mµ;
 Metode de măsurare a RUV

• Sensibilitatea la UV este foarte diferită de la individ la

individ→ alegerea cu atenţie a dozei necesare pt. fiecare
bolnav în parte;
• Pt. a produce aceleaşi ef. biologice, RUV trebuie sa aibă
aceeaşi activitate!!;
• Activitatea unei radiaţii= doza/timp →doza= activitatea x
timp
 Metode de măsurare a RUV

I. Metode fizico- chimice- utilizează “ receptori” de diferite

naturi
1. R. termici/ actino-termici – abs. RUV şi le trasf. în căldură
2. R. fotoelectrici – măsoară RUV prin cel. fotoemiţătoare sau
fotoelectrice
3. R. fotochimici – se bazează pe acţ. luminii de a declanşa r.
chimice, cu modificarea culorii unor subst. chimice sub
acţ. Luminii
• Actinometre – permit măsurarea globală a RUV bazată pe
termoelem., fotoelem. Sau pe procese chimice
- nu sunt selective biologic în rap. cu lungimile de
undă ale RUV→ nu sunt utile d.p.d.v. medical;
 Metode de măsurare a RUV

II. Metode actinobiologice – se bazează pe ef. bactericid sau pe

ef. de producere a eritemului tegumentar
- măsurarea puterii bactericide→ oprirea dezvoltării culturilor
microbiene (toate bacteriile sunt sens. la RUV, mai ales germenii gram
negativi)
- măsurarea eritemului cutanat – diverse metode, se folosesc cel.
fotoelectrice, etaloane de culoare pt. măsurarea obiectivă a gradului de
eritem→
→ în prezent se foloseşte o metodă mai simplă - măsurarea timpului
necesar pt. obţinerea celui mai slab eritem pe tegument =
BIODOZIMETRIE
• BIODOZA/ DOZA BIOLOGICĂ= timpul minim necesar pt. ap.
celui mai slab eritem UV, cu o anumită sursă de UV, de la o dist. fixă
 Metode de măsurare a RUV

• Condiţii care trebuie respectate la efectuarea

biodozimetriei:
1. Biodozimetria trebuie făcută cu aceeaşi lampă, cu care se va aplica
tratamentul;
2. Pt. ca lampa să emită întreg spectrul de UV, se lasă să funcţioneze 5 min.
din mom. aprinderii;
3. Lampa trebuie aşezată perpendicular pe zona teg. testată, în acest unghi
obţinându-se cea mai mare I de rad.;
4. Este indicat ca biodozimetria să se efectueze pe aceleaşi regiuni sau
regiuni învecinate, pe care se va aplica tratamentul;
5. Se acoperă pt. protejare celelalte reg. cutanate vecine;
6. Distanţa dintre sursa de UV şi reg. de tratat este de mare importanţă; I
rad. este invers proporţională cu pătratul distanţei→ dacă dist. scade cu
jumătate, I creşte de 4 ori!!!
7. Rezultatul biodozimetriei se cercetează de obicei după 24 de ore;
 Metode de măsurare a RUV

• La citirea rezultatului biodozimetriei→posibilităţi:

1. Să nu apară eritem: - sursă de UV prea slabă
- z. cutanată deja eritematoasă
- subiect expus ant. la rad. solară
2. Să ap. un eritem f. precoce, fără per. de latenţă, nuanţă
de roşu- închis, cu durată de aprox. 1 oră:
- insuf. hepatică
- dereglare endocrină
- dereglare de inerv. simpatică
- sarcina
- t. medicamentos ( extract tiroidian)
 Metode de măsurare a RUV

3. Să ap. eritemul clasic – 4 grade:

gr.I – culoare roşie de I slabă
gr.II – roşu cu tentă netă, urmat de pigmentaţie
gr.III – o reacţie puţin pală, înconjurată de un lizereu roşu
viu, urmată de descuamare
gr.IV – roşu aprins cu aspect de arsură, însoţit de edem
( când ap. la dozele obişnuite se presupune existenţa unui
DZ);
• Pt. stabilirea biodozei se folosesc dispozitive=
biodozimetre/senzitometre
• În România - biodozimetru Gorbacev – confecţionat din
material plastic sau carton dublu, de formă dreptunghiulară,
prevăzut cu 6 pătrate echidistante;
 Tehnica propriu- zisă a biodozimetriei

• Pacientul culcat, biodozimetrul asupra reg. vizate pt. testare,

cu toate orificiile acoperite; restul teg. se acoperă cu
cearceafuri albe şi faţa cu ochelari de protecţie;
• Se aşează lampa la o distanţă de 50 cm, după o funcţionare
de 5 min. se descoperă succesiv, la intervale de câte 1 min.
cele 6 orificii pătrate ale biodozimetrului;
• Durata de iradiere va fi de 6 min. pt. primul pătrat, 5 min. pt.
al doilea, 4 min. pt. al treilea, etc., ultimul pătrat fiind expus 1
min.;
• Se citeşte eritemul apărut după 24 de ore şi se ia în
consideraţie primul pătrat la care a apărut cel mai slab
eritem, durata lui de expunere constituind biodoza;
• Ţinând cont de biodoză se prescriu trat. în fcţ. de scopul
urmărit;
 Tehnica de aplicare a trat. cu RUV din surse
artificiale

• Iradieri generale – pot fi colective sau individuale

- în poz. imobilă – d=150cm, cu durată progresivă, se
începe cu 1min. pe fiecare faţă corporală, se creşte cu
1min./şedinţă până la o durată de 15 min.pt. o faţă de
corp; nr. şedinţelor între 10 şi 20;
- pt. pacienţii în ortostatism şi în mişcare – dist. faţă de
sursa de UV va fi de 150cm la prima şedinţă, ci scăderea
sa progresivă până la 60 cm la ultima;
a) Dozele “slabe” (suberitematoase şi eritem gr. I) – zilnic
sau la 2 zile
- pediatrie: rahitism, tetanie- spasmofilie, prematuritate
- adulţi: st. de debilitate, instabilitate a termoreglării, unele
dermatoze, tulb. trofice cutanate
b) Dozele “medii” (eritem de gr. II) – de 2 ori/săpt.
- stim. gen. a organismului
- dereglări endocrine
- disf. circulatorii periferice
- b. astmatică
c) Dozele “forte” (eritem de gr. III) – la 7-10-14 zile
- iradieri locale în afecţ, dermatologice→ atingerea unor r.
flictenulare ale teg.

• Repetarea seriilor de UV se poate face după minim 6

săptămâni, în fcţ. de indicaţia şi necesitatea terapeutică;
• Iradierile locale
- se execută în “câmpuri” sau arii cutanate bine delimitate,
de formă drept. sau triungh. ;
- câmpurile cutanate se iradiază succesiv de la o şedinţă la
alta pe altă spf. de teg,
Indicaţii: - reumatologie (artrite, artroze, nevralgii)
- dermatologie
- astm bronşic
 Terapia cu RIR

• Caracteristici: - λ=760mµ- 50.000mµ

- nu impresionează ochiul
- ef. termic al RIR este mai puternic decât cel
al rad. luminoase şi UV;
• Clasificare:
A. RIR cu λ=760mµ- 1500mµ, penetrante 2- 3 cm
B. RIR cu λ=1500mµ- 5000mµ, abs. de epiderm şi derm
C. RIR cu λ>5000mµ, abs. numai la spf. Tegumentului
Ef. caloric este cu atât mai profund cu cât lungimea de undă
este mai mică!!!
 Ef. clinice. Prop. terapeutice

• Derivă din consecinţele ef. caloric asupra org.:

- activarea circ. cu încălzire tisulară
- resorbţia ed. spf.
- miorelaxant
- antialgic
- stimularea catabolismului şi sudaţie
- intensificarea fagocitozei
 Indicaţiile tratamentului cu RIR

A. În spaţiu deschis ( cu lămpi de tip Sollux)

1. afecţ. locale însoţite de ed. inflam şi stază spf ( inflam. ale
pielii, plăgi spf., foliculite, furuncule)
2. afecţ. însoţite de r. inflam. ale ţes. interstiţiale ( spondiloze,
nevralgii, mialgii, tendinite, tenosinovite, artralgii, periartrite,
st. contuzionale posttraumatice)
3. catarele ac., subac., cr. ale mucoaselor
4. leziuni cutanate de tipul plăgilor postop., atone, degerături,
cicatrici vicioase
5. tulburări ale circ. periferice
6. stări spastice ale viscerelor abd.
 Indicaţiile tratamentului cu RIR

B. În spaţiu închis (băi de lumină parţiale sau generale)

- caracter de termoterapie de sudaţie
- solicitare gen. a organismului
1. boli cu metab. scăzut: obezitate, hipotiroidie, DZ, diateze
urice
2. boli reumatismale: b. artrozică, periartrite, neuromialgii
3. intoxicaţii cu metale grele
4. afecţ. inflam. cr. şi subac. ale organelor genitale fem.:
metroanexite, parametrite
5. afecţ. cr. ale ap. resp.: AB, Br. cr., sleroemfizem
 Contraindicaţiile terapiei cu RIR

• Nu se aplică în perioada imediat următoare trumatismelor;

• Hemoragii recente;
• Inflamaţii ac., supuraţii;
• Stări febrile
 Tratamentul cu RIR

• Băile de lumină – aplicaţiile de RIR în sp. închis

- RIR acţ. - direct asupra organismului
- indirect, încălzind aerul det. încălzirea org., sudaţie şi chiar
scădere în greutate;
- pocedură de termoreglare intensă, prin inducerea termolizei ( mai ales
baia generală);
1. Băi de lumină generale (complete)
- dulapuri hexagonale, cu 40-50 de becuri→2000-2500W, det.
Încălzirea aerului la 60- 90ºC; 1/3 din căldura produsă se trasmite org.,
celelalte 2/3 se disipează în mediu;
- se transmite org. 600- 800 W, spf. corporală în poz. şezândă este
de aprox. 1m²→60- 80 mW/cm²;
- toleranţa cutanată pt. en. IR fiind de 100- 120mW/cm², rezultă că
baia de lumină gen. este bine tolerată, mai eficientă decât baia cu aburi,
neputând produce combustii şi arsuri;
 Tratamentul cu RIR

2. Bai de lumină parţiale

- forma unor jumătăţi de cilindru
- pot fi- superioare (1/2 sup. a corpului excluzând
extremitatea cefalică) şi inferioare ( includ bazinul şi
coapsele)
- durata variabilă: 5- 20 min.
- după terminarea procedurii se aplică o procedură de
răcire parţială;
 Tratamentul cu RIR

• Aplicaţiile RIR în spaţiu deschis

- lămpi de tip Sollux, Vitalux, Sollex
- radiatoare de IR
- în această formă de aplic. nu se provoacă transpiraţie, rămâne numai acţ.
directă a razelor trimise de lampă sau reflectate de reflectorul lămpii Sollux
Parametrii:
1. distanţa de la sursă – I rad. este invers prop. cu pătratul distanţei; de obicei
50- 80 cm
2. intensitatea radiaţiilor – slabă cu prod. unei senz. agreabile
- medie cu senz. clară, suportabilă
- puternică sau foarte puternică până la intoleranţă
3. durata şedinţei=5- 20 min., în fcţ. de indicaţie şi ef. urmărit
4. regiunea indicată pt. iradiere
Se recomandă supravegherea bolnavului pt. a preîntâmpina eventualele arsuri!!
Realizarea unei temp. coresp. în încăpere;
 Biostimularea LASER

• Light Amplification by Stimulation Emission of Radiation;

• 1960 fizicianul Maiman a obţinut pt. prima dată fascicolul
Laser;
• DEF: sursă de radiaţii luminoase caract. prin prop. de
coerenţă spaţială şi temporală, puritate cromatică,
directivitate şi intensitate mare;
 Părţile constitutive ale unui laser

I. Mediu activ laser – sist. cuantic în care au loc proc. fizice – amplific. rad.
prin emisie stimulată şi generarea undei laser
- partea principală, det. λ şi frecv. rad. emise;
a) solid: sticlă, cristal (primul Laser 1960 – cristal de rubin)
b) lichid: sol. de coloranţi organici
c) gazos: gaze moleculare, ionice, atomice, vvapori metalici
II. Sistemul de pompaj – în acest mod se obţine inversia de populaţie, a.î.
nr. atomi pe E2 mai mare decat nr. atomi pe E1( atomul are 2 nivele
energetice E1- fundamental şi E2 – niv. en. Superior)
- pompaj optic – medii active solide şi lichide
- ciocniri – medii active gazoase
III. Rezonatorul optic = sist. optic ce realizează amplificarea emisiei
stimulate, generând emisia de fotoni în cascadă, menţinerea şi
amplificarea rad. laser;
 Prop. razei laser

1. Monocromaticitatea – se emite o rad. el.

mag. de o singură lungime de undă;
2. Directivitatea (colimare) – fascicolul nu
diverge la dist., va rămane paralel pe toată
lungimea razei respective;
3. Coerenţa – măsoară gr. în care undele
electromagnetice dintr-o sursă sunt la pas
(“în fază”)
- undele laser – coerenţă temporală şi
spaţială
 Prop. razei laser

4. Polarizarea
- sursa lumină – nepolarizată: intens. sursei văzută printr-
un polarizor e independentă de rotaţia polarizorului
- polarizată: intensitatea sursei variază cu
rotaţia polarizorului
- cei mai mulţi laseri sunt înalt polarizaţi; sursele de lumină
clasice sunt polarizate f. f. slab
5. Strălucirea spectrală ( intensitate spectrală)
- consecinţă directă a directivităţii şi coerenţei spaţiale
- R=I/Ω, R= strălucirea spectrală,
I= intensitatea sursei,
Ω= unghiul solid sub care se emite rad.
 Prop. razei laser

- Strălucirea spectrală, monocromaticitatea,

directivitatea – rol important în ef. terapeutice
şi interferenţa cu materia vie;
- Strălucirea spectrală la laser este de 10¹³ mai
mare faţă de sursa clasică;
 Modalităţi de tratament

• Pt. ef. biostimulant cei mai eficienţi laseri:

1. Laserul cu He- Ne (632,8nm)
- emite în spectru vizibil roşu
- mediu activ gaz atomic 90% He, 10% Ne
- emite în regim continuu, emisia este f. pură a.î.
se poate folosi ca etalon de frecv. şi tip
- dat. rad. vizibile roşii se foloseşte şi ca laser de
ghidaj pt. cei ce emit în IR
2. Laserul cu diodă Ga- As, GA- Al- As (790- 904
nm)
- emite în spectru invizibil, infraroşu
- mediu activ solid
 Tehnici de tratament

1. Tehnica noncontact: d=40- 90 cm;

2. Tehnica prin contact: răspuns terapeutic mai
bun decat la tehnica noncontact
- Tehnica “măturatului”;
3. Tehnica mixtă: permite abordarea reg.
subdermice şi suprafasciale
- Tehnica “ciocănitorii” – izbirea repetată,
uşoară a ţes. ţintă; stim. întoarcerea veno-
limfatică, resorbţia edemelor ;
 Ef. terapeutice

• Sunt de natură fotochimică – abs. luminii la

niv. fotoacceptorilor (cromofori tisulari),
sens. numai la o anumită lungime de undă,
explică utilizarea în biostimulare numai a
anumitor tipuri de laser;
• Ef. biostimulant local – cel mai bun pe
struct. a căror dimens. fizice sunt
identice/apropiate cu lungimea de undă de
emisie a laserului
 Ef. terapeutice

1. Ef. analgezic
- intens. analgeziei dep. de tipul de laser,
parametrii trat., etiologia durerii
- lipsa ef. sec. neplăcute
- mai important pe artic. spf.; puţin eficient în
durerea profundă viscerală
Mec. de producere:
- periferic – R algici: ↓conc. de tip flogogen (H, S,
BK), ↑conc. s. nutritive şi O2 (amel. metab. şi
↑posib. de refacere tisulară)
 Ef. terapeutice

- căile de conducere: ↑prod. ATP mitoc., ↑activ.

Na- K- ATP-azei→↓transmisia durerii la niv.
central, ↑ pragul de percepţie a senz.
dureroase;
- central: stim. sist. endorfinic (SN,
adenohipofiză)→↑conc.endorfinelor→↑eficienţa
analgeziei, acţ. benefică asupra psihicului;
 Ef. terapeutice

2. Ef. biostimulant şi trofic tisular

- biostimularea laser det:
a. stim. troficităţii locale
b. ↑ sint. proteică
c. ↑ metab. energetic
d. stim. tuturor fcţ. celulare, inclusiv a
diviziunii celulare;
- biostimularea laser a fost comparată cu
oxigenoterapia→ cu ef. benefice asupra
metab. energetic celular;
 Ef. terapeutice

• Ţes. conjunctiv: ↑ nr. fibroblaşti şi prod. de

colagen→ ef. profibrozant (CI în boli
fibrozante şi retractile, !! poate avea însă ef.
fibrolitic în std. incipiente) ;
• Cartilaj artic.: ↑ nr. cel. cartilaginoase →
regenerarea cartilajului;
• Ţes. osos: ↑ regenerarea osoasă, fav.
consolidarea fracturilor cu dep. de Ca, P,
hidroxiapatită;
• Ţes. muscular: fără ef.;
 Ef. terapeutice

• Ţes. nervos: accel. regen. fibrelor nervoase, ↑

rata de creştere a nervilor secţionaţi;
• Tegument: regenerarea epiteliilor şi a str. teg.
lezate ( ulcere cr. atone, ulcere varicoase,
ulceraţii din arteriopatii, vindecarea teg.
postarsuri);
• Sange şi organe hematoformatoare: ↑ conc.
Hb, modif. conf. spaţiale a Hb, ↑nr.Tr., ↑nr. L;
• Sist. imunocompetent: stim. capac. de ap.
specifică şi nespecifică;
 Ef. terapeutice

3. Ef. cardiocirculatorii:
- vasodilataţia – acţ. pe sf. precapilar prin
interm. H
- ↑ activ. Ca ATP- azei→↑
permeab. şi troficitatea
◊ Depăşirea dozei terapeutice det. ef. de
epuizare tisulară!;
- creşte viteza fluxului sgv. şi a vol. sg.
local→ combate staza, fav. resorbţia ed. şi
exudatelor;
 Ef. terapeutice

- favorizează regenerarea microcirculaţiei:

arterite, arteriopatii;
- ef. antitrombotic ( secundar elib. de heparină):
tromboflebită spf.;
- normalizarea val. TA (numai la hipertensivi);
 Ef. terapeutice

4. Ef. antiinflamator şi antiedematos

- favorizează resorbţia lichidelor de stază, a
edemelor, exudatelor de natură inflamatorie şi
venolimfatică
- efectul este favorizat de modific. circulatorii:
v.d. activă→activ. circ. venolimfatică şi
arteriolară şi combate eficient staza;
 Ef. terapeutice

5. Ef. de stimulare a imunităţii

- ↑ capacitatea de apărare prin influenţarea
imunităţii specifice şi nespecifice
- ↑ nr. L cu stim. fagocitozei
- ↑ niv. elem. umorale ale apărării
- ef. stimulat şi de modif. circ. locale, printr-un
aport crescut de subst. nutritive şi O2, ce
influenţează benefic r. imune;
 Parametrii de tratament

• dureri spf. – densităţi de putere şi durată de

iradiere mici (≤4 J/cm²);
• dureri profunde – 7-8 J/cm²;
• std. ac/subac. – densităţi de putere mai mică;
• std. cr. recidivante – densit. de putere mai
mare;
• ef. circulatorii – doze terapeutice mici 1-3
J/cm²;
 Indicaţii terapeutice

1. PR – rezultat benefic asupra durerii

- infl. într-o oarecare măsură proc. inflam.,
modif. biologice şi imunologice, str. sinovialei
- iradieri multiple- max. 5 pct/artic./şedinţă
- durata expunerii/punct=15 sec. (niv. Max. de
creştere a Na- K- ATP- azei)
- densitatea de putere 4- 6 J/cm²
- rezultate bune inclusiv asupra durerilor din fază
ac. cu sinovită şi colecţii artic.( spre deosebire de
tehnicile clasice de analgezie fizică)
- 15- 20 şedinţe/cură – zilnic sau la 2 zile
 Indicaţii terapeutice

2. SASN – suferinţele col. vertebrale

- artritele artic. periferice
- influenţează durerea, inflamaţia, redoarea
3. Artroză
- ef. analgezic, antiinflamator, stimulant asupra
troficităţii cartilaginoase
- ef. mai bun în artrozele incipiente şi moderate –
gonartroză
- ef. mai puţin important pe artic. profunde
(coxartroză)
- 10- 15 şedinţe/cură
 Indicaţii terapeutice

4. Reumatism abarticular: tenosinovite,

bursite, epicondilite, apofizite, periartrite, sdr.
fibromialgice
- cel mai rapid acţ. asupra comp. algice ( de
la primele şedinţe), infl. asupra inflam. este
mai tardivă (după 12- 20 şedinţe)
- inclusiv în Dupuytren incipient, prenodular
– poate stopa modif. fibrozante
 Indicaţii terapeutice

5. Posttraumatic
- combate rigiditatea şi contractura musculară
- prev. aderenţelor tendoanelor de formaţ. din
jur
- fav. cicatricile elastice, fără cheloid
exuberant
- accel. formarea calusului
6. Tulburări trofice tegumentare
- tehnica noncontact d= 90cm; 1- 2 J/cm²;
15- 20 şedinţe
 Contraindicaţii

1. Neoplazii, stări preneoplazice

2. Boli fibrozante şi retracţiile – std. avansate
3. Fotodermatoze, pacienţii care primesc med.
fotosensibilizantă

● Precauţii:
- sarcina
- boli psihice
- trat. steroidiene
- tulburări de ritm, pacemaker
 Reacţii adverse

• Furnicături
• Eritem bland
• Senzaţia de arsură
• Accentuarea durerii
• Rash cutanat
Se evită expunerea ochilor; există risc de
leziuni retiniene→expunerea bolnavului se
face cu ochelari de protecţie;
Ochelari de protecţie pt. medic;