Muzica : Ave Maria de Bach /Gounod

Semnificaţii:
Pentru fiecare
dintre noi cea
mai mare
sărbătoare
creştină este
Învierea din morţi
a Mântuitorului
Iisus Hristos,
adica Paştele.
Nu întâmplător Sărbatoarea Paştelui, care
în traducere din ebraică a cuvântului
“pesah” înseamnă „trecere”, este în
anotimpul de primăvară. Aceasta face pasul
de la hibernare, moarte, la acţiune, la viaţă.
Sărbătoarea aceasta
creştină este foarte
veche. În Vechiul
Testament, Paştele
era o sărbătoare tristă,
în amintirea ieşirii
poporului evreu din
robia egipteană şi a
trecerii prin Marea
Roşie pentru a ajunge
în „pământul unde
curge miere şi lapte”.
Creştinii se pregătesc să întâmpine în curăţenie trupească şi
sufletească Sfânta Înviere prin Postul Paştelui sau
Postul mare care ţine şapte săptămâni, fiind cel mai lung şi
mai aspru post din timpul anului.

În duminica dinaintea
Învierii creştinii
sărbătoresc Intrarea
Domnului Iisus în Ierusalim
– Duminica Floriilor -
 În Postul Sfintelor Paşti
credincioşii nu trebuie să
mănânce prea mult, să se
abţină de la carne, brânză,
ouă, lapte, să ducă o viaţă
cinstită.

Nu trebuie să spună minciuni sau

cuvinte urâte, să nu fure, să nu
aibă gânduri necurate, de ură
pentru aproapele său, să nu bată pe
cineva sau să facă alte nedreptăţi.
În Duminica de
Florii,
credincioşii
merg la biserică
cu ramuri de
salcie înflorită
pentru a fi
sfinţite şi puse
apoi la icoane.
 Se spune că Irod, regele
iudeilor, voia să-l găsească pe
Mântuitorul nou născut şi să-l
ucidă. Fecioara Maria, împreună
cu Iosif au fugit de primejdie în
Egipt, prin arşiţa soarelui dogoritor.
În cale au găsit un plop şi s-au
aşezat la umbra lui. Dar plopul îşi
clătina frunza şi umbră nu ţinea.
Atunci, Maica Domnului i-a
spus copacului cu mâhnire:
- Umbră să nu ai în vecii
vecilor!
Nu departe de plop era o salcie. Cei trei s-au aşezat
la umbra ei deasă oferită din belşug. Atunci Maria a
spus:
- Copac bun şi blând, totdeauna să rămâi liniştit şi la
umbra ta să vină lumea cu drag! O ramură de a ta,
dacă se va înfige în pământ, să prindă rădăcini şi să
înmugurească!
 Simboluri pascale
Crucea este simbolul crucificării, al jertfei lui Iisus
Hristos pentru salvarea omenirii.

La Consiliul de la NICEEA , în anul 325,Împăratul Constantin a

declarat crucea ca simbol oficial al creştinismului.
 În noaptea Învierii, fiecare
ins, mic sau mare, tânăr
Lumânarea sau bătrân, care ia parte la
oficierea slujbei, trebuie să
aducă cu sine şi o
lumânare pe care o aprinde
şi o ţine aprinsă în tot
timpul săvârşirii Sfintei
Învieri. Apoi, fiecare se
întoarce acasă cu lumina
aceasta, numită în cele mai
multe părţi lumina Învierii.
După ce păşeşte peste
prag, se închină şi stinge
lumânarea în grindă.
 Ouăle roşii

simbolizează mormântul lui Iisus Hristos,

care s-a deschis la Învierea Sa din morţi ;
Originea ouălor roşii se pierde
în negura veacurilor.

Izvoarele istorice arată că

în anul 722,se obişnuia în
China, cu ocazia sărbătorii
“Tsing – ming”să se ofere
ouă colorate.

La vechii perşi era obiceiul

ca la sărbătoarea primăverii
să-şi ofere unul altuia ouă
de diferite culori.

La vechile popoare slave,

de sărbătoarea primăverii se
ofereau în dar ouă roşii.
Pasca Gospodinele coc, o
singură dată pe an, de
Sfintele Paşti, pasca.
Aceasta are o forma
rotundă, pentru că se
crede că scutecele lui
Hristos au fost rotunde.
Având la mijloc o
cruce, pasca este
împodobită pe margini
cu aluat împletit.
Mielul îl simbolizează
chiar pe Iisus Hristos, Mielul
care s-a jertfit pentru
păcatele lumii şi a murit
pe cruce ca un miel
nevinovat.

Este simbolul lui

Iisus în întreaga
tradiţie creştină.
 Iepuraşul

Prima apariţie a iepuraşului ca simbol al Paştelui a avut loc în

Germania, apărând menţionat în cărţi în jurul anului 1500. În America,
tradiţia iepuraşului de Paşti care aduce cadouri ouă vopsite copiilor
cuminţi,a fost adusă de emigranţii germani.
 Tradiţii şi obiceiuri de Paşti
În Săptămâna patimilor sau Săptămâna neagră se crede
că spiritele morţilor ies din morminte. De aceea se fac
pomeni pentru a le asigura hrana trupului nevăzut din lumea
cealaltă.

Este bine să se păstreze tot anul crenguţele de salcie din

Duminica Floriilor deoarece folosesc la vindecarea bolilor.

“Paştele Blajinilor”, o sărbătoare rară, cade la o

săptămână după Paştele ortodox. În această zi de luni,
după Duminica Tomei sau a Orbului, oamenii aruncă pe
cursurile apelor coji de ouă, bucăţi mici de cozonac ca să
ajungă la cei blajini din lumea de dincolo.
"Paştele cailor". Este o sărbătoare veche, care are loc în joia
din cea de-a şaptea săptămână după Paşti, în unele locuri fiind
cunoscută drept "Joia iepelor“.

Vechi legende atestă că, atunci când Sfânta Maria îl năştea pe

Iisus, caii făceau mare gălăgie. Aceasta i-ar fi blestemat să fie
animale mereu flamânde, cu excepţia unei singure zile pe an:
Paştele Cailor. Se credea că în aceasta zi, preţ de numai o oră,
caii se săturau de păscut iarba.

Inedita sărbătoare era prilej pentru organizarea de târguri şi

pentru încheierea unor afaceri băneşti sau de orice altă natură,
afaceri care nu în toate cazurile erau reuşite, de aici
născându-se şi expresia "La Paştele...cailor“ (adică
“niciodată”).
În ajunul Sărbătorilor de Paşti oamenii se pregătesc îndelung
pentru a fi demni de ele: se pregătesc pe dinăuntru cu post şi
rugăciuni timp de şase săptămâni şi se pregătesc pe dinafară,
curăţând şi înnoind totul în jurul lor.

În Joia Mare, gospodinele vopsesc şi încondeiază ouăle.

Mâncarea pregătită pentru masa de Paşti este dusă la biserică

pentru a fi binecuvântată după ceremonia de Înviere, apoi se
face “împăcarea”(milostenie) şi se consumă în decursul celor
trei zile.
 În tradiţia populară
de la noi, ouăle de
Paşti sunt purtătoare
de puteri
miraculoase:
• vindecă boli;
• protejează animalele
din gospodărie;
• te apără de rele;
În dimineaţa de Paşti există obiceiul spălatului pe faţă cu apa
dintr-un vas în care s-au pus un ou roşu şi monede pentru a fi
sănătoşi şi bogaţi tot anul.

În ziua de Paşti se spune că nu trebuie să arunci cojile ouălor

sparte afară, căci arunci norocul şi rodul. Acestea se păstrează,
se folosesc la împodobirea păpuşilor de lut (Caloianul sau
Scaloianul)sau se aruncă sub brazdă, la arat sau la semănat în
grădină.

Lumânarea aprinsă în noaptea Învierii se aprinde şi la

începutul mesei festive, dar şi peste an, de câte ori avem o
bucurie sau un necaz.
 În noaptea Învierii
de Romeo Drăghici
Bisericuţa-i plină de miros de tămâie,
De fum de lumânări şi de credinţă…
Iisus din ea ,pe toţi ne-mbie
Ca să intrăm, cu dor de pocăinţă!...
E miezul nopţii… Au cântat cocoşii…
- Hristos a înviat!…se zice din altar
- Adevărat! răspund drept-credincioşii,
Asupră-ne să cadă al Său har!
- Mâine vom fi mai buni! ne zicem fiecare
- Şi vom ierta pe cei ce ne-au greşit,
Aşa cum HRISTOS, în mila lui cea mare
Iertat-a celor ce L-au răstignit…
Mâine ciocni-vom ouă roşii
Şi vom ierta pe răi şi cei duşmani
Aşa cum Hristos ierta invidioşii,
În seara din grădina Ghetsemani..
Lumina Sfântă şi Căldura Paştelui să vă încălzească
sufletele şi să vă lumineze mintea!
Paşte fericit !
 Realizat de: Andoni
Mihaela-Lavinia

BIBLIOGRAFIE:
 www. wikipedia

 http;//images.google.ro
 manuale de religie pentru clasele I-IV