Cursul 3

Plagiatul
Definiţii. Tipuri de plagiat. Cum se evită plagiatul
 Definiţii. Tipuri de plagiat. Cum se evită plagiatul

 Plagiatul se referă la copierea unor idei, a unui raţionament, a unor pasaje sau la copierea integrală a unei opere
de creaţie intelectuală, cum ar fi opera literară, artistică sau ştiinţifică
 “Termenul de plagiat este folosit pentru a numi furtul de cuvinte sau idei, dincolo de limitele a ceea ce, în mod
general, s-ar referi la bagajul general de cunoştinţe” (Park, 2003, p. 472). De altfel, cuvântul derivă din
latinul plagarus, care însemna hoţ.
 Plagiatul (“plagiarism” în varianta englezească) este mai mult o noţiune din limbajul academic şi mai puţin una
juridică. Corespondentul juridic al noţiunii de plagiat este “reproducerea fără drept”, precum şi “încălcarea
dreptului de autor” (“copyright infringement”). Prin urmare, situaţiile de plagiat poate fi identificate şi sancţionate
atât prin legislaţie, cât şi prin regulamentele interne (cum este cazul aici). studii și articole în reviste de specialitate,
 În România, Legea nr. 8/1996, consacrată protejării dreptului de autor, nu prevede noţiunea de plagiat.
 II.               Tipuri de plagiat (ca practică academică incorectă)     
(vezi http://www.plagiarism.org/plag_article_types_of_plagiarism.html, accesat 5 aprilie 2011)
Surse (orale sau scrise) necitate
 Preluare integrală – Autorul prezintă pasaje întregi dintr-o altă operă, cuvânt cu cuvânt, ca şi cum aceasta ar fi

creaţia sa proprie.
 Copiere parţială – Autorul copiază părţi semnificative dintr-o operă şi le prezintă ca şi cum ar fi creaţia sa proprie.

 Copiere amestecată – Autorul copiază paragrafe sau fraze amestecate, din diferite opere, fără indicarea surselor,

pentru a se pierde urma surselor originale.

 Copierea deghizată – Autorul preia linia de argumentare, exemplele şi alte elemente de conţinut ale sursei, dar

modifică unele expresii, ordinea paragrafelor sau alte elemente pentru a face mai dificilă identificarea sursei.
 5. Copierea prin repovestire – Autorul repovesteşte opera, fără a prelua cuvânt cu cuvânt conţinutul, re-traducând

prin sinonime sau formulări analoge conţinutul acesteia.

 6. Auto-plagierea – Autorul preia integral sau masiv dintr-o lucrare proprie,  anterioară, publicată în format carte

sau articol (format clasic sau digital).

Surse (orale sau scrise) citate, deformate cu intenţie
 1. Menţionarea incompletă – Autorul menţioneaza numele sursei, dar nu include informaţiile specifice (titlu de
lucrare, an, editură, oraş, pagină); în felul acesta corectitudinea preluării nu poate fi verificată şi se ascund pasaje
preluate integral anterior sau posterior primei menţionări.
 2. Menţionarea incorectă – Autorul oferă informaţii inexacte referitoare la sursa citată, făcând imposibilă
identificarea şi verificarea ei.
 3. Citarea mascată – Autorul citează corect sursa între ghilimele, dar apoi preia paragrafe întregi din sursă fără a
mai pune ghilimele. Deşi atribuie un pasaj din textul său sursei, el maschează faptul că a preluat, fără referire, alte
pasaje din aceiaşi sursă.
 4. Colajul – Autorul citează corect sursele, dar întregul text nu este altceva decât un colaj din diferite surse, fără
nicio contribuţie personală a autoruluihard disk extern.
III.           De ce plagiază studenţii
Sintetizând o bogată bibliografie de specialitate Park (2003) arată că studenţii recurg la practicile
plagiatului, în general, pentru că:
1.      Nu cunosc ce înseamnă să plagiezi, nu sunt familiarizaţi cu tehnicile corecte de folosire a citatelor,
realizare a bibliografiilor, utilizare a parafrazării etc;
2.      Nu au timp sau îşi gestionează prost timpul şi, pentru a preda la intervalele stabilite referatele şi
lucrările, fac apel la preluarea masivă şi neprecizată a materialelor din diferite surse;
3.      Pentru obţinerea fără efort a unor note bune: studenţii profită de neatenţia sau indiferenţa unor
cadre didactice şi beneficiază de note mari, fără o investiţie cognitivă semnificativă;
4.      Afişează o atitudinea de frondă: unii studenţi plagiază pentru a-şi arăta indiferenţa sau dispreţul
pentru profesori sau mediul academic, pentru că nu îi interesează disciplina respectivă sau pentru că în
sistemul lor de valori acest gest nu este unul reprobabil, ci un “drept” al studentului strivit de temele şi
sarcinile prea împovărătoare impuse de programul de învăţământ;
5.      Tentaţiile oferite de Internet sunt tot mai numeroase: multiplicarea surselor, accesul facil,
dificultatea identificării de către profesori a originii unui text, toate amplifică atractivitatea acestei practici.
Există trei modalităţi frecvente de plagiat:

- absenţa citării,

- parafrazare inadecvată

-sintetizarea inadecvată a textului

Copierea cuvânt cu cuvânt. Este cea mai clară formă de plagiat: preluarea unui text. În aceeaşi categorie seînscrie traducerea unor
fragmente din lucrări diferite, fără a menţiona sursa, şi „montarea” lor în aşa fel încât ansamblul să aibă sens şi să nu se mai
recunoască autorul

Complicitatea la propria ta plagiere.

* Acceptul dat unui coleg să-şi copieze referatul după al tău şi să-l prezinte în seminar sau la examen, cu ştiinţa ta.

* În aceeaşi categorie intră cazul substituirii de persoane la un examen oral sau scris.

•O problemă se ridică în legătură cu lucrările având mai mulţi autori. Ei trebuie menţionaţi în ordinea importanţei contribuţiei,
eventual menţionând responsabilităţile fiecăruia în scrierea textului. Dacă o persoană nu au avut o contribuţie majoră, dar a
participat la realizarea proiectului, ea trebuie menţionată la rubrica “mulţumiri”.
 Textul de bază:

“Creșterea industriei, a orașelor și expansiunea populației au fost cele trei realizări ale sfârșitului secolului al XIX-lea din istoria americană. Fabricile noi,
mari, bazate pe aburi devin o caracteristică a peisajului american din Est; ele au transformat fermierii în muncitori manufacturieri şi au oferit slujbe în
vremea in care creştea populația imigranților. Industria a permis urbanizarea- progresul orașelor mari (ca Fall River, Massachusetts, unde trăia familia
Borden) , oraşe care au devenit centrul producției, al comerțului și schimbului”. (Lizzie Borden: A CaseBook of Familyand Crime in the 1890s, Blackwell:
Oxford, 2001, p.15) 

parafrazare corectă

Fall River, unde trăia familia Borden, era un oraș tipic industrial din nord-estul american al secolului al XIXlea. Producția bazată pe aburi oferea slujbe noi
agricultorilor slujbe de muncitori manufacturieri, și odată ce imigranți au ajuns în America au găsit asemenea slujbe în aceste fabrici. Ca rezultat al
imigrării, populația a crescut și o multitudine de arii urbane s-au dezvoltat şi ele.Fall River a fost unul din aceste centre comerciale și manufacturiere. (cf.
Bowen, p. 15).

Este acceptabil pentru că autorul:

1.Folosește în parafrază propriile cuvinte;

2. Citează la sfârşit sursa;

3.Prezintă corect informația din original

 Parafrazarea incorectă, care poate fi considerată plagiat, se face prin schimbarea câtorva cuvinte sau a ordinii acestora, păstrând însă ideile şi linia de
argumentare ale autorului plagiat, a cărui identitate e trecută sub tăcere de plagiator. Parafrazarea corectă e aceea în care se citează exact sursa, ideile
autorului citat sunt corect redate în cuvintele celui ce-l citează. Citarea vagă în acest caz lasă impresia că textul care reprezintă parafraza aparţine în
întregime plagiatorului, ceea ce nu e cazul. De aceea e mai bine să facem un rezumat al tezelor autorului din care ne inspirăm, în propriile noastre
cuvinte, decât să schimbăm câteva cuvinte şi să insinuăm că textul lui astfel modificat e al nostru.
 Textul de bază:
“Creșterea industriei, a orașelor și expansiunea populației au fost cele trei realizări ale sfârșitului secolului al XIX-lea din istoria americană. Fabricile noi,
mari, bazate pe aburi devin o caracteristică a peisajului american din Est; ele au transformat fermierii în muncitori manufacturieri şi au oferit slujbe în
vremea in care creştea populația imigranților. Industria a permis urbanizarea- progresul orașelor mari (ca Fall River, Massachusetts, unde trăia familia
Borden) , oraşe care au devenit centrul producției, al comerțului și schimbului”. (Lizzie Borden: A CaseBook of Familyand Crime in the 1890s, Blackwell:
Oxford, 2001, p.15) 
Parafrazare incorecta
Creșterea industriei, creșterea orașelor si explozia populației au fost cele trei evoluţii de la sfârșitul secolului al XIX-lea din istoria americană.Companiile
bazate pe aburi devin o caracteristică a estului american ce a transformat fermierii în industriași și a oferit locuri de muncă unui val mare de imigranți.
Industria a permis progresul orașelor mari ca Fall River, Massachusetts, unde trăia familia Borden, ce s-au transformat în centru al producției, al
comerțului și schimbului.
Este plagiat din două motive:
1. Autorul a schimbat doar câteva cuvinte, modificând însă ordinea propozițiilor.
2. Nu a citat nici o idee sau fapt din acest pasaj, dând impresia că e al său.
 Rezumatul unui text e asemănător parafrazei, dar mai condensat, deci mai scurt decât aceasta
Text original:
“Acestea sunt, aşadar, aporiile care apar. Trebuie să eliminăm unele dintre aceste susţineri iar pe altele să le lăsăm intacte; căci soluţia
aporiei e descoperirea [a ceea ce căutam]” (Aristotel, Etica nicomahică, 1146b, 10).

acesta e un text pentru care nu mai există drepturi de autor dar plagierea se poate face.
dar sunt şi texte protejate prin copyright, în acest caz, preluările mai extinse trebuie să aibă acordul proprietarului.

Rezumat corect:
În dialectica aristotelică, rezolvarea aporiilor se face prin compatibilizarea reciprocă a tezelor conflictuale în vederea descoperirii principiului
(cauzei).
Observaţii: trimitere vagă, dar de multe ori suficientă (eventual cu adăugarea paginii).
Rezumat incorect:
Rezolvarea aporiilor se face compatibilizând diferite teze care nu se potrivesc şi ajungând la ceea ce căutam.
1. rezumat lacunar.
2. fără menţionare autorului şi
lucrării.
  

Atentie şi la…

Citarea vagă. Citarea vagă ne scuteşte de acuza de plagiat, dar nu şi de cele de superficialitate sau neglijenţă. E de preferat de aceea, în lucrările cu
caracter ştiinţific, strict profesional, citarea precisă, pentru a putea fi verificată de cititor. Se citează numai operele citite şi utilizate în lucrare.

Atunci când cităm un text după o altă lucrare, o vom face utilizând sintagma apud. Totuşi, citarea vagă, chiar foarte vagă (ex: “unii autori susţin că…”) nu
e neapărat toxică din punctul de vedere al plagiatului iar din punct de vedere stilistic e uneori necesară. Cu toate acestea, citarea fără recunoaşterea
clară a sursei trebuie evitată pe cât se poate. Dar nici nu trebuie să exagerăm: există – mai ales în comunităţile de specialişti – anumite opere, fraze,
rezultate atât de cunoscute în ceea ce priveşte paternitatea, încât citarea vagă nu produce nicio confuzie. Există informaţii aflate în patrimoniul comun
(fapt menţionat pe ele) care nici nu mai trebuie citate formal. Dar acolo unde e cazul, citările trebuie evidenţiate prin ghilimele în

aşa fel încât să fie clar ce parte din text ne aparţine şi care nu. Pentru sublinierea unei părţi dintext sau evidenţierea unor cuvinte se folosesc italicele sau
indentarea. Ghilimelele nu se folosesc pentru a sublinia o parte a textului.

 Mulţumirile. Trebuie recunoscute toate contribuţiile la realizarea lucrării, de la burse până la sugestiile colegilor făcute într-o sesiune de comunicări sau
în privat. Aceasta e o formă de citare vagă lăudabilă.
  

Sfaturi din Ghidul împotriva plagiatului al U.B pentru a evita plagiatul:

a.gândeşte cu capul propriu, nu te gândi cum să iei ideile altora;

b.foloseşte ideile altora numai pentru a te inspira sau a verifica ideile tale;

c.Realizează conspecte complete, menţionând citatele şi deosebindu-le de propriile gânduri notate pe constect;

d. foloseşte ghilimelele pentru a trimite la ideile şi textele altora, chiar şi când faci un rezumat sau o parafrază;

e. Citează ideile şi textele culese de pe internet;

f. Nu ezita să mulţumeşti tuturor celor care te-au ajutat.

Cum se evită plagiatul
1. Învăţaţi să folosiţi unul dintre sistemele de citare acceptate pe scară largă, cum ar fi stilul APA
(http://www.apastyle.org/) sau stilul Harvard
(http://www.swinburne.edu.au/lib/researchhelp/harvard_style.html). După un timp, citarea corectă va
deveni o obişnuinţă.
2. Nu copiaţi direct un paragraf, dacă nu intenţionaţi să-l folosiţi ca atare, sub formă de citat. Când credeţi
că există pericolul să fi copiat fără voie (vezi Copierea prin repovestire), verificaţi!
3. Pentru pasaje mai lungi (peste 8.000 de semne în practica editorială), opere de dimensiuni reduse
(poezii), scheme, imagini dintr-un ziar, grafice şi altele asemenea, trebuie să cereţi permisiunea de a le
folosi de la autorul sau autorilor lor sau de la cei care deţin drepturile conexe dreptului de autor.
Drepturile conexe (cum ar fi cele de reproducere) pot fi deţinute de un moştenitor, după moartea
autorului, în condiţiile legii, de o asociaţie, de o editură sau de un alt tip de organizaţie. Chiar dacă un
material este identificat drept bun public sau este de tip licenţă deschisă (creative commons), sursa
trebuie citată.
4. Operele derivate (cum ar fi traducerile şi adaptările) presupun acceptul anterior al deţinătorului
dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
Cărți: detalii bibliografice solicitate
Pentru cărți, detaliile pe care trebuie să le includă sunt prezentate în această ordine:
1. Autor (i) - fie o persoană (e) sau o organizație - sau editor (e). La autor se trece mai
întâi numele de familie, apoi iniţiala prenumelui
2. Anul publicării.
3. Titlul - plus subtitlu, în cazul în care există unul. Se pune un (:) între titlu și subtitlu.
Amândouă sunt italice. Numai prima literă a primului cuvânt și substantive proprii din
titlurile cărţii ar trebui scrise cu literă mare
4. Titlul seriei și numărul de volum, dacă este cazul.
5. Editia - numai în cazul în care nu este prima ediție a cărții. Ediția este abreviată ca
“eds".
6.Editura
7. Locul publicării - stat sau un oraș sau suburbie. Informații suplimentare pot fi furnizate
în cazul în care există mai mult de un loc cu același nume
Articole din ziare, reviste și reviste (cu excepția celor disponibile pe site-urile oficiale,
reviste sau reviste oficiale):
1.Autor (i) - dacă este cazul.
2.Anul publicării.
3.Titlul articolului – se trece în ghilimele simple. Numai prima literă a primului cuvânt și
cuvintele cheie din titlurile articolelor trebuie să fie cu majusculă.
4.Titlul ziarului / revistei / revistei. Titlul trebuie să fie scris pe font italic. Prima literă a
primului cuvânt și prima literă a fiecărui cuvant cheie trebuie să fie cu majuscule.
5.Volumul și / sau numărul revistei. Numărul volumului este dat un prefix de "vol.",
Numărul revistei este dat cu "nr".
6.Ziua, luna sau anotimpul - dacă nu este furnizat volumul și / sau numărul revistei sau
dacă este necesar pentru a identifica cu precizie un articol.
7.Numărul de pagini ale articolului conform formatului revistei, publicației.
Informații de pe web: recomandare

Sursele de informații găsite pe web pot fi, uneori, cele mai dificile surse de informații de
obtinut. Vă rugăm să examinați cu atenție instrucțiunile și exemplele de pe pagina web a
ghidului complet al stilului Harvard
(http://www.swinburne.edu.au/library/referencing/harvard-complete-guide/) - puteți
găsi un exemplu acolo care se potrivește cu ceea ce cautati.
Informații de pe web:
1.Autor (i) sau organizație responsabilă de pagina web - dacă este dată. Dacă nu există un autor
care să poată fi identificat în mod clar, nu utilizați numele proprietarului drepturilor de autor sau
al sponsorului site-ului web / site-ului web, deoarece acestea ar putea sa nu fie din aceeași
organizație/aceeasi persoana. Dacă niciun autor nu poate fi identificat, utilizați titlul, iar titlul
trebuie să fie italicizat.
2.Anul in care a fost publicat sau anul celui mai recent update. Utilizați data de autorizare a unei
pagini web dacă nu există o dată de publicare. Dacă este dată o perioada privind drepturile de
autor (de exemplu, © 2011 - 2015), utilizați ultima dată indicată.
3.Titlul paginii web / documentului. Titlul este afișat, de obicei, în partea de sus a paginii.
4.Numele organizației care găzduiește pagina web pe site-ul web sau numele sponsorului paginii
web. Cu organizații precum organele guvernamentale sau companiile mari, acest lucru este
uneori identic cu numele autorului.
5.Data la care ați vizualizat prima dată pagina web, în ​această ordine: zi, lună, an. Incepeti data cu
"vizualizat".
6.URL-ul. Adresa URL (adresa paginii web) trebuie să fie între paranteze unghiulare: <>. Adresele
URL nu ar trebui să fie linkuri active / live; dezactivați URL-urile înainte de a le închide.
  
Bibliografie
Devlin, Marcia (2006) ‘Policy, Preparation, and Prevention: Proactive minimization of student
plagiarism’, Journal of Higher Education Policy and Management, 28: 1, 45 – 58.
Gannon-Leary, Pat, Trayhurn, Deborah and Home, Margaret (2009) ‘Good images, effective
messages?Working with students and educators on academic practice understanding’, Journal of
Further and Higher Education, 33: 4, 435 – 448.
Gitlin, Todd (1985) Inside Prime Time, Pantheon Books.
Larkham, Peter J. and Manns, Susan (2002) ‘Plagiarism and its Treatment in Higher Education’,
Journal of Further and Higher Education, 26: 4, 339 – 349.
Middleton, Kent, Trager, Robert, Chamberlin, Bill F. (2002), Legislaţia comunicării publice, Iaşi,
Polirom
Park, Chris (2003) ‘In Other (People’s) Words: Plagiarism by university students-literature and
lessons’, Assessment & Evaluation in Higher Education, 28: 5, 471 – 488.
Walker, John(1998) ‘Student Plagiarism in Universities: What are we Doing About it?’, Higher
Education Research & Development, 17: 1, 89 – 106.
Yeo, Shelley and Chien, Robyn (2007) ‘Evaluation of a Process and Proforma for making
Consistent Decisions about the Seriousness of Plagiarism Incidents’, Quality in Higher Education,
13: 2, 187 – 204.