BUGET ȘI TREZORERIE

PUBLICĂ
Coordonate generale privind
bugetul public
 Ce este bugetul public?
 Care sunt componentele bugetului public?
 Care sunt principiile bugetare?
 Ce competențe și responsabilități se
regăsesc în procesul bugetar?
 BUGETUL PUBLIC

Prin bugetul public se proiectează şi se desfăşoară activitatea privind

finanţele publice.

Bugetul public poate fi privit ca:

 Bugetul public – document;
 Bugetul public – lege;
 Bugetul public – sistem de fluxuri financiare;
 Bugetul public – instrument de politică economică.
 Bugetul public – document

 Bugetul public este documentul prin care sunt prevăzute şi

aprobate, în fiecare an, veniturile şi cheltuielile publice.

 Conform clasificaţiei bugetare, înscrierea veniturilor se realizează

pe capitole şi subcapitole, după conţinutul lor fiscal sau nefiscal şi
după sursa de provenienţă, iar cheltuielile sunt înscrise pe părţi,
capitole, subcapitole, articole şi alineate după conţinut şi după
destinaţia pe care o capătă.

 Bugetul public reprezintă ansamblul documentelor în sectorul public,

care împreună formează sistemul unitar de bugete.
 Bugetul public – lege

Bugetul public este un act juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin

lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor
publice.

Trăsăturile bugetului public – lege sunt următoarele:

 act de previziuni, indicând resursele băneşti ale statului şi
destinaţiile acestora sub forma cheltuielilor;

 act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită

de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri,
potrivit prevederilor legale;

 act anual, respectiv anul bugetar pentru care sunt aprobate

veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi perioada în care se
realizează execuţia indicatorilor bugetari.
 Bugetul public – sistem de fluxuri financiare

 Bugetul public reflectă un sistem de fluxuri financiare legate de

formarea resurselor financiare publice (impozite, taxe, contribuţii,
venituri nefiscale), pe de o parte, şi de repartizare a acestora, pe de
altă parte.

 În cea mai mare parte, aceste fluxuri sunt reprezentate de

prelevările şi transferurile prin care statul şi colectivităţile locale îşi
constituie resurse băneşti necesare desfăşurării activităţii specifice,
prin cheltuieli.
 Bugetul public – instrument de politică economică

 Bugetul public este un instrument de politică a statului în domeniul

fiscalităţii şi cheltuielilor publice, întrucât prin acest document sunt
stabilite veniturile bugetare ce reflectă politica fiscală şi cheltuielile
bugetare, subvenţiile şi transferurile care au un rol important în plan
economic şi social.
 COMPONENTELE BUGETULUI PUBLIC
În cadrul sistemului unitar de bugete, se pot determina bugetul public
naţional şi bugetul general consolidat, formate astfel:
 Bugetul public naţional:
 bugetul de stat;
 bugetul asigurărilor sociale de stat;
 bugetele locale.
 Bugetul general consolidat:
 bugetul public naţional;
 bugetele fondurilor speciale;
 bugetul trezoreriei generale a statului;
 bugetele instituţiilor publice cu caracter autonom;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor
speciale, după caz;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
 bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se
asigură din fonduri publice;
 bugetul fondurilor externe nerambursabile.
 PRINCIPIILE BUGETARE
Principiile bugetare sunt prevăzute explicit şi rezultă implicit din
conţinutul Legii finanţelor publice.

În practica bugetară se folosesc următoarele principii bugetare:

 principiul universalităţii;
 principiul unităţii;
 principiul neafectării veniturilor;
 principiul anualităţii bugetului public;
 principiul specializării bugetare;
 principiul unităţii monetare;
 principiul echilibrului bugetar;
 principiul publicităţii.
 1. Principiul universalităţii

Acest principiu prevede următoarele:

 Veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise în bugetul de stat
cu sumele lor globale;
 Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor care au
stabilite destinaţii distincte;
 Veniturile şi cheltuielile publice să se realizeze numai în cadrul
bugetului public, prin componentele acestuia.

Aplicare strictă a principiului universalităţii conferă bugetului public

caracterul de buget brut.
 Bugetul brut evidenţiază suma dimensiunilor globale
reprezentând încasările de venituri publice sau acoperirea
cheltuielilor publice.
 Bugetul public net evidenţiază suma soldurilor reprezentând
vărsăminte din venituri sau acoperirea cheltuielilor.
 2. Principiul unităţii
Acest principiu presupune ca veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise
într-un singur document, pentru a asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea
fondurilor publice.
În literatura de specialitate şi în practica bugetară abaterile acceptate de la
cerinţa unităţii bugetare sunt denumite “derogări”.
 Conturile speciale ale tezaurului public – reprezintă operaţiuni financiare
care constau în înregistrarea cheltuielilor sau încasărilor ce nu sunt
definitive, întrucât angajamentul la care ele au dat naştere urmează să fie
executat;
 Bugetele extraordinare – se asigură finanţarea cheltuielilor excepţionale
(militare, de război) în afara regulilor tradiţionale ale contabilităţii publice;
 Bugetele anexe – operaţiile financiare ale unor servicii ale statului cu
caracter industrial sau comercial necuprinse în bugetul general decât prin
vărsământul soldului lor creditor sau debitor;
 Bugetele autonome – adoptate de Consiliile de administraţie ale
întreprinderilor naţionale sau ale instituţiilor publice care beneficiază de
autonomie financiară fără a fi supuse controlului Parlamentului;
 Rectificarea Legii bugetare anuale - apare datorită necunoaşterii cu
exactitate a nivelului cheltuielilor şi respectiv al veniturilor în momentul
aprobării legii bugetare
 Bugetele referitoare la unele cheltuieli accidentale sau în caz de urgenţă.
 3. Principiul neafectării veniturilor
 Acest principiu presupune depersonalizarea veniturilor bugetare
care serveşte la acoperirea cheltuielilor publice privite în ansamblul
său.

 Potrivit acestui principiu nu este permisă perceperea unui venit

public pentru finanţarea unei anumite cheltuieli publice, ce se
stabilesc pe baza nevoilor sociale identificate, în funcţie de utilitatea
lor, de oportunitatea şi eficienţa acestora.
 4. Principiul anualităţii bugetului public

Acest principiu se referă la durata de timp pentru care Parlamentul

autorizează Guvernul să încaseze veniturile publice şi să efectueze
cheltuielile publice, fiind limitată, de obicei, la un an.

A doua semnificaţie a anualităţii bugetare este perioada de timp în care

se execută bugetul public. Această perioadă poate fi egală sau nu
cu cea pentru care s-a aprobat bugetul.
 5. Principiul specializării bugetare

 Acest principiu prevede ca veniturile bugetare să fie înscrise în

buget şi aprobate de Parlament pe surse de provenienţă, iar
cheltuielile publice ce urmează să se efectueze trebuie înscrise în
buget pe categorii definite de destinaţie şi în funcţie de conţinutul lor
economic.
 6. Principiul unităţii monetare

 Acest principiu prevede ca toate operaţiunile bugetare să se

exprime în moneda naţională.
 7. Principiul echilibrului bugetar

 Acest principiu prevede ca veniturile publice să acopere cheltuielile

publice, ceea ce înseamnă că bugetul trebuie să fie echilibrat,
respectiv balansat.

 V = C -- echilibru bugetar anual;

 V < C -- deficit bugetar anual;
 V > C -- excedent bugetar anual.
 8. Principiul publicităţii

 Acest principiu presupune ca bugetul public să fie adus la

cunoştinţa opiniei publice prin mijloacele de publicitate, din faza lui
de proiect până la încheierea execuției bugetare.
 COMPETENȚE ȘI RESPONSABILITĂȚI ÎN
PROCESUL BUGETAR

 Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare,

elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate
de acesta.
 Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în
considerare perspectivele economice și prioritățile politice cuprinse în
Programul de guvernare acceptat de Parlament.
 Ministerul Finantelor Publice coordonează acțiunile care sunt în
responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și dispune
măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
 Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza
creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate,
pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice
respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
 Controlul financiar preventiv și auditul intern se exercită asupra
tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul
public și sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.