RECUPERARE, REEDUCARE MOTRICĂ ŞI

SOMATO-FUNCŢIONALĂ PRIN
MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE -
GIMNASTICĂ

CURSUL 4
MASTER KINETOTERAPIE
ANUL II
 Terminologie aplicată în
recuperare-reeducare; scrierea,
descrierea şi conducerea
exerciţiilor.
Trista realitate….
• „kinetoterapia nu este o "gimnastica"
compusa din exerciţii pe care pacienţii le
pot efectua si acasă fără supraveghere
medicala (cu anumite excepţii), ci un
tratament bazat pe tehnici studiate in
literatura de specialitate ce au la baza
mişcarea” .... de exemplu: tehnicile Kabat
sau Bobath, Programul Williams pentru
hernie de disc etc ).
• „Sfera noţiunii de gimnastică este mult
depăşită!”
Să vedem dacă este aşa!

• În domeniul terminologiei...
• Oricum ...
Fiecare are dreptul de a alege!

• „Din stând cu faţa la • Cu faţa la perete, la

perete, mâinile se distanţă convenabilă,
sprijină pe el. sprijin culcat facial,
Picioarele în punct fix. înclinat;
Se fac flotări de braţe • T.1-8. Îndoirea
cu aplecarea braţelor;
trunchiului printre
• T.1-8. Revenire.
braţe”.
• Stând cu faţa la • Stând pe un picior, pe
perete în sprijin vârf, braţele înainte,
unilateral, pe vârfuri, de bară, de sus
membrele superioare apucat.......;
flectate din umăr,
coatele extinse,
mâinile sprijinite pe
bară ....
• din genunchi, cu trunchiul • În genuflexiune, pe vine,
aplecat înainte și nasul la
podea se execută
ridicarea trunchiului;
gradarea forței este dată
de poziția brațelor și de
susținerea sau nu a
picioarelor. Ridicarea
trunchiului se face
concomitent cu înclinarea
laterală, cu rotație sau
direct în funcție de
necesități.
sprijinit din spate.....
• În poziţie de pas...
• În genunchi.....
• Exemplele pot continua..
• Lipsa unei terminologii
corecte în kinetoterapie să
fie oare o formă de
negare a valorilor
gimnasticii ... disciplină de
bază a educaţiei fizice şi
sportului?
Atenţie !
• Importanţa terminologiei;
• Istoricul terminologiei;
• Evoluţie;
• Modele de prescurtări pot fi studiate în
“Gimnastică prezentare generală” – Popescu
G. Editura Perpessicius, Bucureşti 2003
Cerinţele terminologiei în
gimnastică
• Din punct de vedere calitativ, terminologia
trebuie să îndeplinească următoarele obiective:
• să fie unitară;
• să respecte particularităţile de limbă;
• să fie precisă; termenul să aibă un singur sens
bine determinat;
• să fie clară;
• să fie concisă;
• să fie structural-logică, permiţând modalităţi facile de
descriere a unor exerciţii complexe sau compuse;
• să fie ştiinţifică, dar accesibilă; accesibilitatea garantează
viabilitatea şi stabilitatea terminologiei;
• să aibă echivalent pentru termeni convenţionali cu
circulaţie internaţională;
• să ofere cele mai bune şi eficiente modalităţi de
comunicare;
• să fie adaptabilă, oferind posibilitatea compresiunii dar şi
a extinderii informaţiei, în raport cu cerinţele;
• să aibă sonoritate adecvată, (în procesul pedagogic de
conducere a exerciţiilor de gimnastică).
Prescurtări, codificări de
termeni
• Prescurtările de termeni sau codificarea lor, au
apărut şi s-au perfecţionat în procesul de
înregistrare, stocare, planificare, a diferitelor
activităţi de educaţie fizică şi sport. Ele sunt
valorificate în educaţia fizică, în procesul de
pregătire sportivă, în cultură fizică medicală, în
studiile ştiinţifice sau în sistemul de arbitraj.
• Numărul lor şi a tehnicilor de aplicare a crescut
extraordinar de mult, datorită evoluţiei
spectaculoase a ramurilor gimnasticii.
• Volumul informaţional de specialitate, sistemul computerizat de
comunicare, evoluţia gimnasticii, a sistemului competiţional,
multiplicarea direcţiilor de implementare a ei, în artă, cultură, educaţie,
etc., menţin procesul de codificare şi prescurtare a terminologiei
ramurilor acestei discipline complexe, mereu în actualitate, într-un
continuu proces de eficientizare. El se referă la:
materializate prin:
Descrierea exerciţiilor de
pregătire educare dezvoltare
• În descrierea exerciţiilor de pregătire,
dezvoltare, educare multilaterală, evoluţia,
caracteristicile şi multitudinea direcţiilor de
aplicare, impun reguli simple, obiective şi
eficiente.
• Dintre elementele structurale de bază ale
acestui proces subliniem: poziţia iniţială,
poziţia finală, timpul de execuţie.
• Poziţia iniţială – reprezintă poziţia de
început a unui exerciţiu.
• Ea poate fi : o poziţie fundamentală sau
una din derivatele acesteia.
• În funcţie de complexitatea
• Poziţia finală - reprezintă poziţia de
încheiere a unui exerciţiu. De mult ori ea
este identică cu poziţia iniţială.
• În cadrul unui complex de exerciţii,
poziţia finală a unora dintre acestea, poate
să fie modificată, după un anumit număr
de repetării a structurii, în poziţia iniţială a
exerciţiului care urmează.
• Valorile timpilor, în concordanţă cu
structura acţiunilor obiectivează
caracteristicile temporale ale acestora:
durată, ritm, tempo, particularităţile
vitezei de execuţie.
• Volumul informaţional transmis este direct
proporţional cu nivelul cerinţelor.
• Descrierea, scrierea, conducerea exerciţiilor
EX-PED sunt acţiuni distincte ce trebuie
realizate corect în procesul de conducere a
diferitelor activităţi ale educaţiei fizice.
• Pentru a elimina confuziile diferenţele
ele trebuie cunoscute.
Elementele de referinţă cronologică pentru
scrierea exerciţiilor sunt următoarele:

a. descrierea completă a poziţiei iniţiale ;

b. timpul sau timpii de execuţie;
c. denumirea mişcării sau mişcărilor care
trebuie realizate în acea unitate de timp;
d. segmentul sau segmentele, obiectul sau
obiectele, care execută mişcarea sau
mişcările;
e. direcţiile acestora;
f. poziţia finală a segmentului / segmentelor
obiectului sau obiectelor.
• Dacă un exerciţiu are mai multe acţiuni
sau poziţii ciclul de scriere „b-f” se reia
până la terminarea descrierii integrale a
acestuia.
• Exemplu:
• P:I: Stând :
• T.1. Ridicarea braţelor lateral;
• T.2. Ridicarea braţelor sus;
• T.3. Coborârea braţelor înainte;
• T.4. Revenire la P.I.
• a. - P:I: Stând :
• b1.- T.1.; c1.-ridicarea; d1.- braţelor; e1,f,1-
lateral;
• b2- T.2.. c2.-ridicarea; d2- braţelor; f2.-sus.
• Ordinea reperelor oferite de punctele „c”, „d”,
„e” poate fi modificată la mişcările compuse:
• Exemplu:
• P.I. Stând;
• T.1. Pas lateral, cu piciorul drept, ridicarea
braţelor lateral;
• a. P.I. Stând; b.- T.1. c.- Pas e.-
lateral, d.- cu piciorul drept, .......
• Metoda „fragmentată”, de prezentare şi
conducere verbală a exerciţiilor de
dezvotare/educare se realizează în
alternanţă cu execuţia, în următoarea
structură:
Finalul momentului „A” sau „F” reprezintă semnalul
declanşării acţiunii sau acţiunilor descrise anterior.

A. Prezentarea poziţiei iniţiale;

A’. Realizarea poziţiei iniţiale;
B. Prezentarea verbală a denumirii mişcării sau
mişcărilor segmentelor sau obiectelor ce trebuie
realizate într-o anumită unitate de timp;
C. Prezentarea denumirii segmentului sau
segmentelor, obiectului sau obiectelor care le
realizează;
D. Prezentarea direcţiilor acestora;
E. Prezentarea poziţiei finale;
F. Anunţarea timpului sau timpilor de execuţie.
F’. Executarea acţiunii / acţiunilor prezentate.
Exemplu
A Stând cu bastonul de capete apucat;
A* Execuţia PI
B Ridicarea
C Bastonului
D prin înainte
E sus
F "Unu-doi"
Simultan cu anunţarea timpilor se
F* realizează acţiunea prezentată
 
• Ordinea cronologică a momentelor B, C, D; E,
diferă specific.
• Ciclul „B-F” se reia până la terminarea prezentării
şi execuţiei analitice, fragmentate, ale întregului
exerciţiu:
• Acesta poate să aibă: 1, 2, 3, 4, 8, 16, 32 timpi.
• În momentul în care prezentarea şi dirijarea
verbală sunt însoţite, de modelul execuţiei
conducătorului, aflat în faţa colectivului, sistemul
devine „fragmentat – imitativ”.
• Când mai multe părţi ale corpului participă
simultan la acţiune, prezentarea se
derulează în ordinea importanţei
determinative ale acestora.
• Dacă mişcările corpului se realizează succesiv, dar
în aceeaşi unitate de timp, atunci ele vor fi descrise
în ordinea cronologică a intrării acestora în acţiune.
• O altă variantă specială de dirijare orală a
exerciţiilor simple, cunoscute, de pregătire,
educare, dezvoltare, ce se impune în diversitatea
procesului aplicativ este aceea care întrebuinţează
sistemul de marcare pe timpi a modificării
poziţiilor.
• Exemplu:
• Stând;
• T.1.Sprijin ghemuit;
• T.2. Sprijin culcat facial;
• T.3. Sprijin ghemuit;
• T.4. Stând.
• În momente speciale
pentru exerciţii sau
complexe simple, pentru
structuri cunoscute şi
repetate poate fi folosită
conducerea prin semne –
simbol. Ele presupun o
armonizare a comunicării
ce solicită o angrenare
superioară a intuiţiei şi
memoriei motrice.
• Scrierea, descrierea şi conducerea corectă a exerciţiilor
în gimnastica pregătirii, educării, dezvoltării multilaterale
presupune cunoaşterea:
• poziţiilor fundamentale din gimnastică
• şi a derivatelor acestora;
• poziţiilor şi mişcărilor segmentelor corpului;
• toate caracteristicile fundamentale ale mişcării;
• planuri, axe, direcţiile de acţiune;
• bazelor generale ale mişcărilor;
• sistemului fragmentat, sau fragmentat-imitativ.
Avantajele oferite de sistemul
fragmentat - imitativ
– înţelegere şi corelare a noţiunilor „simbol” cu sarcinile psiho-motrice;
– formarea şi memorarea în trepte a succesiunii motrice şi temporale a
parametrilor de execuţie;
– facilitarea proceselor de prezentare, aplicare alternativă,
• dirijare, corectare, analitică, simultană, individuală sau de
• grup, a tuturor parametrilor acţiunilor componente;
– conştientizarea aspectelor pozitive sau negative ale
• execuţiei;
– valorificarea modelelor de acţionare;
– scurtarea duratei de prezentare/înţelegere a exerciţiilor;
– asigurarea continuităţii unui complex sau program.
Tehnici raţionale de compoziţie a exerciţiilor
de pregătire educare, dezvoltare

• Compoziţia exerciţiilor se realizează în funcţie de obiective

şi sarcini prin combinarea coregrafică într-o structură
personalizată:
• a menţinerii poziţiilor;
• a modificării poziţiilor;
• a menţinerii şi modificării poziţiilor;
• a mişcărilor segmentului / segmentelor corpului
• (2,3, 4, etc.);
• a menţinerii sau modificării poziţiilor şi mişcărilor,
• la nivelul cărora sunt aplicate anumite configuraţii speciale
ale mecanismelor reglatorii ale efortului.
• Orice modificare de ordonare acţională, de traseu, de plan,
de direcţie sau dinamică[1], de formaţie, orice modificare
ale acelor configuraţii duce la realizarea unui alt exerciţiu
ce va corespunde altor obiective.
• În cadrul elaborării exerciţiilor trebuie valorificate legile
fizicii (atracţia gravitaţională, forţa centrifugă, legile
pârghiilor, combinarea forţelor, forţa de frecare, principiile
echilibrului, principiul acţiunii şi reacţiunii legile dinamicii,
legile bioenergiei, etc.) O cunoaştere corectă a acestora
duce la mărirea posibilităţilor de dozare a parametrilor
efortului în cadrul exerciţiilor selecţionate sau compuse.
•
[1] pe loc sau din deplasare
Pentru a putea descrie, scrie, conduce corect exerciţiile de
pregătire, educare, dezvoltare fizică generală trebuie
cunoscute poziţiile fundamentale din gimnastică, poziţiile şi
mişcările segmentelor corpului

• În detaliu, le puteţi studia în:

• Popescu G., “Gimnastica pregătirii,
educării, dezvoltării fizice multilaterale”
Editura Elisavaros” Bucureşti, 2005
 Descrierea exerciţiilor de
dezvoltare fizică generală 
Elemente pentru descrierea acestora (scrisă):
a. poziţie iniţială;
b. timpul sau timpii de execuţie;
c. denumirea mişcării;
d.  segmentul care execută mişcarea;
e.  direcţia mişcării;
f.  poziţia finală.
Descrierea exerciţiilor de
dezvoltare fizică generală 
• SISTEMUL “FRAGMENTAT IMITATIV” DE CONDUCERE ŞI
PREZENTARE A EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ
GENERALĂ PROPUNE URMĂTOAREA ORDINE
• A.   POZIŢIA INIŢIALĂ;
• B.   DEMUMIREA MIŞCĂRII SAU MIŞCĂRILOR);
• C. SEGMENTUL SAU SEGMENTELE CARE O
REALIZEAZĂ ;
• D.   DIRECŢIA;
• E.   POZIŢIA FINALĂ
• F. TIMPUL
Sistematizarea prizelor

• După poziţia palmelor faţă de aparat:

• de sus apucat;
• de jos apucat;
• mixt apucat;
• răsucit apucat;
• adânc apucat;
• diferit apucat;
• După lărgimea apucării:
• apropiat apucat;
• depărtat apucat
• În timpul lecţiilor conducătorul programului se poziţionează în aşa
fel încât să observe şi să fie observat de întreg colectivul.
• Indicaţiile metodice şi de dirijare trebuie să fie foarte scurte şi
clare.
• În raport cu realitatea constatată, el reglează parametrii efortului,
mai ales prim modificarea caracteristicilor fundamentale ale
mişcării.; ritm, tempo, grad de încordare, sau de relaxare, etc.
• În cadrul predării exerciţiilor cu obiecte portative se recomandă:
• folosirea secvenţelor şi a blocurilor acţionale;
• implementarea acompaniamentului muzical;
• aplicarea sistemului de predare fragmentat imitativ,
• susţinut de cel imaginativ: realizat prin semne sau
• prezentare de poziţii.
• În dirijarea precisă a exerciţiilor cu obiecte portative
trebuie precizate:
• 1. Poziţia executantului;
• 2. Poziţia iniţială a obiectului şi priza;
• 3. Mişcarea, traiectoria şi poziţionarea obiectului în
concordanţă cronologică cu acţiunile segmentelor, dacă
este cazul.
• Dacă mişcările sunt simple pot fi prezentate doar mişcările
segmentului sau segmentelor care realizează mişcarea.
• Prezentarea prizei şi a poziţiei obiectului este obligatorie.
Ea se va face ori de câte ori va fi necesar!