MATERIALE AVANSATE

NANOTEHNOLOGII
 Bibliografie
• 1. E. Popovici, E. Dvininov, Materiale nanostructurate avansate vol. 1,
Casa Editoriala Demiurg, Iasi, 2007.
• 2. D. Thassu, M. Deleers, Y. Pathak, Nanoparticulate. Drug Delivery
Systems, New York, Informa Healthcare 2007.
• 3. C. Vasile, E. Paslaru, M. Baican, Aplicatii ale polimerilor in domeniul
biosenzorilor, Editura „Gr. T. Popa” Iasi, 2011
• 4. Nicoleta Dumitraşcu, Biomateriale şi Biocompatibilitate, Iaşi, Editura
Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 2007
• 5. P. Vadgama, Surfaces and Interfaces for Biomaterials, Boca Raton,
CRC Press, 2005
• 6. E. Chiellini, J. Sunamoto, C. Migliaresi, R. M. Ottenbrite, D. Cohn,
Biomedical Polymers and Polymer Therapeutics, New York, Kluwer
Academic/Plenum Publishers, 2001
• 7. R. M. Ottenbrite, S. W. Kim, Polymeric Drugs and Drug Delivery
Systems, Lancaster, Technomic Publishing Co., Inc., 2001
• 8. D. J. O’Connor, B. A. Sexton, R. St. C. Smart, Surface Analysis
Methods in Materials Science, Berlin, Springer, 2003
• 9. C Vasile, ed. Polymeric Nanomaterials in Nanotherapeutics, Elsevier;
2019
 Tematica propusă
I. Materiale avansate si nanotehnologii. Noţiuni introductive. Generalităţi asupra
nanotehnologiilor de preparare a materialelor. Obţinerea materialelor
nanostructurate zero-dimensionale. Metode de obţinere. Nanoreactoare.

II. Proprietăţi fundamentale şi functionale ale materialelor nanostructurate.

Sisteme cu eliberare controlată. Clasificarea sistemelor cu eliberare controlată.
Materiale polimerice naturale şi sintetice pentru prepararea nanostructurilor.

III. Materiale nanostructurate pentru uz farmaceutic. Standarde biologice pentru

materiale cu aplicatii în terapie. Suspensii nano- pentru eliberare parenterală.
Nanocristale. Structuri pentru aplicaţii transdermice. Sisteme cu eliberare controlată
pentru aplicaţii oculare. Sisteme cu eliberare controlată pentru aplicaţii
gastrointestinale. Vectori pentru vaccinuri.

IV. Nano si microtehnologii de preparare a senzorilor. Materiale compozite.

V. Metode experimentale de studiu. Microscopia electronică de baleiaj (SEM).

Fluorescenţa şi microscopia de transmisie electronică (TEM). Difracţie Laser.
Scanare cu raze X.
Isaac “Nu ştiu cum arăt eu în faţa lumii, dar mie mi se pare că
Newton sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează
căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât
de obicei, sau o scoică roşie, în timp ce marele ocean al
adevărului se întinde necunoscut în faţa mea”.”

“Chimia sta la baza stiintei.

Pe de o parte, ajuta biologia si furnizeaza explicatii pentru
procesele vietii.
Pe de alta parte, se combina cu fizica si gaseste explicatii
pentru fenomenele din procesele si particulele fundamentale
ale Universului. Chimia si fizica leaga ceea ce este familiar
de ceea ce este fundamental.”
P. W. Atkins
Atkins' Molecules, Galileo's Finger: The Ten Great Ideas of
Science and On Being.
 Noţiuni introductive
Generalităţi asupra
nanotehnologiilor de preparare
a materialelor.
 NANOSTRUCTURI
Conceptul de nanotehnologie a fost introdus pentru prima dată de
fizicianul Richard P. Feynman în cadrul unui discurs intitulat ˮThere`s
Plenty Of Room at the Bottom” ținut în Decembrie 1959 cu ocazia
întâlnirii anuale a Societății Americane de Fizică. Feynman avea să
pună bazele nanotehnologiei cu câțiva ani înainte ca acest lucru să fie
practic posibil. Feynman a pus fundamentele posibilității de manipulare
a atomilor și moleculelor pentru a genera noi materiale și, ca provocare,
acesta oferă un premiu de 1000 $ ”primei persoane care poate transfera
informația aflată pe pagina unei cărți pe un obiect având dimensiuni
liniare de 1/25 000 mai mici, astfel încât aceasta să poată fi observată cu
ajutorul unui microscop electronic”. Astfel, Feynman avea să pună
bazele nanotehnologiei cu câțiva ani înainte ca acest lucru să fie practic
posibil.

R.P.Feynman, „There's plenty of Room at the Bottom”, Engineering and Science,

Caltech, 1959.
 NANOSTRUCTURI
• Conceptul de eliberare controlată a fost propus de medicul

Judah Folkman în 1964 când a observat că o capsulă din

silicon poate fi implantată în corp și poate elibera PA

(principiu activ) cu o viteză constantă. Acesta este primul

exemplu de sistem cu eliberare controlată, mai precis un

sistem de tip rezervor. În anul 1980, s-au aplicat cu succes

sistemele cu eliberare controlată în tratarea diabetului,

pentru a minimaliza fluctuațiile de concentrație a insulinei din

organism.
 Nanotehnologie
• Termenul de nanotehnologie a fost însă definit cu
cincisprezece ani mai târziu de către Norio
Taniguchi. Acesta definea nanotehnologia ca fiind
”procesarea, separarea, consolidarea și
dezasamblarea materialelor atom cu atom sau
moleculă cu moleculă”.
• Era nanotehnologică își are începuturile în anul
1980 odată cu demararea studierii clusterelor și
dezvoltarea primului STM (Scanning Tunnelling
Microscope).
N. Taniguchi, „On the Basic Concept of NanoTechonology”.
 Nanotehnologie
Termenul de nanotehnologie Scala logaritmica a nivelurilor
structurale în sistemele biologice
desemnează dezvoltarea
tehnologiei la scară nanometrică.
Termenul de ”nano” se referă la
dimensiuni de ordinul 10-9 m.
Warad și Dutta au făcut o
comparație cu anumite elemente
ale sistemelor biologice, ale căror
nivele de organizare au
dimensiuni de ordin nanometric.

H. C. Warad, J. Dutta, ”Nanotechnology for

agriculture and food system - a
view” Proceeding of the 2nd Int. Conf. Innov. Food
Proc. Tech. Eng., Bangkok, 2005
 Nanotehnologie

• Conceptul de nanotehnologie implica cercetarea si dezvoltarea

tehnologiei la nivel atomic, molecular sau macromolecular, la
dimensiuni cuprinse intre 1-100nm, crearea si utilizarea
structurilor, dispozitivelor si sistemelor cu proprietati noi
datorita dimensiunilor reduse; precum si abilitatea de
manipulare si control la scara atomica folosind principiile fizicii,
chimiei sau biologiei.

• Nanotehnologia este centrata pe proiectarea, fabricarea si

aplicarea nanostructurilor si nanomaterialelor prin controlul
formei si dimensiunilor la nivel nanometric, cunoscand relatia
intre proprietatile fizice si dimensiunea materialului.
 Nanotehnologie – principii de baza

• Sinteza controlata si design-ul nanostructurilor

individuale si asamblarea in functie de
aplicatia dorita

• Dezvoltarea tehnicilor de caracterizare a

nanostructurilor si a tehnicilor de proiectare si
obtinere a materialelor la nanoscala.
 Nanotehnologie – principii de baza
 Generarea si studiul a noi clase de nanomateriale pornind de la
structuri biologice;
 Generarea si studiul unor structuri de nanoparticule si/sau
nanocristale din metale si semiconductori, nanotuburi, nanofire;
 Studiul nanodispozitivelor cu diferite aplicatii;
 Obtinere de ansambluri de nanostructuri si utilizarea sistemelor
biologice in calitate de nanofire moleculare si modelatori de
structura pentru nanostructuri metalice sau semiconductoare;
 Expansiunea aplicatiilor acestor materiale nanostructurate in
biologie, medicina, farmacie, electronica, procese chimice,
materiale cu inalta rezistenta
 UTILIZARI IN NANOMEDICINA
Materiale Utilizări
nanostructurate

Lipozomi Vezicule nanometrice din membrane bistratificate fosfolipidice

(lipozomi) s-au utilizat în sisteme de eliberare controlată a
medicamentelor

Dendrimeri Structuri monodisperse înalt ramnificate cu dimensiuni între

2-20 nm, ce au capacitatea de a străbate membrane biologice şi
de elibera substanţa activă incorporate anteior

Nanoparticule Polimeri biocompatibili, cu dimensiuni între 80-150 nm, compoziţie

polimerice chimică şi structuri variate, utilizaţi în sisteme de eliberare
controlată a medicamentelor şi sisteme de targeting celular

Nanoparticule Filmul are proprietatea de a reduce inactivarea nanoparticulelor de

acoperite cu filme către sistemul imunitar şi de a prelungi timpul de circulaţie
polimerice sanguină
 UTILIZARI IN NANOMEDICINA
Materiale Utilizări
nanostructurate

Micele Structuri auto-asamblate în medii apoase, cu dimensiuni între

20-100 nm, utilizate în sisteme de eliberare controlată a
medicamentelor
Fulerene Utilizate ca sisteme de transport a substanţelor biologic active,
cu dimensiuni între 0,7-1,5 nm.

Nanotuburi de Forme cilindrice ale carbonului, cu diametre de 0,3 - 8 nm, ce

carbon pot înmagazina substanţe biologic active.

MDC sub formă Utilizate în „Cancer Nanotechnology”, cu dimensiuni sub

de nanoparticule 100 nm.

Nanoparticule de Particule de origine animală/vegetală cu utilizări în medicină,

chitosan/lecitină cosmetică, industrie alimentară, s.a.

Biomateriale Matrici biocompatibile cu structură nanoporoasă în care se

nanostructurate incorporează MDC
Interdependenta intre nanobiologie
si nanomedicina
Nanoinstalatii Dispozitive
pentru sinteza Biocipuri
pentru
structurilor monitorizare
biologice genetica
Nanobiologie si
Metode de nanomedicina Metode de
sinteza si studiu pentru
investigatie la ingineria
nivel celular genetica si
ADN

Manipulatori Sisteme optice Sisteme

pentru pentru studiul pentru
ingineria nanostructurilor ingineria
celulara biologice genetica
 NANOSTRUCTURI

 Termenul de nanomaterial desemnează acele materiale care

au cel puțin o dimensiune de ordin nanometric (1-100nm).

 Aceste materiale manifestă proprietăți fizice și chimice diferite

față de corespondenții lor de dimensiuni mai mari.

 Această schimbare de comportament este generată, în

principal, de creșterea ariei suprafeței materialelor, și implicit
a reactivității acestora, și creșterea dominanței efectelor
cuantice, cu influențe asupra proprietăților optice, magnetice
sau electrice a materialelor.
 Nanostructuri individuale şi ansamble
nanostructurate

Nanostructură Mărimea elementului Materiale

nanometric

Clustere, quantum Raza: 1-10 nm Semiconductori, metale,

dots, nanocristale materiale magnetice

Nanobiomateriale Raza: 5-10 nm Membrane proteice

Nanobiorods Diametre ~ 5 nm ADN
Solide nanoporoase Diametrul porilor: Zeoliţi, fosfaţi
0,5-10 nm
Nanoparticule Raza: 1-100 nm Oxizi de aluminiu şi siliciu,
solide nanoparticule ceramice
 Nanostructuri individuale şi ansamble nanostructurate

Nanostructură Mărimea elementului Materiale

nanometric

Nanofire Diametru: 1-100 nm Metale, semiconductori,

oxizi, sulfuri, nitruri

Nanotuburi Diametru: 1-100 nm Carbon, BN, GaN

Aranjamente 2D de Suprafaţa ~ nm2-µm2 Metale, semiconductori,
nanoparticule materiale magnetice

Suprafeţe şi filme Grosime: 1-100 nm Izolatori, metale,

subţiri semiconductori

Super-reţele 3D de ~ nm în 3D Metale, semiconductori,

nanoparticule materiale magnetice
 Clasificarea materialelor nanostructurate
Număr de dimensiuni nanometrice
Toate dimensiunile mai mici de Particule, quantum dots, particule miez-
100 nm manta
Două dimensiuni sub 100 nm Nanowire, nanofiber, nanotubes, nanorods
O dimensiune sub 100 nm Filme, multistraturi
Compozitia fazelor
Solide mono-fazice Particule cristaline, amorfe sau stratificate
Solide multi-fazice Nanocompozite, particule miez-manta
Sisteme multi-fazice Aerogeluri, coloizi
Modalitati de obtinere
Reacţii în faza gazoasă Sinteza în flacără, condensare
Reacţii în faza lichidă Metoda sol-gel, precipitare
Procedee mecanice Mojarare
 Clasificarea materialelor nanostructurate
Dupa forma si compozitie chimica
• Quantum dots, quantum well -
nanoparticule cristaline, sferice
sau cubice, 1-10nm, SMCD
• Clustere si nanocristale -
nanostructuri sferice,
0,2 – 1nm
• Nanotuburi – lumen cu dimensiuni
nano- si lungimi diferite
• Nanorods – filamente cu diametre
nano- si lungimi mari
• Nanowires - nanofilamente cu
proprietati SMCD
• Nanobelts – filamente lungi, cu
sectiune dreptunghiulara
• Materiale nanostructurate
speciale, cu porozitate dezvoltata
la scara nanometrica
 Clasificare dupa dimensionalitate
• Materiale 0D (zero dimensionalitate): quantum dots,
nanoclustere, nanocristalite metalice si
semiconductoare, nanostructuri continue de atomi sau
molecule, cu toate dimensiunile la scara nano-.
• Materiale 1D (unu dimensionale): nanowires,
nanotubes, nanoribbons si nanobelts; poseda o singura
dimensiune de ordin nanometric
• Materiale 2D (bidimensionale): filme subtiri cu grosimea
de ordin nano- si lungimi/latimi de ordinul mm sau μm
• Materiale 3D (tridimensionale): materiale
nanostructurate cu dimensiunea granulelor sub 100 nm
Modele moleculare ale diferitelor tipuri de carbon hibridizat sp2 sub forma de
nanostructuri cu dimensionalitati: 0D: (a) C60: Buckminsterfulerene; (b) fulerene gigante
tip cuib; (d) nanoconuri; (e) nanotoroizi; (j) graphene clusters; (l) lanturi scurte de
carbon;
1D: (c) nanotub de carbon; (i) nanoribbons graphene; (k) nanotuburi de carbon
elicoidale; 2D: (f) suprafata de graphen; (p) retele 2D de nanoribbons
3D: (g) 3D grafit cristalin; (m) 3D cristale Schwarzite; (n) spume de carbon
(interconnected graphene surfaces with channels); (o) 3D retele de nanotuburi
Proprietatile particulare ale nanostructurilor sunt determinate
de:
• Caracteristicile structurale;
• Caracteristici energetice;
• Raspunsul la stimuli externi;
• Traficul speciilor chimice in interiorul nanostructurii.

In cazul materialelor 3D proprietatile sunt determinate si

de: efecte de marime, efecte datorate dimensionalitatii
sistemului, efecte datorate modificarii structurii atomice si efecte
aparute prin alierea componentilor. Materialele 3D cu aceeasi
marime a cristalitelor si aceeasi compozitie chimica pot avea
proprietati noi date de structurile interfaciale diferite.