Boli ale sistemului

muscular și sistemul
osos
Tătar Adrian, X-F
BOLI ALE SISTEMULUI MUSCULAR

 Generalitati

Sistemul muscular are trei functii principale: permite realizarea miscarilor, genereaza
caldura si asigura stabilitatea posturala a corpului. Atunci cand sistemul muscular este
afectat, efectele pot fi devastatoare pentru intreg organismul nu doar pentru muschi.

Bolile sistemului muscular sunt adesea foarte dureroase si principalul rezultat este
deficienta fizica, cum ar fi incapacitatea de a merge. Conditiile care au impact asupra
sistemului muscular includ distrofia musculara, miastenia gravis, ALS si paralizia
cerebrala.
 In plus fata de muschi, sistemul muscular este format din tesut conjunctiv si nervos.
Rolul cel mai important al sistemului muscular este de a permite realizarea miscarilor,
actiune pe care o face datorita impulsurilor electrice primite de la creier.

Aceste miscari sunt variate, de la mers la clipitul ochilor. Muschii alcatuiesc 40% din
greutatea totala a corpului, si datorita mase lor, acestia sunt principala sursa a
organismului de generare a energiei termice. Conexiunile sistemului muscular sunt atat
de complexe incat un muschi afectat ar putea provoca repercusiuni asupra intregului
sistem.
Sindromul de compartiment

 Specialistii ortopezi considera ca sindromul de compartiment apare atunci cand presiunea din
interiorul muschilor creste in mod excesiv. Exista doua tipuri de sindrom de compartiment: acut si
cronic.

Sindromul de compartiment acut este o urgenta care poate duce la daune musculare ireversibile, in
timp ce sindromul de compartiment cronic nu este o urgenta si apare dupa realizarea de exercitii fizice.

Manifestarile sindromului de compartiment acut includ incordarea muschilor, dureri musculare

intense, amorteala sau furnicaturi si paralizie. Simptomele sindromului de compartiment cronic
presupun amorteli, dificultatea bolnavului de a-si misca picioarele si bombarea muschilor.

Specialistii considera ca tratamentul sindromului de compartiment include fasciotomia, pe parcursul

careia chirurgul face o incizie de-a lungul muschilor pentru a elibera presiunea acestora. Alte mijloace
de a gestiona sindromul de compartiment sunt kinetoterapia, medicamentele antiinflamatorii si
exercitiile cu impact redus.
Atonie versus Atrofie

 Atonia si atrofia sunt doua tipuri de conditii generale care se pot dezvolta ca urmare a
afectarii sistemului muscular.

Atonia se refera la faptul ca muschii nu-si mai mentin elasticitatea normala si devin
moi, iar atrofia implica starea in care fiecare fibra musculara scade in dimensiune. 
Atrofia apare atunci cand muschii nu sunt folositi sau cand impulsurile nervoase devin
ineficiente.
Miastenia Gravis

 Denumirea de miastenia gravis deriva din limba greaca si latina si inseamna slabiciune

musculara. Manifestarile includ caderea pleoapelor, dificultati in a manca, vedere
incetosata, oboseala musculara si probleme de respiratie.
SLA

 Scleroza laterala amiotrofica este o afectiune neurodegenerativa care ataca neuronii

motorii. Intrucat neuronii motorii devin ineficienti, va exista o depreciere a controlului
functiei motorii. Simptomele includ slabiciune la nivelul bratelor si picioarelor,
dificultati la inghtire, respiratie si vorbire. In etapele ulterioare ale conditiei apare
atrofia membrelor.
Paralizia cerebrală

 Paralizia cerebrala este o tulburare care afecteaza functia motorie a unei persoane,

postura si echilibrul. O persoana care sufera de paralizie cerebrala intampina dificultati
in indeplinirea atributiilor de ordin fizic, dar simptomele variaza in functie de fiecare
caz in parte.
BOLI ALE SISTEMULUI OSOS

 Sistemul osos uman, ca la orice organism vertebrat, este un sistem

complex care asigură protecţia şi susţinerea părţilor moi, constituind în
acelaşi timp şi pârghii împreună cu muşchii scheletici. Denumirea de
schelet vine din cuvântul grecesc skeleton, care înseamnă mumie sau corp
uscat.
Osteoporoza

 Osteoporoza este o afectiune extrem de serioasa care se caracterizeaza in principal prin

pierdere de substanta osoasa. In acest fel persoanele care se confrunta cu aceasta boala
au un risc mult mai mare de a face fracturi din cauza fragilitatii osoase in contextul
unor traumatisme minore. Cu alte cuvinte, la cel mai mic impact (care la o persoana cu
un sistem osos integru nu ar avea niciun efect), osul fragil se rupe iar procesul de
vindecare si consolidare este anevoios si intarziat. In general aceasta afectiune este
frecvent intalnita la femeile in varsta, dar si barbatii pot fi afectati in egala masura.
Menopauza, afectiunile endocrine (hipertiroidia, hiperparatiroidismul, sindromul
Cushing caracterizat de un nivel crescut de cortizol) si deficitul de vitamina D sunt doar
cateva dintre posibilele cauze de osteoporoza.
Artrita

 Articulatiile sunt parte din sistemul osos la nivelul carora pot sa apara numeroase
probleme. Artrita este o afectiune de cauza inflamatorie care duce in timp la eroziuni si
distructie la nivelul articulatiei implicate. Cu cat gradul de distructie este mai avansat
cu atat durerea si gradul de afectare a mobilitatii articulatiei este mai mare. Local, la
articulatia afectata apare edematiata, rosie si calda. De cele mai multe ori durerea este
nocturna si matinala, iar pe parcursul zilei, cu mobilizarea articulatiei, aceasta poate sa
scada in intensitate.
Artroza

 Artroza este si ea tot o afectiune a articulatiei insa cu caracter degenerativ. Consecinta

acestei afectiuni este distrugerea cartilajului articular cu remodelarea structurilor
articulare si aparitia deformarilor la acest nivel. De regula, pacientii care sufera de
artroza sunt varstnici, dar terenul genetic si traumatismele pot si ele sa concure la
aparitia artrozei la varste mai tinere. Cei afectati de artroza se plang de dureri cu
caracter mecanic ce apar la efort si dispar in repaus. Articulatia este de regula
deformata, marita de volum putand sa apara cracmente la mobilizarea acesteia
Osteomalacia

 Osteomalacia este o boala a adultului cauzata de deficitul de vitamina D. Consecinta

acestei afectiuni este o proasta mineralizare a osului. Fie ca este vorba de un aport
inadecvat de vitamina D, fie de o absorbtie insuficienta, osteomalacia reprezinta o
problema serioasa de sanatate. Pacientii cu osteomalacie se plang de dureri osoase ce
afecteaza mai toate articulatiile mari, deformari osoase la nivelul vertebrelor, oaselor
bazinului si membrelor inferioare, cu aparitia pozitiilor vicioase si a dificultatilor de
mers.
MĂSURI DE PRIM AJUTOR

 Acordarea primului ajutor presupune luarea măsurilor de bază pentru salvarea vieții
persoanei care a suferit vătămări sau a cărei stare de sănătate se degradează dramatic, înaintea
sosirii unui medic, a ambulanței sau a altor persoane calificate. Scopul principal al măsurilor
de prim ajutor este de a salva viața și sănătatea persoanei aflate într-o situație gravă, prin
menținerea funcțiilor vitale, limitarea urmărilor accidentului sau a bolilor neprevăzute și
pregătirea pentru primirea ajutorului medical.
 Principalele reguli de prim ajutor

Îngrijitoarea de vârstnici trebuie să determine rapid care este cauza accidentului, respectiv a
motivului care a cauzat deteriorarea sănătății vârstnicului. În cazul în care situația o cere, ea
va înlătura factorii care pun viața în pericol (prizele de alimentare, obiectele contondente)
apoi va verifica starea de sănătate a persoanei rănite și va diagnostica tipul de leziuni
existente. Se va verifica pulsul, respirația și starea de conștiență a persoanei și se vor lua cât
mai repede măsurile de salvare, în funcție de constatări.
 Principalele măsuri de salvare în funcție de caz
 Crize de epilepsie – Dacă vârstnicul suferă de epilepsie și are o criză, îngrijitoarea îi va
proteja capul și îl va fixa într-o poziție stabilă, departe de obiecte care ar putea să îl
rănească. Este interzisă împingerea unui obiect între dinții acestuia precum și oferirea
unei băuturi deoarece aceste acțiuni ar putea conduce la sufocare. Dacă nu se observă
îmbunătățiri ale situației, iar criza persistă sau se agravează și a cauzat răni,
îngrijitoarea de bătrâni va chema de urgență ambulanța.
 Inconștiență – Dacă seniorul este inconștient, trebuie adus în poziția laterală de
siguranță. Inconștiența este însoțită deseori de stop cardio-respirator, astfel că primul
lucru pe care trebuie să îl facă îngrijitoarea este să elibereze căile respiratorii ale
pacientului. Apoi ea trebuie să sune după ajutor. În timp ce așteaptă să vină ambulanța
va efectua procedura de resuscitare a pacientului.
ALTE CAZURI

 Leșin/stare de rău – În această situație, îngrijitoarea va așeza vârstnicul pe jos, cu

picioarele îndoite, astfel încât creierul să primească mai bine oxigen, apoi va chema
ambulanța sau medicul de familie al pacientului.
Mușcături – Dacă vârstnicul prezintă o inflamație serioasă într-o anumită zonă, însoțită de
dureri severe, se va analiza dacă este cauzată de mușcătură de animal/insectă, apoi
îngrijitoarea își va pune mănuși și va spăla zona cu multă apă. Următoarele lucruri pe care
trebuie să le facă sunt: uscarea zonei din imediata apropiere a rănii, punerea unui bandaj și
apelarea serviciului de urgență, mai ales în cazul în care durerea este insuportabilă și este
însoțită de stări de vomă, febră și pierderea conștienței.
Accidentări – În cazul în care există sângerări puternice, acestea trebuie oprite, iar rana
trebuie acoperită cu un pansament steril. După aceea se va verifica starea generală a
rănitului și, bineînțeles, se va apela serviciul de urgență. Dacă rana este superficială, nu
este neapărat nevoie să se apeleze la salvare însă ar fi recomandat ca îngrijitoarea să sune
un membru al familiei vârstnicului sau chiar pe medicul de familie al acestuia.
 Accidentări – În cazul în care există sângerări puternice, acestea trebuie oprite, iar rana trebuie
acoperită cu un pansament steril. După aceea se va verifica starea generală a rănitului și,
bineînțeles, se va apela serviciul de urgență. Dacă rana este superficială, nu este neapărat nevoie
să se apeleze la salvare însă ar fi recomandat ca îngrijitoarea să sune un membru al familiei
vârstnicului sau chiar pe medicul de familie al acestuia.
Intoxicația cu monoxid de carbon – Dacă vârstnicul prezintă dureri de cap, amețeală,
somnolență, senzație de epuizare urmate de vomă sau pierderea conștienței, îngrijitoarea va
apela serviciile de urgență și va acorda primul ajutor astfel: va deschide ușile și ferestrele ca să
se aerisească spațiul, va închide rapid sursa de monoxid de carbon (ex. boilerul din baie), va
transporta victima la loc sigur fără punerea în pericol a propriei vieți.
Insolație – Expunerea prelungită la soare poate cauza probleme grave vârstnicilor, astfel că,
dacă se observă stări de amețeală însoțite de dureri de cap, dezorientare, greață și pierderea
conștienței, se va așeza victima la umbră, se va stropi cu apă rece și i se vor administra lichide
non-alcoolice. Apoi, dacă starea nu pare că se îmbunătățește, victima va fi transportată la spital.
Vă mulțumesc pentru atenție 🌱