Legislație,deontologie

Etica medicală- principii, reguli. Drepturile

pacientului
 
Etica medicală
• În contextul actual se vorbește din ce
în ce mai mult despre etica
profesională.
• Principiile eticii se respectă în diverse
profesii, fiecare având propriul cod de
etică- avocat, profesor, jurnalist etc.
• Profesiile medicale, prin tipul de
activități pe care le desfășoară, prin
orientarea spre pacient are obligația
de a respecta și aplica principiile eticii
medicale.
Cadrele medicale trebuie zilnic să aleagă....

Ce Câți
tratament? pacienți?

Cum repartizez
Cum triez
resursele
Organizația Mondială a Sănătății desfășoară ample dezbateri privind etica medicală și respectarea drepturilor
pacienților, mai ales în contextul actual: dezvoltarea unor medicamente, scumpe din punct de vedere economic,
dar salvatoare de vieți. Aici apar probleme legate de accesul pacienților la tratament.
Când este necesar să se respecte principiile eticii medicale?

• În cercetarea medicală-
inclusiv inginerie genetică;
• În asigurarea accesului la
servicii medicale;
• În procedurile legate de
transplant;
• În respectarea drepturilor
pacienților;
• De la început și până la
sfârșitul vieții unui pacient.
 DILEME ETICE ale medicilor
• Un studiu realizat in randul a peste 10.000 de medici din Statele Unite de catreMedscape, cu privire la
situatii care pun in discutie etica medicala, a aratat urmatoarele:
• -Majoritatea medicilor interogati (58.3%) NU ar prescrie un tratament PLACEBO la cererea pacientului ;
• -Majoritatea medicilor (59.8%) nu ar ascunde informatii pacientului cu privire la oboala terminala ;
• -Majoritatea medicilor (60.1%) considera ca intotdeauna o greseala ar trebui dezvaluita, chiar daca acea
greseala nu a daunat in niciun fel pacientului;
• -Cu privire la sinuciderea asistata de medic, 45.8% dintre medicii interogati considera ca ar putea fi permisa
in anumite situatii, in timp ce 40.7% considera ca nu ar trebui permisa in nicio situatie;
• -92.4% dintre medici nu ar trimite un pacient la un medic doar pentru a returna o favoare, daca acel medic
nu ar fi cel mai calificat;
• -53.2% dintre medici considera acceptabila incalcarea confidentialitatii in cazul in care starea de sanatate a
pacientului ar putea dauna altor persoane;
• -La intrebarea: “ati fi de acord sa refuzati cadouri sau avantaje din partea firmelor de medicamente intrucat
acestea ar putea influenta judecata dumneavoastra ? » raspunsul a fost afirmativ la 46.8% dintre medici,
negativ la 36.8%. 16.4% au raspuns : « depinde »;
• -83.1% dintre medici declara ca nu s-a implica intr-o relatie « romantica sau sexuala » cu un pacient ;
Sursa-http://www.nutritionistcluj.ro/studii-cercetari-sondaje/top-20-dileme-etice-ale-medicilor/
I.1 Instoricul eticii medicale

• Jurământul lui Hippocrate- 450

Î.H.
• Acest jurământ poate fi
considerat ca un punct de
pornire al eticii medicale, el se
depune de către absolvenții
universităților de medicină și
majoritatea principiilor se
respectă și azi, cu toate că
există controverse privind
eutanasierea și avortul.
I.1 Instoricul eticii medicale
• Primul cod care conține principii ale eticii este considerat cel de la Nuremberg. La
Nuremberg au fost judecați naziștii care au comis crime împotriva umanității. Codul de
la Nuremberg a apărut ca o reacție împotriva experimentelor efectuate de către
medicii naziști în lagărele de concentrare.
• În anul 1962, pe piață a apărut thalidomida, un medicament care se adresa femeilor
însărcinate pentru a reduce simptomatologia din sarcina, precum greața, vărsăturile.
Mare parte dintre efectele secundare ale acestui medicament, puțin studiat în mod
experimental, s-au manifestat asupra copiilor născuți din mame cărora le-a fost
administrat medicamentul.
• Anii 1960-1970 au fost marcați de condamnarea experimentelor efectuate pe oameni.
• Declarația de la Helsinki a apărut în anul 1964 și definește condițiile etice în care se pot
desfășura experimente pe oameni.
I.2 Etimologia cuvântului etică

ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul teoretic al principiilor și

concepțiilor de bază din orice domeniu al gândirii și activității
practice. 2. S. f.Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își
reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil
în realizarea scopurilor; morală. 3. Adj. Privitor la etică (1), de etică,
bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus. 
Sursa: DEX '09 (2009) 

Etică sau Morală
În limba greacă ethos- obicei, obisnuință,
iar mores în limba latină- obicei. Ambii
termeni se referă la aprobarea sau
dezaprobarea față de un anumit
comportament.
• ETICA- o ramură a științelor sociale.
• MORALA- aparține consensului social:
ex. morala creștină prin cele zece
porunci
MORÁLĂ, (3) morale, s. f. 1. Ansamblul
convingerilor, atitudinilor, deprinderilor
reflectate și fixate în principii, norme,
reguli, determinate istoric și social, care
reglementează comportarea și
raporturile indivizilor între ei, precum și
dintre aceștia și colectivitate și a căror
respectare se întemeiază pe conștiință și
pe opinia publică; etică. 2. Disciplină
științifică care se ocupă cu normele de
comportare a oamenilor în societate;
(concr.) carte care cuprinde aceste
norme; etică. 3. Concluzie moralizatoare
cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o
fabulă; învățătură. ♦ (Fam.) Dojană,
mustrare. – Din lat. moralis, fr. morale. 
Sursa: DEX '09 (2009
I.3 Etica. Bioetica
• Etica medicală aplică principiile
eticii în practica medicală.
• Bioetica, potrivit autorilor Ion,
Gavrilovici, Astărăstoae în cartea
Bioetica- cazuri celebre,
reprezintă: știința care utilizând
o metodologie interdisciplinară,
are drept obiect examenul
sistemic al comportamentului
uman în domeniul științelor vieții
și al sănătății, analizat în lumina
valorilor și principiilor morale.
Teoriile etice- reprezintă entități bazate pe principii și reguli
Teorii bazate pe Teorii consecinționiste Teorii deontologice
virtuți: Susținute de Susținute de Kant;
Susținute de Aristotel; Nietzsche; Datoria și onoarea
Este important modul O acțiune se măsoară trebuie să primeze, nu
cum acționăm/ cum prin finalitatea ei; consecințele;
trăim; Utilitarismul- Teoriile normative-
Importante sunt corespunde acestei susțin că există
cinstea, compasiune teorii- o acțiune este anumite datorii
utilă atunci când morale care nu țin de
consecințele sale consecințe.
vizeză un număr cât
mai mare de persoane
"Două lucruri umplu sufletul de o admirație și o
venerație mereu crescândă și nouă, în măsura în care
reflecția și le întipărește și se atașează de ele: cerul
înstelat deasupra mea și legea morală din mine".
Critica rațiunii practice

Kant
Principiile etice

Principiile etice stau la baza elaborării regulilor etice.

1. Principiul respectării autonomiei persoanei

2. Principiul beneficienței

3. Principiul egalității

4. Principiul non-maleficității

6. Principiul dreptății și al corectitudinii

Principiile etice
1. Principiul respectării autonomiei persoanei

• Stă la baza practicii în țările

dezvoltate;
• Pacientul care are discernământ
poate decide;
• De aici decurg reguli privind
confidențialitatea și
consimțământul;
• Se bazează pe colaborare în
relația cadru medical - pacient:
pacientul trebuie să fie corect
informat înainte de a lua o
decizie care are are consecințe
asupra stării sale de sănătate.
Principiile etice
2. Principiul beneficienței
• Pornește de la ,, primum non
nocere"- în primul rând să nu faci rău;
• Cadrele medicale asigură bunăstarea
persoanei prin alegerea celei mai
eficiente modalități de tratament,
principiile economice fiind lăsate pe
plan secund;
• Apar aici situații de a alege între
binele unui individ sau ale mai multor
persoane; ce alegem? Bugetul ne
permite să tratăm un pacient cu
obezitate morbidă prin cele mai
moderne mijloace inclusiv
chirurgicale sau 10 pecienți cu
obezitate gradul I;
Principiile etice
3. Principiul egalității

• Serviciile medicale trebuie să fie

distribuite în cel mai corect mod
între toate categoriile de vârstă,
între femei și bărbați, acuți și
cronici etc.
• Nu trebuie să existe îngrădiri
legate de criterii sociale, rasiale
sau religioase.
Principiile etice
4. Principiul non-maleficității

• Are la bază evitarea suferinței

altora, prin limitarea unor
acțiuni, fără a se ține cont de
voința individuală;
• Ex. interzicerea unui angajat
purtător al unei bacterii să
lucreze în cantina spitalului.
Principiile etice
5. Principiul dreptății și al corectitudinii

• Un cadru medical, indiferent că

este medic, asistent medical,
nutriționist-dietetician trebuie să
trateze pecienții în același mod
indiferent că vorbim de pacienți
tineri, bătrâni, cu afecțiuni acute
sau cronice, cu afecțiuni
congenitale sau datorate unui
anumit sti de viață;
Principiile etice
Sistemele de sănătate în actualele condiții trebuie să țină cont de următoarele
principii etice:
• Sănătatea este un drept al omului;
• Grija față de pacient trebuie să fie principala preocupare a sistemelor de
sănătate;
• Sistemele de sănătate trebuie să includă și prevenirea și evitarea infirmității
și handicapurilor;
• Este necesară colaborare între toți specialiștii din sistem, inclusiv cu
nutriționiștii;
• Profesioniștii din domeniul medical au obligația să asigure o îmbunătățire
continuă a serviciilor.
Regulile etice- stabilesc dacă anumite acțiuni trebuie sau nu a fi realizate, pe
considerentul că sunt bune sau nu pentru pacient.

Judecățile etice- reprezintă verdicte sau concluzii specifice.

Deontologia- desemnează reguli, datorii, obligații, stabilește ceea ce trebuie făcut.

Codurile de comportament sunt specifice profesiilor liberale și reprezintă un

ansamblu de îndatoriri legate de exercitarea profesiei.

Codurile deontologice au apărut ca urmare a unui consens al majorității membrilor

unui grup profesional și asigură un standard de calitate al profesiei respective.
Analiza etică este necesară în practică atuci când apar situații care necesită
evaluare din punt de vedere etic. În aceste situații trebuie să se țină cont de:
indicațiile medicale(diagnostic, tratament), dorința pacientului(discernământ,
reprezentant legal, preferințe, informare), calitatea vieții pacientului(pecient cu
handicap, imposibilitatea mobilizării), contextul(familie, religie, constrângeri
economico-sociale, legislație)
 I.4 Cercetarea medicală și învățământul medical

După procesele de la Nürenberg (1945-1949) a apărut Codul de la Nürenberg:

• Consimţământul voluntar al participanţilor într-un experiment este esenţial.
• Rezultatele care urmează să fie obţinute din experiment trebuie să fie benefice pentru
societate, iar aceste rezultate nu pot fi obţinute prin alte mijloace.
• Studiul trebuie să fie fundamentat pe rezultatele obţinute din experimente pe animale şi
cunoştinţe privind istoria naturală a bolii, astfel încât rezultatele anticipate să justifice
desfăşurarea experimentului.
• Orice suferinţă sau lezare fizică sau psihică inutile trebuiesc evitate în timpul desfăşurării
experimentului.
• Nici un experiment nu trebuie efectuat dacă există indicii că acesta ar putea duce la decesul sau
lezarea participanţilor, cu excepţia situaţiilor în care cercetătorul participă el însuşi ca subiect în
experiment.
• Gradul de risc asupra subiecţilor nu trebuie să depăşească importanţa umanitară a problemei
cercetate în experiment.
• Trebuie luate măsuri adecvate pentru a evita lezarea sau decesul participanţilor.
• Experimentele trebuiesc conduse numai de către persoane cu calificare ştiinţifică.
I.4 Cercetarea medicală și învățământul medical

• În anul 1964 Adunarea Generală a Asociației Medicale Mondiale  a

elaborat Declaraţia de la Helsinki, care reprezintă un set de principii
etice destinate îndrumării medicilor şi altor participanţi în cercetarea
medicală pe subiecţi umani. Cercetarea medicală pe subiecţi umani
include cercetarea pe materiale umane sau date identificabile.
I.5 Drepturile pacienților

În 10 septembrie 1948, la Geneva în cadrul Adunării Generale a Organizației

Națiunilor Unite a fost adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului.
 I.5 Drepturile pacienților

Consultarea Europeană OMS asupra Drepturilor Pacientilor, care a avut loc la

Amsterdam în martie 1994, a elaborat Principii ale Drepturilor PacientilorIn
Europa: un cadru comun ca un set de principii pentru promovarea și
implementarea drepturilor pacienților în statele europene membre ale OMS. În
schițarea acestor Principii ale Drepturilor Pacienților în Europa, au fost luate în
considerare următoarele instrumente interguvernamentale, ce oferă împreună
un cadru și un set de concepte de bază care se pot aplica la drepturile pacienților:
• Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948);
• Convenția Internațională a Drepturilor Civile și Politice (1966);
• Convenția Internațională a Drepturilor Economice, Sociale și Culturale (1966);
• Convenția Europeană a Drepturilor Umane și Libertăților Fundamentale (1950);
• Carta Socială Europeană (1961).
Drepturi ale pacientului
1. Respectarea drepturilor
fundamentale ale omului: dreptul
la respect, garantarea securității,
dreptul la sănătate etc
Drepturi ale pacientului
2. Dreptul la informare medicală
• Pacientul trebuie să primească
informații complete privind
starea sa de sănătate,
diagnosticul și tratament.
Acestea trebuie să fie transmise
într-un limbaj accesibil.
• Acest drept este în fapt și o
obligație a furnizorilor de servicii
medicale.
Drepturi ale pacientului
3. Consimțământul privind
intervenția medicală
Drepturi ale pacientului
4. Confidențialitatea Se referă la orice date cu caracter
personal, diagnostic, tratament
sau prognostic ale pacientului.
Datele pot fi divulgate doar cu
acordul pacientului.
Drepturi ale pacientului
5. Dreptul la îngrijire și tratament
Pacienții, în funcție de starea de
sănătate trebuie să aibă acces la
servicii medicale de calitate, să își
poată alege medicul, să
beneficieze de prezența familiei,
să fie ajutați să moară în
demnitate dacă suferă de o boală
în fază terminală
Obligațiile pacienților
• pacienţii trebuie să respecte ordinea de prezentare la medic, să aştepte chemarea în
cabinet;
• pacienţii trebuie să respecte ordinea, curăţenia şi liniştea în sălile de aşteptare;
• este interzis pacienţilor murdărirea pereţilor, degradarea mobilierului din sălile de
aşteptare sau secţie, distrugerea de instalaţii sanitare ale spitalului;
• bolnavii internaţi sunt obligaţi să poarte pe toată durata internării ţinuta de spital;
• este interzisă circulaţia bolnavilor în alte secţii decât cele de internare;
• bolnavii internaţi nu pot părăsi unitatea în ţinuta de spital, fiind interzisă circulaţia pe
străzi sau în parcuri în astfel de ţinută;
• este interzis consumul de alcool şi fumatul în incinta spitalului;
• bolnavii sunt datori să respecte unitatea sanitară şi pe ceilalti pacienţi, se vor abţine de
la tulburarea liniştii, de la producerea de murdărie sau degradare a bunurilor spitalului
Legislația

• Legea nr. 46/2003 privind drepturilor pacienţilor

• Ordinul nr. 386/2004 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii
drepturilor pacientului nr. 46/2003
• CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ din 30 martie 2012 al Colegiului
Medicilor din România
• Codului de etică și deontologie al asistentului medical generalist, al moașei
si al asistentului medical din România
• LEGE nr. 306 din 28 iunie 2004 privind exercitarea profesiei de medic,
precum și organizarea și functionarea Colegiului Medicilor din România
• Legea dieteticianului în România
Bibliografie

1. Ioan Beatrice, Gavrilovici Cristina, Astărăstoaie Vasile: Bioetica-

cazuri celebre, Ed. Junimea, Iași, 2005

2. Vladescu C. (coordonator): Sănătate publică și management sanitar,

Ed. Cartea Universitară, București, 2004

3. www.eticamedicala.ro