CLASA AMFIBIENI SI

REPTILE
1. Elena E. G. Geo
2 Enache A. Petru-Tiberiu
3. Frangulea C. Rodica-Cristina
(Ion)
4. Ghimfus L. Andra-Ştefi
5. Grigore G. M. Maria-Cristina
6. Homonnai J. Hilda
7. Ion M. Simona
8. Ionescu A. Bianca-Mihaela
9. Iordache I. C. Dragoş
10. Khatib I. Ranim
11. Manea Ș. Ionuț
12. Onel Gh. Viorel
 CARACTERIZAREA
SISTEMELOR DE ORGANE
 SISTEMUL NERVOS
REPTILE AMFIBIENI
Sistemul nervos este Sistemul nervos este mai
mai dezvoltat ca la dezvoltat decât la pești.
amfibieni și pești. Encefalul la amfibieni
Cerebelul, care prezintă emisfere cerebrale
controlează echilibrul, mai bine individualizate, iar
este foarte dezvoltat. tuberculii bigemeni au
Emisferele cerebrale tendința să se dedubleze.
sunt mari și au scoarță Epifiza este dezvoltată la
cerebrală. Este un anure, la mormolocii
sistem nervos acestora prezentându-se sub
centralizat. forma unei vezicule situate
deasupra craniului, sub piele
 SISTEMUL RESPIRATOR
REPTILE AMFIBIENI
Sistemul respirator al
Schimbul gazelor respiatorii se
amfibienilor este reprezentat
face numai la nivelul plamanilor de plămâni și de piele, prin care
,tagumentul este gros,plamanii pot, de asemenea, să respire.
sunt mult mai cutati decat la Plămânii sunt însoțite de saci
amfibieni. Ventilatia este este goi, care au o suprafață
asigurata de contractia muschilor interioară celulară care este
intercostali,care radicand coastele împânzită cu capilare. Aici se
determina marirea volumului produce schimbul de gaze.
pulmonar; aceasta este urmata de Mecanismul broaștelor de
scaderea presiunii intrapulmonare respirație se referă la injecție și
si intrarea aerului in plamani. nu poate fi numit perfect.
Relaxarea musculaturii Broasca atrage aerul în
intercostale determina iesirea cavitatea orofaringiană,
obținută prin coborârea
aerului din plamani.
podelei gurii și deschiderea
nărilor. Apoi, fundul gurii se
ridică, iar nările sunt închise din
 SISTEMUL DIGESTIV
REPTILE
Sistemul digestiv este
împărțit în mai multe părți:
cavitate bucală, faringe,
esofag, stomac, intestin
subțire, intestin gros.
Cavitatea bucală este bine
delimitată. Mandibula se
articulează de craniu prin
intermediul osului pătrat.
Acest mod de articulare
permite deschiderea extrem
de largă a cavității bucale.
Spre deosebire de pești și
amfibieni, dinții prezintă o
relativă specializare.
Intestinul gros se deschide
în cloacă.
AMFIBIENI
La amfibieni aparatul bucal este
reprezentat prin orificiul bucal și
cavitatea bucală mare în care se
află limba, a cărei formă diferă de la
specie la specie. La toți amfibienii
limba este lipicioasă și ajută la
prinderea prăzii. Prada este prinsă
cu partea anterioară a limbii. În
cavitatea bucală se deschid ductele
glandelor salivare. Dinții la amfibieni
sunt mărunți sau lipsesc. Dinții sunt
dispuși pe maxilarele superioare,
pe vomer, la unele specii și pe
mandibulă. Din cavitatea bucală
hrana trece în esofagul scurt ce se
deschide într-un stomac mic, unde
se digeră parțial.
 SISTEMUL CIRCULATOR
REPTILE AMFIBIENI
 Inima prezintă 3 camere: Inima este alcătuită din trei
două atrii și un ventricul.  camere: doi atrii și un
Sângele arterial este separat ventricul. La formele
de cel venos mai bine decât inferioare (apode și
la amfibieni datorită unui caudate) atriul stâng și cel
început de perete despărțitor drept nu sunt complet
în ventricul și amplasării separați. La formele
principalelor vase arteriale. superioare atrii sunt
Sângele realizează două complet separați, dar la toți
circuite: mare și mic. La amfibienii ambii atrii
aproape toate reptilele, inima comunică cu ventriculul
este tricamerală, numai la printr-un orificiu comun
crocodili este din 4 camere.
 CATEGORII REPREZENTATIVE
LA NIVELUL FIECAREI CLASE IN
FUNCTIE DE ANUMITE
CARACTERE
 DEPLASARE
REPTILE
Modul de deplasare al
reptilelor este taratul; fie
ca este cu ajutorul
picioarelor sau solzilor
de pe piele. Din cauza
pozitionarii solzilor
directia de deplasare a
acestora este de inainte.
Acestia inainteaza prin
miscari specific de
ondulare a corpului cu
acesta lipit de pamant,
actiunea intampladu-se
prin frecare.
AMFIBIENI
Deplasarea amfibienilor este
adaptata in functie de
mediu,acestia fiind adaptabili
atat in apa cat si pe uscat
ajutandu-se de membre
pentru a putea inainta in
mediul in care se afla.
Amfibienii nu au un specific
de miscare,miscarea fiind
diferita de la specie la
specie,comparatic cu reptilele
care singurul mod de
deplasare este prin tarare
indifferent daca au sau nu
member ajutatoare.
 REPRODUCTIE
REPTILE AMFIBIENI
O caracteristică în La amfibieni  este
reproducerea sexuată și se petrece în
reptilelor este că mediul acvatic.
acestea sunt animale Fecundația este externă.
vertebrate și se Din ouă ies larve
reproduc prin ouă. branhiate denumite
Oul unei reptile este popular „mormoloci”.
autonom în sensul că Aceștia au coadă și au
este protejat de o respirație branhială.
membrană specifică Dezvoltarea se face prin
care-i protejează metamorfoza ou-
embrionul de mormoloc-adult.
deshidratare și de
uscare.
 MEDIUL DE VIATA
REPTILE
Reptilele sunt considerate de
evoluționiști ca fiind primele
animale vertebrate cu adevărat
terestre apărute, după pești,
din primul grup de tetrapode
(animale cu patru membre),
adică din amfibieni. Reptilele se
reproduc prin ouă, în care, în
funcție de specie, embrionul se
poate dezvolta pe uscat și
respiră numai prin plămâni.
Datorită acestor particularități
fiziologice, la suprafața corpului
s-a putut forma un strat
protector, care împiedică
pierderea de apă.
AMFIBIENI
Pe plan evolutiv, amfibiile sunt legătura dintre
vertebratele acvatice și cele terestre. Adică,
amfibienii provin din pești și au dat naștere la
reptile (iar apoi reptilele au evoluat în păsări pe
de o parte și în mamifere pe de altă parte). A
existat o perioadă când cele mai evoluate
organisme vertebrate erau amfibiile, specii de
mari dimensiuni care locuiau prin mlaștini. Nu
exista nici măcar un herpetolog care să îi studieze
pe atunci. Amfibienii sunt primele vertebrate care
au ieșit din ape; cucerirea uscatului a fost un
proces evolutiv foarte complex, necesitând
adaptări morfologice și fiziologice radicale;
amfibienii sunt și acum în mare parte legați de
mediile umede, având nevoie de habitate acvatice
mai ales pentru reproducere.
 ASEMANARI
La un moment dat, reptilele și amfibienii erau clasificați zoologic ca reptile datorită numeroaselor asemănări. Se
speculează că reptilele au trecut de la amfibieni cu 50 de milioane de ani în urmă, ceea ce poate explica de ce
există atât de multe caracteristici în comun. Să identificăm întâi asemănările dintre reptile și amfibieni.

Ectotermic: Ambele sunt ectoterme (cu sânge rece), ceea ce înseamnă că sursele lor interne de căldură sunt atât
de nesemnificative încât trebuie să se bazeze pe surse externe pentru a-și regla temperatura corpului. Reglarea
căldurii corporale este necesară în principal pentru funcționarea proceselor metabolice.

Modificarea culorii pielii: modificarea culorii pielii prin concentrarea sau disiparea melaninei este posibilă la
amfibieni și la reptile, aceasta ajutând la camuflajul acestora.

Trăsături defensive: Atât reptilele, cât și amfibienii folosesc camuflajul, mușcătura și umflarea corpului pentru a
evita prinderea lor. Șopârlele (reptilele) și salamanderii (amfibieni) au capacitatea de a dezvolta un mecanism de
apărare numit “autonomie caudală”, mai simplu spus pierderea voluntara a cozii. Atunci cand acestea se simt
amenințate în orice fel, își leapădă coada pentru a distrage atenția prădătorului și a putea scăpa cu viață. Un nou
segment codal se va regenera.
 CURIOZITATI

•Sarpele de casa care se preface mort

Cand se simte amenintat, sarpele de casa elimina o substanta urat mirositoare, iar daca acest lucru nu da randament, se preface mort. Se
preface atat de bine incat parca te apuca mila si vina. Din cand in cand mai aduna cu limba cateva particule din aer sa tatoneze terenul,
in rest e mort de-a binelea.
•Broasca albastra
Broasca de mlastina are unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri de imperechere. Acest eveniment are loc o data pe an, iar in timpul
lui, masculii acestei specii devin albastri. In rest, ei sunt maro. E uimitor!
•Brotacelul “cameleon”
La doar doi de pasi de locul unde am fotografiat broasca albastra, am trait sa vad o alta intamplare faina. Am scos un brotacel dintr-o
capcana antropica, iar acesta era gri-maro. In mai putin de 20 de minute, a revenit la culoarea lui normala, verde. Cel mai probabil acest
fenomen a avut loc din cauza stresului termic.
•Soparla fara picioare
In anumite zone, viperele sunt denumite popular naparci, iar de aici pleaca o groaza de confuzii. In realitate, naparca nu doar ca nu e
vipera, ea nu e nici macar sarpe. Este o soparla fara picioare! Ca oricare alte soparla de la noi, nu este veninoasa si nu prezinta niciun
pericol pentru om, iar daca o apuci de coada, o sa renunte la ea in incercarea de a-si salva viata.
VA MULTUMIM!!!