Adrenalina

 Adrenalina (epinefrina) ->latina: ad=adauga, ren=rinichi

C9H13NO3
Definitie: unul din
cei doi hormoni
(norepinefrina)
secretati de glandele
•Ajunsa în sânge suprarenale si de
ea determina: anumite terminatii
•cresterea frecventei nervoase, cu rol
cardiace neurotransmitaror.
•cresterea presiunii
sanguine
•dilatarea bronhiilor
•descompunerea
glicogenului in glucoza
•pregatirea organismului
pentru o producere masiva
de energie prin arderea
lipidelor (lipoliza)
Istoric  Prima indicatie despre
existenta hormonului în
glanda suprarenala, este
colorarea clorurii de fier
trivalent ->observat în anul
1856 de fiziologul francez
Alfred Vulpian.
 Prima încercare de izolare
a substantei o face în anul
1897 John Jacob Abel care
denumeste substanta
epinefrina.
 Inspirat de încercarea lui
Abel, chimistul american
de origine japoneza Jokichi
Takamine, reuseste sa
izoleze o substanta numita
adrenalina
 Prima sinteza chimica a
adrenalinei îi reuseste în
anul 1904 lui Friedrich
Stolz, adrenalina fiind
primul hormon produs pe
cale sintetica si a carui
structura chimica era
cunoscuta.
Proprietati fizice
 aspect: cristale incolore
 masa molara:183,20 g/mol
 stare de agregare: solid
 punct de topire: 211–212 °C
 PH: 8,6
 solubilitate buna în apa minerala
 Epinefrina e folosita si
in situatii medicale de
urgenta, cum sunt stopul
cardiac, astmul si
reactiile alergice acute.
 Uneori, stimului care
determina secretia de
adrenalina este atat de
puternic, incat are loc o
“descarcare” de
adrenalina.
 Circulatia sângelui este
activata la nivelul
sistemului nervos
central pe când la
nivelul tractusului
digestiv este diminuata
=> La nivelul SNC
adrenalina devine un
transmitator neuronal,
joacand un rolul de
activator al receptorilor
nervosi.
Biosinteza
 Punctul de pornire a sintezei adrenalinei este fenilanalina. Aceasta
devine (prin hidroliza) dopamina activa care dupa o hidrolizare se
transforma în noradrenalina.
 Noradrenalina, prin metilare, se transforma în adrenalina.
 Concentratia normala de adrenalina în sânge este sub 100 ng/l (ca. 500
pmol/l).
 Adrenalina se descompune relativ repede în
organism (trei minute)
 Metabolizarea este realizata în special prin
actiunea enzimelor catehil-metil-transeraza
(COMT) si monoaminooxidaza (MAO)

Substanta
rezultata este
inactivata prin
legarea de sulf si
eliminata prin
urina.
Mecanismul de actiune

Mecanismul de actiune al adrenalinei determina

punerea rapida de energie la dispoztia
organismului, energie necesara în cazuri de
pericol pentru supravietuire prin fuga sau
lupta.
 Actiunea stimulatoare asupra inimii si
sistemului circulator duce la:
 cresterea volemiei sanguine centrale a inimii
 Asupra muschilor netezi, respiratiei,
tractusului digestiv si vezicii urinare are o
actiune diferita.
 determina cresterea frecventei respiratorii cu dilatarea
bronhiilor
 reducerea activitatii digestive, a perstaltismului
intestinal si în general de contractie a musculaturii
netede de la nivelul vezicii urinare cu exceptia
gravidelor unde adrenalina actioneaza relaxant asupra
uterului.
•Mobillizarea rezervelor de energie se realizeaza prin
metabolizarea grasimilor (lipoliza):
-adrenalina activeaza enzimele lipaze si formeaza
glucoza si glucagonul necesar energiei muschilor scheletici,
prin inhibarea producerii de insulina.
•Adrenalina produsa de glandele suprarenale nu poate
traversa bariera hemato-encefalica a SNC => se presupune
ca asupra sistemului nervos central, adrenalina are numai o
actiune pe baza reflexelor nervoase.
 Alte efecte ale
adrenalinei:
 sunt uscarea mucoaselor
=> senzatia de gura
uscata, piele de gâsca,
transpirare, midriaza
pupilara, influentând si
procesul de coagulare a
sângelui.
Realizat de:
 Cot Alexandra
XI C