curs 4

Preoţi și pastorație azi.

Modelul oferit de pr. prof. Stăniloae
 1. Argument
 Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Cumplit lucru este să doreşti cu
putere această cinste! …Nu spun că-i cumplit lucru să doreşti această
cinste; ci-i cumplit lucru să o doreşti ca să ajungi stăpân şi puternic.
Această dorinţă, socot eu, trebuie izgonită din suflet cu toată
sârguinţa. De la început să n-o laşi să ţi se cuibărească în suflet, ca să poţi
lucra în toată libertatea. Omul care n-a dorit să se împodobească cu această
cinste, nici nu se teme că o va pierde; iar odată ce nu se teme, poate
săvârşi orice faptă , cu libertatea ce se cuvine unor creştini. Dimpotrivă,
dacă se teme şi tremură că are să fie coborât din dregătorie, atunci suferă o
amară robie, plină de o mulţime de necazuri şi este silit de multe ori să
păcătuiască şi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu. Sufletul preotului însă
nu trebuie să simtă o astfel de teamă. Preotul trebuie să fie ca şi ostaşii
viteji de pe câmpul de bătaie, care luptă cu curaj şi cad cu bărbăţie. Tot aşa
şi cei care vin la această înaltă slujire: să primească preoţia şi să o
părăsească dacă trebuie”.

(Sfântul Ioan Gură de Aur – Sfântul Grigorie de Nazianz – Sfântul Efrem Sirul, Despre preoţie, trad. rom. Pr.
Dumitru Fecioru, Editura Sofia, Bucureşti, 2004, p. 88)
 2. Argument
 Patrologul și Părintele Profesor Ioan G. Coman
spunea la mijlocul veacului trecut că dacă
Biserica ar scrie istoria Preoţiei şi ar face un
bilanţ de câştiguri şi de pierderi duhovniceşti,
atunci una din concluziile certe la care ar
ajunge ar fi aceea că actuala recrutare a
clerului trebuie reorganizată pe bază de
vocaţie !
(Pr. Prof. Ioan G. Coman, Vocaţia şi pregătirea pentru preoţie, „Studii
Teologice”, VI, 1954, nr. 5-6, p. 259)
 3. Argument
O nobilă mărturie despre preot și pastorație mi-a fost oferită în cele
cinci volume: Cultură și Duhovnicie, Editura Basilica a Patriarhiei
Române, București, 2012.

 Criza noastră religioasă de azi este o criză întreținută de caracterul

inadecvat al metodei pastorale practicate, mai precis de o criză
determinată de absența rugăciunii personale, nu ceremoniale din
pastorație...Aceasta v-o pun la inimă, iubiți studenți. Studiați, dar
mai ales rugați-vă, rugați-vă neîncetat! Rugați-vă pentru mântuirea
voastră și pentru mântuirea și pacea lumii în aceste vremuri
învolburate, când numai Dumnezeu mai poate ajuta. Numai așa
puteți deveni acele mult așteptate rânduri sfinte de preoți care să
schimbe la față sufletul României.

(Cuvânt la deschiderea anului școlar la Academia Teologică Andreiană , în Cultură și..., vol. 2, p. 325)
 Tratare

 Așa cum se știe Preoţia cea Nouă, cea după Hristos, trece peste
barierele Legii mozaice, care admitea în cler numai fii de preoţi
şi care socotea ca impediment la hirotonie defectul corporal, nu
cel moral.

 În canoanele Sinodului Ecumenic Trulan s-a hotărât ca la

alegerea persoanelor pentru serviciul preoţesc trebuie să se ia
în considerare calităţile lor personale şi nu originea lor familială.

(Pr. Doctorand Dan Miron, Principii şi rânduieli morale privitoare la cler în canoanele sinoadelor
Ecumenice, Studii Teologice, p. 690)
În acest curs voi aborda câteva aspecte concrete,
ca de exemplu:

– 1. condițiile examinării (religios-morale?!) a

candidaţilor noștri
– 2. „starea” de teolog azi („intrarea” și „ieșirea”
de la Teologie)
– 3. perpectivele (soluțiile) pe care le au profesorii
(în special, duhovnicii) si studentii facultăţilor
noastre
– 4. finalitatea pregătirii lor: Preoți și pastorație la
început de secol XXI
 1. Criteriile examinării (religios-
morale?!) ale candidaţilor noștri
Criterii foarte precise în vremea de dinainte de 89...și azi s- ajuns la derizoriul depunerii unui
dosar cu șină în care să încapă mai multe foi fără vreo importanță

„Teologia nu e o știință cu scop în sine. Când tinde să

devină așa ceva ea nu mai are nicio legătură cu religia...
Teologia e propovăduirea Cuvântului dumnezeiesc...
Profesorii de teologie sunt didascaloi tou
evangheliou...”.
(Pr. Stăniloae, Problema învățământului religios, în „Cultură...”, vol. 1, p. 653).

A examina și a fi examinat =
a fi eclesial, duhovnicesc și hristofor!
 2. „Starea” (statutul) de
teolog azi
 Criticăm și suntem criticați când observăm:
– Satisfacerea orgoliului părinţilor de a-şi vedea copilul preot !

– Convingerea unora că-L poate cunoaşte pe Dumnezeu mai bine din postura de
preot !

– Dorinţa de parvenire, de a-şi face un nume prin preoţie !

– Tentaţia pentru satisfacţiile de ordin material şi dorinţa de a face din preoţie un

mijloc de existenţă ca oricare altul !

 Concluzia: Azi pare a nu fi greu să ajungi preot, că să

trăiești preot (Preoția) în orice împrejurare te-ai afla!
 Starea de teolog este o achiziție sfântă!
 3. Perpectivele (soluțiile) pe care le au profesorii
(duhovnicii) și studenții facultăţilor noastre
 Preoţi examinatori, mărturisitori, cateheți sau conducători de școli teologice au existat
întotdeauna în Biserică. Tertulian în scrierile sale aminteşte de preoţi examinatori şi
mărturisitori (doveditor, justificativ, justificator, probator ), care stăteau în fruntea Bisericii.

 Sf. Părinţi de la Niceea = canonul 9, şi-au îndreptat privirile spre aceşti duhovnici examinatori,
cerându-le să facă cercetarea cuvenită cu toată seriozitatea, deoarece lor le revine înalta
răspundere de a forma viitorii preoţi: „Dacă cineva fără de cercetare a fost înaintat prezbiter
sau făcându-i-se ispitirea şi-a mărturisit păcatele şi mărturisindu-se el, oamenii fiind mişcaţi, au
pus mâinile pe unul ca acesta împotriva canonului, pe acesta canonul nu-l primeşte, căci
Biserica sobornicească apără numai ceea ce este fără de prihană” .

 CONCLUZIA: Perspectivele mărturisirii și a mărturisitorilor. Aceasta înseamnă ca tu,

profesorul tău ș.a.m.d. să devii sincer, curat, credincios. Lumina dezvăluie tot. Și Hristos-
Domnul este Lumina ! Inamicul știe că, dacă vii curat, el pierde subiectul său ! Mărturisire nu
doar a păcatelor, personală, ci colectivă, de adeverire a lui Hristos prin viața noastră !

[Excurs: "Mărturisiţi-vă  unii altora păcatele şi vă rugaţi..." (Iacov 5, 16). Cuvântul "păcat" (în
engleză „fault”) înseamnă, "alunecare laterală (abatere), care este, (neintenționată) eroare sau
(intenționată) transgresiune: - cădere, vină, infracțiune, păcat, ofensă“
μαρτυρία, ας, ἡ = mărturisirea este un act liber, o declarație și o stare serioasă].
 4. Finalitatea pregătirii teologice !

Această finalitate o văd printr-un citat tot de la Pr. Prof. Stăniloae:

Esențial popoarele se ridică și decad prin preoți, înțelegând prin

aceștia în sens larg pe propovăduitorii religiilor. Celelalte profesii fac
o lucrare auxiliară, îndreptată asupra laturii economice și organizatorice a
relațiilor sociale. Dar cum vigoarea popoarelor vine din suflet, iar
asupra adâncului ultim al sufletului pot influența numai preoții,
dacă aceștia nu se află ca personalități, ca pregătire la înălțimea
corespunzătoare acestei mari opere, toate activitățile și formele publice
din stat se golesc de suflet și de credință și devin simple îndeleticiri
exterioare și obositoare !

(Cuvânt la începutul anului școlar în Academia Teologică Andreiană, în

Cultură și..., vol. 2, p. 480)
 CONCLUZII concrete

Preoţi și preoție azi înseamnă o lucrare de formare şi de descoperire

permanentă a vocaţiei fiecărui preot.
De aceea, subliniez ca propuneri concrete următoarele:
a) nevoia ca toate activitățile din Teologie să se desfăşoare într-o
atmosferă de reală duhovnicie, omenie, nobleţe sufletească,
distincţie spirituală, o completă îmbisericire a vieţii şcolare şi
existenţa unei legături lăuntrice şi unei deschideri totale în iubire
între profesori, duhovnici şi studenţi
b) Valoarea şi chiar numărul restrâns şi select al studenţilor (cel puțin
la seminariile de PLP unde nu se pot face lucruri concrete la
grămădă).
c) integrarea într-un sistem de învăţământ pastoral și personalist, cu
un regim special, în care activitățile să fie diverse, comunitare și
interpersonale.
 d. Preoți și pastorație azi înseamnă o chestiune de suflet.
De aceea este nevoie de crearea modelului familial, adică după cursuri profesorii și
studenții ar trebui să fie împreună integrați în diferite programe comune : rugăciune și
muncă !

 „Toți cei ce studiază și se roagă lui Dumnezeu împreună,

se simt ca o familie, ca o unitate, ca unii care nu mai au
nimic de ascuns și între ei nu mai este nici o distanță. În
timpul rugăciunii se topește tot ce e gheață și temere
între ei. La sfârșitul rugăciunii, privirile lor se întâlnesc
înfrățite; ei s-au întâlnit si descoperit privind pe
Dumnezeu”

 (Pr. Prof. Stăniloae, Cuvânt către studenții teologi la început de an academic, în

Cultură și..., vol. 3, p. 362).