• Motoare termice

• Energia obţinută din alimente îţi permite să acţionezi asupra

lumii în care trăieşti, încercând s−o transformi conform
dorinţelor şi intereselor tale.
• Dorinţele şi interesele omului modern depăşesc cu mult ceea
ce ar putea fi făcut prin efort fizic propriu. Producţia mondială
de energie (în 2004: 4,3·1019 J) a fost de 13 ori mai mare
decât ceea ce am fi obţinut doar prin efort fizic uman (în
medie, 5,4·108 J într−un an pentru fiecare persoană activă).
Este ca şi când, pentru fiecare dintre noi ar lucra din greu 13
sclavi!
• Aproximativ 80% din producţia de energie a omenirii este
obţinută prin arderea combustibililor (cărbune, petrol, gaze n
naturale). Aproximativ o jumătate din această energie este
folosită pentru a fi tranformată (parţial!) în lucru mecanic.
•  Numim motor termic o maşină care transformă o parte
din energia primită sub formă de căldură în lucru
mecanic.
• Motorul unui automobil are nevoie de căldura degajată
prin arderea unui combustibil pentru a funcţiona − este
un motor termic
• Prin arderea combustibilului, motorul automobilului
primeşte energie sub formă de căldură şi transformă o
parte din această energie în lucru mecanic. Astfel, roţile
automobilului sunt menţinute în rotaţie şi automobilul se
poate deplasa rapid, pe distanţe mari. Lucrul mecanic
obţinut compensează efectele frecării cu solul şi cu
aerul.
• Cantitatea de combustibili naturali este limitată şi suntem
interesaţi ca o cât mai mare parte din căldura eliberată
prin ardere să fie transformată în lucru mecanic.
•  Numim randament al unui motor termic raportul
dintre lucrul mecanic total şi cantitatea de căldură
primită:
•
Motorul Otto
În 1867, Germanul Nicolaus August Otto a realizat un motor
termic eficient: motorul Otto. Variante modernizate ale acestui
motor sunt utilizate şi astăzi pe scară largă.
• Corpul motorul este
alcătuit din unul sau
mai mulţi cilindri cu
piston
• În varianta funcţionând în patru
timpi, succesiunea
evenimentelor dintr−un ciclu
este următoarea:
• Timpul 1: Admisia.  Pistonul
delimitează iniţial în cilindru cel
mai mic volum. Supapa de
admisie este deschisă, iar cea
de evacuare închisă. Pistonul
este tras (prin rotirea axului
motorului) şi în cilindru pătrunde
un amestec de aer şi vapori
combustibili (figura 1−2a).
• Timpul 2: Compresia.  La
sfârşitul admisiei, pistonul
delimitează în cilindru cel mai
mare volum. Ambele supape
sunt închise. Pistonul este
împins (prin rotirea axului
motorului) şi amestecul este
comprimat (figura 1−2b).
• Timpul 3: Arderea.  La sfârşitul
compresiei, pistonul delimitează în
cilindru cel mai mic volum. Ambele
supape sunt închise. Amestecul
combustibil este aprins printr−o
scânteie produsă de bujie şi arde
foarte rapid. Motorul primeşte
căldură de la arderea
combustibilului. Presiunea şi
temperatura cresc brusc. Pistonul
este împins de gazul care se
destinde − motorul efectuează lucru
mecanic! (figura 1−2c).
• Timpul 4: Evacuarea.  La sfârşitul
arderii, pistonul delimitează iniţial în
cilindru cel mai mare volum. Supapa
de evacuare se deschide şi gazul din
cilindru îşi reduce brusc presiunea.
Pistonul este împins şi gazul este
evacuat din cilindru (figura 1−2d).
• Această succesiune de evenimente se
repetă de zeci de ori pe secundă,
furnizând în timpii 3 suficientă energie sub
formă de lucru mecanic pentru a menţine
motorul în funcţiune, dar şi pentru a
menţine în mişcare sistemul cuplat la
motor.
• În timpul 1, admisia, volumul gazului din
cilindru creşte practic la presiune şi
temperatură constantă. Reprezentarea
0→1 a fost făcută punctat, deoarece în
tot timpul acestui proces, numărul de moli
de gaz din cilindru este variabil −
transformarea nu este nici izobară, nici
izotermă!
• Timpul 2, compresia, este suficient de
rapidă, astfel că poate fi aproximată prin
adiabata 1→2. În acest proces,
amestecul combustibil nu schimbă
căldură şi primeşte lucru mecanic.
Aproximând amestecul un gaz ideal,
lucrul mecanic primit este:
•
• Temperatura amestecului creşte (T2>T1),
ceea ce pune probleme de stabilitate a
acestuia: amestecul nu trebuie să se
autoaprindă înainte de finalizarea
compresiei.
• Timpul 3, arderea, corespunde succesiunii de transformări
2→3→4. În starea 2 este declanşată scânteia, amestecul se
aprinde şi arde. Presiunea şi temperatura cresc atât de repede
încât pistonul practic nu se deplasează − procesul 2→3 este
aproape izocor. Gazul nu efectuează lucru mecanic şi primeşte
cantitatea de căldură:
•
• Imediat după aceasta, gazul se destinde suficient de rapid
pentru a considera procesul ca fiind adiabatic. Gazul nu
schimbă căldură şi efectuează lucrul mecanic:
•
• La începutul timpului 4, evacuarea, deschiderea supapei de
evacuare provoacă o scăderea bruscă a presiunii şi
temperaturii gazului din cilindru, aproape fără modificarea
volumului. Procesul poate fi aproximat prin izocora 4→1. Gazul
nu efectuează lucru mecanic şi cedează cantitatea de căldură:
•
• Evacuarea gazului din cilindru este reprezentată punctat,
deoarece numărul de moli este variabil.
• Evacuarea gazului din cilindru este
reprezentată punctat, deoarece numărul
de moli este variabil.
• Poţi calcula acum randamentul ciclului
Otto:

• Raportul volumelor extreme ale ciclului, ,

este numit raport de compresie, astfel că:
• Cu acestea, randamentul ciclului Otto
este:
• În practică, raportul de compresie tipic al
unui motor Otto este în gama 8...12, fiind
limitat de calităţile combustibilului folosit.
• Motorul Diesel
• În 1897, germanul Rudolf
Diesel a realizat un
motor mai eficient decât
cel al lui Otto,
comprimând doar aer
(neamestecat cu
combustibil). Este evitată
astfel autoaprinderea
combustibilului, iar
raportul de compresie
poate fi mărit foarte mult.
• Combustibilul este introdus în
cilindrul motorului doar la
sfârşitul compresiei,
aprinzându−se în contact cu
aerul suficient de fierbinte.
• Arderea combustibilului este
mai lentă, făcându−se pe
măsură ce acesta pătrunde în
cilindru. Transformarea este
aproape o izobară
 este raportul de compresie al este raportul de
motorului. destindere izobară

expresia finală a randamentului ciclului Diesel

• Motoarele Diesel funcţionează cu randament mai mare decât cele

Otto şi pot utiliza combustibili mai ieftini (cum este motorina),
neexistând pericolul autoaprinderii în timpul compresiei.
• Cu toate acestea, motoarele Diesel prezintă
dezavantajul unei funcţionări mai lente −
arderea combustibilului se face treptat, pe
măsura introducerii acestuia în cilindru.
Aceasta conduce la motoare mai masive, la
aceeaşi putere dezvoltată (putere specifică
mică).
• Motoarele moderne funcţionează după o
combinaţie a ciclurilor Otto şi Diesel,
păstrând parte din avantajele fiecăruia:
randamente ridicate şi puteri specifice mari
Funcţionarea unui
motor modern, cu patru
supape pentru fiecare
cilindru şi injecţie de
benzină.
• Pompa termică şi frigiderul
• Motoarele termice transferă lucru mecanic
mediului pe seama energiei primită sub
formă de căldură de la acesta

În destinderile de pe parcursul ciclului termodinamic,

motorul efectuează mai mult lucru mecanic decât în
compresiile de pe parcursul ciclului: în coordonate p−V
ciclul este parcurs în sensul acelor de ceas
• Provocarea
• Ce te aştepţi să se întâmple dacă ciclul ar
fi parcurs în sens invers?
 • Dacă ciclul ar fi parcurs în sens invers,
s−ar inversa toate transferurile de energie!

Inversarea sensului parcurgerii ciclului conduce la inversarea

tuturor transferurilor de energie.
Aceasta înseamnă că motorul "inversat" trebuie să i se
transfere lucru mecanic net, dar va prelua energie sub formă
de căldură dintr−o zonă rece şi o va transfera într−o zonă cu
temperatură mai mare! Motorul inversat devine o "pompă" care
determină trecerea energiei sub formă de căldură dintr−o zonă
rece într−una mai caldă.
• Numim pompă termică o maşină care transferă
energie sub formă de căldură de la o zonă mai rece
către una mai caldă, utilizând energie sub formă de
lucru mecanic.
• Scopul utilizării unei pompe termice este să încălzim
zona mai caldă. Pentru aceasta trebuie utilizată energie
sub formă de lucru mecanic. Suntem interesaţi să
obţinem cât mai multă energie sub formă de căldură,
utilizând cât mai puţină energie sub formă de lucru
mecanic.
•  Numim eficienţa unei pompe termice raportul dintre
cantitatea de căldură obţinută în zona mai caldă şi
lucrul mecanic utilizat:
• Uneori suntem interesaţi să răcim şi să
menţinem rece o zonă aflată într−un
mediu mai cald.
•  Numim maşină frigorifică o maşină
care răceşte o zonă şi o menţine rece
extrăgând de aici energie sub formă de
căldură şi transferând−o unei zone mai
calde.
• Frigiderul este o maşină frigorifică: acesta
răceşte şi menţine rece compartimentul
său interior, transferând căldură încăperii
în care frigiderul funcţionează.
• Provocarea Caută în
spatele frigiderului.
Vei găsi un radiator
de căldură − o
serpentină cu
aripioare de răcire
• Testează dacă
radiatorul este mai
cald decât aerul din
încăpere. Încotro este
transferată căldură?
• Frigiderul utilizează un agent frigorific − o substanţă cu
temperatură coborâtă de fierbere. Frigiderele mai noi
utilizează propanul. Acesta este preferat freonului utilizat în
frigiderele mai vechi, datorită efectului distructiv asupra
stratului de ozon din atmosferă pe care îl are freonul.
• Vaporii agentului frigorific sunt comprimaţi în compresor.
Acesta esteacţionat de un motor electric, care transferă
frigiderului energie sub formă de lucru mecanic (pe seama
energiei electrice utilizată).
• Vaporii comprimaţi trec prin serpentina radiatorului şi transferă
căldură mediului. Răcindu−se, vaporii se lichefiază. Lichidul
obţinut este trecut printr−un tub foarte subţire (tub capilar),
micşorându−şi mult presiunea.
• Reducându−şi presiunea, lichidul vaporizează, preluând astfel
căldură din compartimentul interior al frigiderului.
• Vaporii rezultaţi sunt preluaţi de compresor şi ciclul se reia.
Astfel, compartimentul interior al frigiderului se răceşte şi este
menţinut rece.