Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
mucigai
Analiză de text
Tudor Arghezi
(1880-1967)
“M-a posedat intenţia de a
împrumuta vorbelor însuşiri
materiale, aşa încât unele să
miroasă, unele să supere
pupila prin scânteiere, altele să
fie pipăibile, dure sau
musculate şi cu păr de animale
(…)”
Le-am scris cu unghia pe Era întuneric. Ploaia bătea departe,
tencuială, afară.
Şi ma durea mâna ca o gheară
Pe un părete de firidă goală,
Neputincioasă să se strângă.
Pe întuneric, în singurătate, Şi m-am silit să scriu cu unghiile de
la mâna stângă.
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici
de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui
Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Sunt stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de-acum.
Când s-a tocit unghia
îngerească
Am lăsat-o sa crească
ESTETICA
URÂTULUI
Poetul francez Charles
Baudelaire consacră estetica urâtului
în poemul “ Un Hoit “, unde relevă
dizgraţiosul, hidosul, descompunerea,
pentru ca - în final - să realizeze
elogiul iubirii capabile să înfrunte şi
dezagregarea biologică.
K. Rosenkranz semnala în 1853
expresivitatea şocantă, fascinantă
chiar, a urâtului ca modalitate de
avertizare asupra imperfecţiunilor
vieţii şi totodată, generoasă sursă de
efecte estetice ivite din sentimentul de
repulsie, de aversiune sau de eroare.
T. Arghezi a afirmat programatic
“estetica urâtului“ în poemul
“Testament“ din Cuvinte potrivite, dar
a justificat-o cu texte revelatoare abia
în Flori de mucegai.
TITLUL VOLUMULUI /
POEZIEI
Titlul volumului aminteşte de
“Les fleurs du mal”(Florile răului) ale
lui Baudelaire şi conţine un oximoron,
în care primul termen este identic, cel
al “ florilor “, sugerând prospeţimea,
varietatea formelor şi a culorilor din
universul natural vegetal.
Arghezi asociază un cuvânt concret,
din acelaşi regn, dar care reliefează contrariul
exploziei florale : “ mucigaiul” (în sens
conotativ o ciupercă urâtă şi rău mirositoare,
dizgraţioasă, care acoperă spaţiile închise,
neaerisite, îmbibate cu umiditate).
Pentru poet mucegaiul devine
emblema vegetală a captivităţii omului într-
un univers detestabil, întunecat şi sumbru, cu
o atmosferă viciată în care urâtul evoluează
spre coşmarul existenţial.
Tema
poeziei
Condiţia poetului damnat
care-şi pierde, în spaţiul
închisorii, vechile virtuţi de
creator.
Structura textului poetic
(N. Manolescu)
TEMĂ